1,538 matches
-
concertului menționat, patru dintre opus-urile sale camerale, mai vechi sau mai noi: Poetica viselor - piesa a III-a - pentru pian și bandă magnetică, Lumină pentru viitor pentru flaut și harpă, Mozaic pentru violoncel solo și Prin sunetul rezonanțelor pentru flaut, harpă, pian și violoncel. Fără a fi explicite, titlurile sugerează totuși, în maniera discret-metaforică, tipică autorului, pe de o parte, nevoia aducerii-aminte a unor "practici" - sperăm revolute -, incompatibile cu condiția umană, pe de altă parte, nevoia exorcizării prin translarea lor
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
Impresionantă retorica foarte tânărului pianist Roman Vlad în contrapunctarea acidă a transparențelor de giulgiu ale corzilor înregistrate pe bandă! Prevalența pioișeniei și compasiunii naște însă analogii între muzică și expresia reculeasă a Madonei din celebra Pieta a lui Michelangelo. Asocierea flautului cu harpa în piesa următoare, Lumină pentru viitor, ne-a adus mai aproape de puritatea edenică a lumii sau de existența unei posibile, mult sperate lumi, lipsită de violență, angoasă, întuneric... Dialogul celor două instrumente, ca și alternarea dintre timbrul siflat
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
Lumină pentru viitor, ne-a adus mai aproape de puritatea edenică a lumii sau de existența unei posibile, mult sperate lumi, lipsită de violență, angoasă, întuneric... Dialogul celor două instrumente, ca și alternarea dintre timbrul siflat, asemănător cu glissando-ul, al flautului normal, cu cel ornamentat, melismatic, al flautului piccolo și cu cel sentențios, axat pe multifonice, al flautului-basso, instaurează o atmosferă predominant lirică, melodioasă, la fel de multicoloră și solară ca cea din ilustrațiile chagalliene la Daphnis și Chloe. Și, ca în multe
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
aproape de puritatea edenică a lumii sau de existența unei posibile, mult sperate lumi, lipsită de violență, angoasă, întuneric... Dialogul celor două instrumente, ca și alternarea dintre timbrul siflat, asemănător cu glissando-ul, al flautului normal, cu cel ornamentat, melismatic, al flautului piccolo și cu cel sentențios, axat pe multifonice, al flautului-basso, instaurează o atmosferă predominant lirică, melodioasă, la fel de multicoloră și solară ca cea din ilustrațiile chagalliene la Daphnis și Chloe. Și, ca în multe alte ocazii, Ulpiu Vlad și-a ales
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
interpreți-creatori s-au reunit în ultima piesă a concertului (sub bagheta compozitorului) - Prin sunetul rezonanțelor. Toate distorsiunile anterioare au fost absorbite în consonanța și convergența armoniilor acestui cvartet. Sunetele picturale - aemănătoare cu cele din Lumină pentru viitor -, ale harpei și flautului, s-au contopit cu liniile cantabile ale violoncelului și cu arpegierile acvatice, impresioniste, ale pianului, într-o veritabilă glorificare a luminii. Cu mijloacele sale specifice, Ulpiu Vlad a tradus, într-un fel, în sunete, inscripția gravată la Yad va-Shem pe
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
se surpe. 7. Elegii Printre cele O sută de desene de Picasso expuse în primăvara lui 1927 la Galeria Paul Rosenberg - desigur admirate de Bacon, care se afla atunci la Paris - se află și studiile pentru un tablou din 1923, Flautul lui Pan. Viața imaginilor expune a doua variantă (tot din 1923), pe care o pune într-o paralelă îndrăzneață cu Tripticul - august 1972 lui Bacon. Cele două personaje picassoene masculine în chiloți albi cézannieni, pe fundalul unei mări albastre secționate
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
jucat În travesti! Că Toma Caragiu, În regia lui Ciulei (1972), a fost considerat de către un critic primul Tipătescu adevărat (greu de estimat cînd de nereali or fi fost ceilalți!...). La Teatrul Mic, În 1988, Tipătescu se relaxa... cîntînd la flaut. Peste doar unusprezece ani, și pe scena Naționalului bucureștean apare o muziciană - fata lui Pristanda, care cîntă la vioară (primește și un dolar de la Cațavencu, pe chestia asta!). Aici, bietul prefect este victima tuturor nebunilor, În frunte cu Zoe, căci
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de demult. LIANA: Cu dragă inimă, Măria Ta. (ia un gherghef, începe să lucreze. Pare a se gândi câteva clipe. Cântă) (Melodie simplă, fără înflorituri. Introducerea, susținerea și finalul, pe tot timpul cântecului, vor aparține unui singur instrument, după posibilități flaut, vioară sau oboi, în înregistrare de foarte bună calitate. Eventual, pentru întâmplări neprevăzute, poate fi înregistrat integral /voce și instrument/ întregul cântec, actriței revenindu-i doar play-back-ul.) "Frunzuliță busuioc, / Maica m-a scăldat în scoc / Să rămân fără noroc, / Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
comunicare. 11 noiembrie 2009, Sydney Muzeul de artă. Sunt la secțiunea de folclor aborigen. Un tânăr metis, bine legat, îmbrăcat sumar, cu aproape toată suprafața corpului văruită cu un fel de cretă albă, înfățișând desene bizare, dansează și cântă din flaut un cântec gutural. Intră în dialog cu vizitatorii așezați pe câteva rânduri de bănci. E un spectacol. Povestește despre obiceiuri, despre legende aborigene. În engleză. Am senzația unui spectacol de carton. Gândurile îmi fug "acasă", la sărăcia românească. Pentru ca cetățenii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
celălalt, căruia baiadera i-ar deveni soție. Înainte de fi închis în hrubă, în compania fratelui său, tatăl meu o rugă pe baiaderă să mai danseze o dată în fața lui, să imagineze dansul sacru al templului. Ea consimți și dansă în sunetul flautului îmblânzitorului de șerpi, la lumina torței. Mișcările pe care le făcea mama erau armonioase, încărcate de o semnificație profundă; aluneca și se răsucea ca o cobră. După ce s-a terminat dansul, tata și unchiul au fost împinși în celula în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
felul ei de a se autoînștiința - presupun că în mod subconștient - că, întâmplător, viața îi scosese în cale o persoană mai de Doamne-ajută: că, în ciuda agațamentului de pe stradă, în ciuda limbii zeloase din patul ei, urmată de recitalul acela emoționant la flautul cu gușă - și a discuției ulterioare despre perversiuni... ea nu voise să cred despre ea că ar fi o aventurieră moartă după excese sexuale... Căci, pare-se, de cum mă văzuse, se și închipuise făcând un pas mare înainte în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
simți capul fierbinte în sfincterul uscat... Mă rog, așa am auzit. Carol își trecu degetele peste corpul acela reptilian. Se afla pe propriul tărâm al fanteziei. O arteziană murmură într-un bazin de piatră, înconjurată de coloane în formă de flaut. Se aud acorduri de flamenco. Din spatele uneia dintre coloane se desprinde o siluetă suplă, elegantă, cu jachetă neagră scurtă și pantaloni strâmți, pășind ușor cu încălțările sale de toreador. E incredibil de chipeș, trăsăturile îi sunt deosebit de fine. O ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
suferințe. Întreaga populație a insulei se strânsese pe plajă încă din zori și, cu toate ca purtau cele mai alese podoabe, ghirlande de flori la gât și pene colorate în păr, bubuitul surd al tobelor și sunetele ascuțite ale instrumentului numit vivó - flautul nazal la care lui Tapú Tetuanúi îi plăcea să cânte - nu reușeau să înveselească atmosferă, ci, dimpotrivă, îi deprimau și mai mult pe cei prezenți. Pe de o parte, pentru că urma să aibă loc un sacrificiu sângeros, care le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poate definitivă - despărțire de cei dragi. Nu există practic nici o familie în Bora Bora care să nu-și trimită unul din membri spre întunecosul Al Cincilea Cerc, din care numai Miti Matái reușise să se-ntoarcă, de aceea tobele și flautele păreau să cânte de înmormântare, unindu-și plânsul cu cel al norilor. Întinseră bestia pe placă de lemn, fără ca aceasta să opună vreo rezistență, însă când îl văzu pe Hinói Tefaatáu, galben la fața, căci nu închisese un ochi toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
astea străvechi îi folosesc fața, pieptul, picioarele lui în șosete și sandale drept perete de galerie. Ducele Vandalilor spune: — Nimeni nu-i zice lui Mozart curvă corporatistă fiindcă a lucrat pentru Arhiepiscopul din Salzburg. Și fiindcă după aia a scris Flautul fermecat, și Eine kleine Nachtmusik, plătit cu bani din industria mătăsii, proveniți din afacerile babane ale lui Giuseppe Bridi. Nici pe Leonardo nu-l numim „vândut”, sau „unealtă”, fiindcă pentru aur a dat cu vopsea în serviciul Papei Leon al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Iată capodopera lui Leonardo da Vinci și nu părea să merite o zi întreagă de stat în picioare la Paris. A fost aceeași dezamăgire pe care Terry Fletcher a simțit-o în fața străvechii petroglife care-l înfățișează pe dansatorului cu flaut, Kokopelli, și pe care o zărise înainte imprimată pe cravate și lucind pe vasele de plastic pentru câini. Brodată în covorașele de baie și pictată pe capace de W.C. Când s-a dus în cele din urmă în New Mexico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Fletcher nu mai are timp de propriile lucrări. Chiar și tablourile cu Rudy și cu maică-sa par fușerite, neglijente, de parcă n-ar da doi bani pe ele. În ultima vreme tot scoate versiuni diferite ale lui Kokopelli cântând la flaut, dansând. Mărește fotografii ale Mona Lisei la dimensiunile unui perete, apoi le colorează cu mâna în culori la modă în decorațiunile interioare din anul respectiv. Și totuși, dacă poartă semnătura lui, oamenii cumpără. Muzeele cumpără. Și după anul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
iubit și de care nu s-a putut despărți nu i-a purtat prea mult noroc. Sine studio etira (cum inversa dictonul eternul Păstorel, ca să poată rima cu lira). Tata îl mai credea, cîteodată, sub vraja muzicii lui Enescu. A flautului lui Hristache Popescu, distinsul muzician cu cărare în mijlocul părului cîrlionțat. Și, în ciuda tuturor necazurilor, puțintel și sub vraja pianului Marievici. Telefonul mobil scheaună: Terminat. Reîncărcați. Ce să mai reîncarc? Și mie, ca și tatei, tîrgul, dulcele, mi-a oferit circumstanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de pian a Conservatorului din Cernăuți. Director, conu' Alecu Zirra. Naveta cu un avion nesigur, de două locuri. Tremura de frig în spatele pilotului. Mi-am amintit de asta dînd peste Arii românești, înregistrarea lui Hristache Popescu. Tata îi acompania discret flautul. Discreția în acompaniament înseamnă generozitate. 1930 îl adusese la Iași, în orchestra " G. Enescu", care se zbătea din lipsă grozavă de fonduri. Banii de la Minister erau mereu insuficienți. Acordul final s-a auzit după numai un an. Se mai derulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iarbă! La rîndul lui, poetul lăudat își țucălește criticul: "N-am nici un dubiu, nu există nici un dubiu. Privitor la vocația lui nu încape nici o aporie". Cognitifff, ce mai! Cine-ar găsi cuvinte mai potrivite decît Arghezi? Noi suflăm pe-același flaut, Laudă-mă să te laud". Strîng pe făraș talentele închipuite, genialoizii, diamantele astea, să le zvîrl la gunoi. Tano are pe nas o boabă de sînge: M-am zgîriat cu Mișu. N-apuc să-l cert, că la colțul dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
neobosit până în ultimul moment al vieții. De asemenea, a omis în totalitate ultima și cea mai semnificativă simfonie pe care ne-a lăsat-o, Jupiter într-un strălucitor Do major, precum și finalizarea altor mari compoziții din anul morții sale: dansurile, Flautul fermecat cu exultanța sa, opera pentru încoronarea lui Leopold, La clemenza di Tito, concertul pentru clarinet și cea din urmă operă rămasă neterminată, Requiem-ul, pe care o probase chiar cu o seară înainte de moartea sa subită, de pe patul în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dumnezeiește. „Probabil că nimeni pe lume, la vârsta de patru ani, nu a făcut-o mai bine”, a zis unul dintre profesorii mei. „Cred că ne aflăm în fața unui copil-Mozart!” Și a explicat tatălui meu că făcuse alăturarea cu autorul Flautului... pentru faptul că în artele plastice, până la mine, nu mai fusese cunoscut un alt artist atât de precoce. Lucram în manierele cele mai diverse. Eram, parcă, mesagerul tuturor școlilor de pictură. Prin mine, natura ajunsese la sublim și închidea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Neagră, Paris 1680, realizat la Teatrul Nowy din Poznań, spectacol prezentat pe scene din numeroase țări, premiat cu Premiul Criticilor de Teatru. Următoarele sale montări, printre care „Manechinele“, operă de cameră de Zbigniew Rudziński, „Sfârșitul Europei“, adaptare proprie după Goethe, „Flautul Fermecat“, de Mozart, „Faust“, de Goethe, „Cele Șapte Păcate Mortale“, de Kurt Weill, „Furtuna“, de William Shakespeare etc. îi consolidează imaginea pe plan internațional și îi aduc, printre altele, Premiul First Fringe la Festivalul Internațional de Teatru de la Edinburgh. Spectacolul
Ultima premieră teatrală a anului, „Apocalipsa după Shakespeare. Macbeth“ by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80486_a_81811]
-
unui repertoriu mai puțin uzitat, ce conține opusuri de Samuel Barber, Kurt Anton Hueber sau Wolfram Wagner), Petr Matuszek și Marketa Dvorakova (el, bariton, ea, mezzo-soprană, ambii slujitori fideli ai creației vocale din țara lor, Cehia), Trio Persona (Natalie Grossmann - flaut, Filipe Freitas - oboi și Joana Vieira - pian, soli din Portugalia care însă au restituit o singură lucrare portugheză: Tres Visoes Misticas de Sergio Azevedo), în sfârșit Moravian Madrigalists (cor de cameră condus cu un bun simț al modulațiilor dinamice și
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]