567 matches
-
bifă, *canisă, *clonă, *diaforă, !diasporă, *dischetă, *drenă, *favelă, *fiestă, *franciză, *fusaiolă, *gerberă, *hiadă, *izogonă, *jotă, *lavetă, *majoretă, *minolă, *moră, *mortieră, *pandoră, *parapantă, *pegră, *planetară, *prioră, *pubelă, *rovinietă, *simeză, *tastă), dar și creații interne (*mineriadă), și numai 5 intrări în tiparul flexionar ă - ĭ (*geacă-i), ceea ce înseamnă o pondere de aproximativ 20/1. Deși mult diferită în raport cu ponderea stabilită de Brâncuș (1985) − 10/1 −, direcția de evoluție pentru fondul cult al limbii a rămas aceeași. - Se includ aici formațiile obținute din
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
feminine (convorbire adițională, arteră coronară, echipă divizionară)16, transmit noului cuvânt caracteristica de gen și afixele de feminin ale substantivului. - Numeroase formații neologice în -a la singular nearticulat, care, în procesul de adaptare, își regularizează flexiunea, sunt atrase în tiparul flexionar ă - e, și nu în tiparul ă - ĭ; vezi variantele din DOOM2: anticvă/ anticva, coda/ codă, leva/ levă, pizza/ pizză, puma/ pumă sau recomandarea unei forme unice cobră - cobre, care modifică indicația din ediția anterioară: cobra/ cobră. Pentru substantive ca
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
acest stadiu, puțin mai lipsește pentru a se reface și forma de singular în -ă. Excepție face *perestroika, în cazul căruia o trăsătură fonetică (finala -ka) determină atragerea substantivului în tiparul ă - i (vezi recomandarea pentru G-D: perestroikăi/perestroicii, forme flexionare care merg după tiparul mai vechi al substantivelor în -că). 2.2.1.2. Tiparul [ă - i (devocalizat)] primește extrem de puține împrumuturi recente. - Se includ aici unele substantive terminate în -(t)ură (*brizură, *democratură, *stagiatură), altele, semianalizabile, terminate în -ică
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
tumoră - tumori), cu pluralul în -i, s-ar putea explica din paradigma mai veche în -e (tumoare - tumori), forma tumoare fiind acceptată în continuare ca variantă liberă. În trecerea de la DOOM1 la DOOM2, puținele modificări de normă privitoare la tiparele flexionare în discuție confirmă și ele direcțiile stabilite anterior, și anume: (i) Pentru substantivele din fondul vechi al limbii, indică extinderea tiparului ă - ĭ în defavoarea lui ă - e, fenomen ce poate fi susținut prin acceptarea numai a formei în -i (DOOM2
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
provincii, oraș), substantivul se include în tiparul ă - e, și nu în ă - i (englezoaică - englezoaice, buzoiancă - buzoience, *humoreancă - humorence, *mexicancă - mexicance, *satulungeancă - satulungence, *săceleancă - săcelence, ungureancă - ungurence etc.). Ca urmare, sufixul moțional -că are, în româna actuală, un tratament flexionar diferit (țărănci, dar bucureștence), după cum rezultatul este un etnonim sau o formație moțională curentă. Probabil că, pentru sentimentul vorbitorului obișnuit, etnonimele apar ca formații culte. 2.2.2. Continuă să fie activ tiparul [e - i devocalizat (adunare - adunări, calamitate - calamități
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
iii) În măsura în care DOOM2 introduce noi substantive din aceeași clasă, acestea apar cu terminația -(ț)ie: *concatenație, *conotație, *contracepție, *edentație, *intubație, *levitație, *lustrație, *prezentație, *stagflație, și nu concatenațiune, contracepțiune, intubațiune, lustrațiune etc. - Multe împrumuturi foarte recente se includ în acest tipar flexionar; vezi împrumuturile jacquerie, *sosie. Unele formații își modifică terminațiile originare (este cazul noilor forme din DOOM2 în -i-e, care înlocuiesc mai vechile formații în -i-a: acacia, araucaria, cineraria, fucsia, loggia, rickettsia, tibia); vezi și *giardia, fără indicație de plural în
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
apare și forma nearticulată mass-medie: o mass-medie coruptă ("Ziua", internet, 2007), această mass-medie (forum.ROL.ro, 2007), întreaga mass-medie internațională (EZ, internet, 2008), Este grețos cum sfânta suburbana mass-medie dă tonul injuriilor ("Cotidianul", internet, 2008) etc. 2.2.4. Tiparul flexionar [ĭe - ĭ (baĭe - băĭ)[ este slab în româna actuală În raport cu tiparul analizat sub 2.2.3, apar diferențe fonetice (se realizează în condițiile unei finale vocalice de radical alta decât vocala palatală i-), morfologice și de productivitate. Morfologic, în flexiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cordelă, sardea/sardelă < it.), sunt mai vechi în limbă, iar unele dintre ele sunt ieșite deja din uz (croazea, livrea, pavea, soarea). Nenumărate neologisme provenind din franceză au preferat, în aceleași condiții fonetice ale finalei radicalului, includerea în alte tipare flexionare, schimbându-și sau nu genul: (i) Unele au trecut de la feminine la neutre, unde se încorporează, de preferință, în tiparul (e)ǔ/Ø - -uri și, mai rar, în tiparul (e)ǔ/Ø - (e)e; vezi: antreu - antreuri, bufeu - bufeuri, bourrée
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
drajeu - drajeuri, jeleu - jeleuri, matineu 1 "spectacol" - matinee, matineu 2 "îmbrăcăminte de interior"- matineuri, panaceu - panacee, panseu - panseuri, piure - piureuri, puseu - puseuri, șemineu - șemineuri, turneu - turnee, varieteu - varieteuri. (ii) Altele, deși au rămas în clasa femininelor, au preferat alte tipare flexionare: fie tiparul (e)e - (e)ǐ din forme ca: alee - alei, idee - idei, epopee - epopei, diaree - (DOOM2 recomandă pluralul diarei), melopee - melopei, trahee - trahei 24, fie o formă invariabilă precum: acnee, apnee, cefalee, cornee, logoree, maree, tranșee 25 etc. - Niciuna
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
precum: acnee, apnee, cefalee, cornee, logoree, maree, tranșee 25 etc. - Niciuna dintre creațiile diminutivale recent înregistrate (și nu sunt puține!) nu se mai obține cu ajutorul sufixului diminutival -ĕa, care, în istoria mai veche a limbii române, a aparținut acestui tipar flexionar (floricea - floricele). - Specializarea stilistică a formei de plural (vezi pluralele: cosmeticale, filologicale, istericale, mitologicale, politicale, vadimale, purtând conotații depreciative, ironice 26) este semnul convertirii unui procedeu flexionar într-unul derivativ și asta se întâmplă numai atunci când procedeul flexionar nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
-ĕa, care, în istoria mai veche a limbii române, a aparținut acestui tipar flexionar (floricea - floricele). - Specializarea stilistică a formei de plural (vezi pluralele: cosmeticale, filologicale, istericale, mitologicale, politicale, vadimale, purtând conotații depreciative, ironice 26) este semnul convertirii unui procedeu flexionar într-unul derivativ și asta se întâmplă numai atunci când procedeul flexionar nu mai este activ. - Cele mai numeroase oscilații flexionare ale femininelor actuale privesc acest tipar substantival, variația formelor intervenind sau la singular, sau la plural: (i) Pentru singular, vezi
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
acestui tipar flexionar (floricea - floricele). - Specializarea stilistică a formei de plural (vezi pluralele: cosmeticale, filologicale, istericale, mitologicale, politicale, vadimale, purtând conotații depreciative, ironice 26) este semnul convertirii unui procedeu flexionar într-unul derivativ și asta se întâmplă numai atunci când procedeul flexionar nu mai este activ. - Cele mai numeroase oscilații flexionare ale femininelor actuale privesc acest tipar substantival, variația formelor intervenind sau la singular, sau la plural: (i) Pentru singular, vezi variantele libere din DOOM2: floricea/floricică - pl. floricele, mărgea/mărgică - pl.
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de plural (vezi pluralele: cosmeticale, filologicale, istericale, mitologicale, politicale, vadimale, purtând conotații depreciative, ironice 26) este semnul convertirii unui procedeu flexionar într-unul derivativ și asta se întâmplă numai atunci când procedeul flexionar nu mai este activ. - Cele mai numeroase oscilații flexionare ale femininelor actuale privesc acest tipar substantival, variația formelor intervenind sau la singular, sau la plural: (i) Pentru singular, vezi variantele libere din DOOM2: floricea/floricică - pl. floricele, mărgea/mărgică - pl. mărgele, pătlăgea/pătlăgică - pătlăgele, picățea/picățică - picățele, pietricică/pietricea
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
pierderea poziției "forte" a acestui tipar sunt intern sistemice 27, fiind independente de inventarul de substantive prin care se realizează. Trebuie subliniat că, deși inventarul de substantive este extrem de bogat 28, actualmente tiparul a devenit neproductiv. Explicațiile constau în "dezavantajele" flexionare majore ale tiparului, și anume: (a) Dezavantajul major pare să-l aibă desinența de plural -le, a cărei omonimie (plurifuncționalitate) în ansamblul sistemului este supărătoare, căci, în cadrul flexiunii aceluiași gen (femininul), -le marchează atât pluralul nearticulat (floricele, lalele, măsele), cât
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
pluralului: desinența -i (cu repartiție la toate genurile), -e (cu repartiție la feminine și neutre), -uri (cu repartiție la neutre și, cu totul izolat, la feminine). 2.3. Neutrele 2.3.1. Pluralul în -uri În limba actuală, dintre tiparele flexionare neutre, cel cu pluralul în -uri continuă a-și întări productivitatea, ajungând, de departe, cel mai productiv tipar flexionar pentru neutre și pentru plural în general. Pentru poziția lui "forte" în sistemul actual pledează numeroase fapte. (a) Neologismele foarte recente
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
neutre și, cu totul izolat, la feminine). 2.3. Neutrele 2.3.1. Pluralul în -uri În limba actuală, dintre tiparele flexionare neutre, cel cu pluralul în -uri continuă a-și întări productivitatea, ajungând, de departe, cel mai productiv tipar flexionar pentru neutre și pentru plural în general. Pentru poziția lui "forte" în sistemul actual pledează numeroase fapte. (a) Neologismele foarte recente, indiferent de origine, se acomodează cu ușurință acestui tipar flexionar. Vezi împrumuturile recente din franceză, care, pentru includerea în
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
întări productivitatea, ajungând, de departe, cel mai productiv tipar flexionar pentru neutre și pentru plural în general. Pentru poziția lui "forte" în sistemul actual pledează numeroase fapte. (a) Neologismele foarte recente, indiferent de origine, se acomodează cu ușurință acestui tipar flexionar. Vezi împrumuturile recente din franceză, care, pentru includerea în acest tipar, au preferat schimbarea genului (*aperçu-uri, *acquis-uri, *bidonville-uri, *clou-uri, *grisaille-uri, *maquis-uri, *parti-pris-uri, *tête-à-tête-uri); vezi și italienisme și cuvinte portugheze (it. scherzouri, port. fadouri), hispanisme (cortesuri, ponchouri, romancerouri), germanisme (föhnuri
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
a cărei particularitate este de a nu induce alternanțe în radical, permițând păstrarea intactă a bazei, atât ca accentuare, cât și ca formă fonetică, ceea ce asigură, implicit, acomodarea facilă a radicalelor împrumutate. - S-a observat, de asemenea, rolul de "clasificator flexionar"35 al acestui flectiv, care, nefiind prezent decât în flexiunea substantivului, asigură nu numai încadrarea unui cuvânt în paradigma pluralului, ci, concomitent, și încadrarea neechivocă în clasa substantivului. Rolul de "clasificator flexionar" îi întărește poziția în ansamblul sistemului. 2.3
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
S-a observat, de asemenea, rolul de "clasificator flexionar"35 al acestui flectiv, care, nefiind prezent decât în flexiunea substantivului, asigură nu numai încadrarea unui cuvânt în paradigma pluralului, ci, concomitent, și încadrarea neechivocă în clasa substantivului. Rolul de "clasificator flexionar" îi întărește poziția în ansamblul sistemului. 2.3.2. Tiparul [Ø - e], deși în descreștere numerică și ca forță productivă în româna actuală, continuă să fie activ Afirmația poate fi susținută pe baza examinării noilor intrări în lucrările normative și
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
o formă aparținând unei paradigme anterioare (cartilagiu, solilocviu). - Există nenumărate alte substantive care, deși în lucrările normative sunt înregistrate cu o unică formă, apar în uz cu forme variante, abandonându-și adesea finala -ĭu și încadrându-se în alt tipar flexionar. Vezi: ambulator (subst.42), auditor, comentar, contrar (subst.), interogator, municip, onorar, ospici, purgator, rechizitor, servici, pentru care motorul de căutare Google indică numeroase apariții: ambulator - 43700 de apariții; comentar/comentarul - 9800 + 929 de apariții; municip/municipul - 573; onorar/onorarul - 1180
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
și construcții nu este nici ea nouă, mai ales pentru terminologiile științifice, apărând odată cu traducerile lucrărilor științifice. Nouă este numai frecvența cu care se manifestă, în româna actuală, absența mărcilor enclitice. Pentru integrarea sintactică a substantivelor invariabile, în absența mărcilor flexionare enclitice, româna recurge la mijloace alternative: (a) fie elemente prepozițional-analitice: din cauza a doi euro, din cauza la pepsi, urmările la euro ăsta în creștere, aparține la BCR, (b) fie elemente proclitice de tip nonprepozițional: asupra lui GN, urmările lui "nu vreau
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
urmările la euro ăsta în creștere, aparține la BCR, (b) fie elemente proclitice de tip nonprepozițional: asupra lui GN, urmările lui "nu vreau", I-am trimis o scrisoare lui papa. Lui, la origine element afixal, se deosebește de alte mărci flexionare, pe de o parte, prin așezarea în procliză, lăsând forma substantivului intactă, iar, pe de altă parte, prin tendința de folosire invariabilă, indiferent de genul și chiar de numărul substantivului (lui Ion, lui Carmen, lui Ioana, lu' proștii ăștia) și
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
analitice face posibilă preluarea fără limite a împrumuturilor, oricât de stranii și de îndepărtate fonetic ar fi de sistemul românesc. De aici, și "forța de asimilare" (puterea de a introduce împrumuturi) extraordinară a limbii române, în ciuda restricțiilor pe care sistemul flexionar al acestei limbi îl impune. Fenomenul invariabilității substantivului poate fi pus în legătură și cu alte fenomene ale limbii române în general și ale etapei actuale de limbă în special, dintre care mai important este fenomenul similar al invariabilității adjectivelor
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
special, dintre care mai important este fenomenul similar al invariabilității adjectivelor 50. Ambele, și substantivul, și adjectivul, vădesc o perturbare cu urmări mai importante în cadrul sintaxei grupului nominal românesc, determinând creșterea, în ansamblul sistemului, a ponderii mijloacelor contextuale în defavoarea celor flexionare. 3. SITUAȚIA ACTUALĂ A ALTERNANȚELOR FONETICE ÎN FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUI În româna actuală, în stadiul cel mai recent de limbă, nu s-au produs modificări privind sistemul alternanțelor fonetice, care continuă să funcționeze cu trăsăturile anterioare 51, în sensul că este
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de slăbire (de pierdere) a alternanțelor vocalice. 3.1. Desinența -i de la pluralul substantivelor masculine continuă a declanșa alternanțe consonantice, care apar cu regularitate pentru noile intrări în limbă, indiferent de originea bazei (împrumut sau formație internă) și de tiparul flexionar (Ø - i sau e - i). Astfel, noile intrări sunt concludente pentru funcționarea următoarelor alternanțe consonantice: - t/ț (byte - byți, croasant - croasanți, digit - digiți, racket - rackeți); - d/z (bodyguard - bodyguarzi, steward - stewarzi); - s/ș (jeans - j eanși, pampers - pamperși); - g/ğ
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]