337 matches
-
și Curtea Portugaliei în Brazilia, în cazul unei intervenții militare franceze. În schimb, britanicii primeau Madeira. Cinci zile mai târziu, Franța și Spania încheie la rândul lor o convenție secretă (Tratatul de la Fontainebleau), prin care împărțeau Portugalia în trei, Spania flota de război portugheză, nordul să fie oferit regelui și reginei Etruriei, centrul menținut sub ocupație militară iar sudul oferit lui Godoy. Cu toate acestea, situația politică din Spania, în continuă deteriorare de câțiva ani, se degradează în mod dramatic atunci când
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
Nistru, fără a opune rezistență. În sudul Basarabiei, Divizia a XII-a a trecut Prutul, de la Oancea la Cahul, pacificând regiunea grav tulburată de elemente răzvrătite, haotice pe care armata rusă de pe Dunăre nu le mai putea ține sub control. Flota rusă din Ismail s-a predat românilor, fără a opune vreo rezistență. Pe o vreme grea de iarnă, soldații din Divizia XII-a au câștigat lupta de la Vâlcov și au dezarmat grupurile de răzvrătiți și de turbulenți din sudul Basarabiei
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
în Pacificul de Nord sub numele de FleetEx '83. Forțele formate din aproximativ 40 nave, 300 de avioane și 23.000 militari a fost (discutabil) cea mai mare armadă adunată după cel de-al Doilea Război Mondial. Această armadă provoca flota sovietică să reacționeze, permițând spionajului militar american să culeagă informații despre caracteristicile radarelor sovietice, ale avioanelor și manevrelor tactice.
Exercițiul militar NATO „Able Archer” () [Corola-website/Science/327476_a_328805]
-
decis că Tatikios i-a trădat și a părăsit armata pe propriai lașitate. Ulterior, acest incident a aut un impact negativ asupra relațiilor dintre europeni și bizantini. Ultima mențiune despre Tatikios datează din 1099, când acesta a condus cu succes flota bizantină, împotriva piraților-cruciați din Pisa.
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]
-
vase de pescuit. Acest nou serviciu aduce o performanță tehnică mai bună și oferă posibilitatea proprietarilor privbati să folosească serviciul pentru doar 4 luni/an (mai mult în perioada de vară când yacht-urile chiar necesită o conexiune prin satelit) Flotă poate fi constant în conexiune cu o rețea terestră ori cu alte vase, permițând dezvoltarea și centralizarea aplicățiilor la bord. Soluția VSAT maritimă permite echipajului și pasagerilor să folosească internetul, să schimbe e-mail-uri, să telefoneze utilizând sistemul VoIP, să trimită
Lamit Company () [Corola-website/Science/326698_a_328027]
-
să scoată conflictul din impas. El a reușit să-și convingă puternicul vicerege al Egiptului, Muhammad Ali Pașaa, (care era din punct de vedere legal supus al sultanului, dar care acționa ca un monarh independent), să-și trimită armata și flota bine echipate și instruite în stil european în Grecia. În schimb, sultanul i-a promis să-i permită să încorporeze Peloponezul ca fief ereditar al lui Ibrahim Pașa, fiul lui Muhammad. În februarie 1825, Ibrahim a condus o forță expediționar
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
verbale că otomanii vor înceta acțiunile navale și terestre din Grecia. După aceste deiscuții, Codrington și-a retras forțele de sub comanda sa în apele insulei Zakynthos aflată sub control britanic, lăsâd doar o fregată la Navarino să țină sub observație flota otomană. Otomanii au încălcat însă în scurtă vreme promisiunea făcută. Ibrahim a fost înfuriat că, în vreme ce el trebuia să respecte încetarea focului, se părea că grecii se bucurau de bunăvoințlui Codrington pentru continuarea operațiunilor militare. Comandanții britanici care luptau pentru
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Papa Paul al III-lea era formată din Statul Papal, Sfântul Imperiu Roman, Spania, Republica Veneției și Cavalerii de Malta cu scopul de a înfrânge trufașa Semilună. Bătălia de la Preveza din 28 septembrie 1538, dintre Liga Sfântă condusă de și flota otomană în fruntea căreia se găsea Khair ad-Din a asigurat Imperiului Otoman dominația asupra Mării Mediterane până la bătălia de la Lepanto din 1571. A fost amiralul flotei trimise de aceași membrii a Ligii Sfânte să captureze Algerul în 1541 care s-
Andrea Doria () [Corola-website/Science/325057_a_326386]
-
din Galați. A fost licențiat al Facultății de limbă și literatura română (1962) și doctor în Filologie (1988) cu o lucrare originală despre motivul călătoriei în literatura fantastică a secolului XIX. În perioada 1954-1968 a lucrat ca redactor la Gazeta „Flotă Patriei”. În 1956 a debutat cu volumul de versuri „Marinar de Frunte”. Între anii 1968-1981 a fost redactor șef la Editură Militară, timp în care a fost redactor la peste 150 de cărți. A lucrat cu Nichita Stănescu "Un pămînt
Ion Aramă () [Corola-website/Science/324669_a_325998]
-
mai mici în afara intrării în port erau în dezordine aparentă. Dewa s-a apropiat la aproximativ 6.900 m de port, dar nimeni nu a observat navele japoneze, el a fost convins că atacul de noapte a paralizat cu succes flota rusă, a părăsit repede portul pentru a raporta amiralului Tōgō. Neștiind că flota rusă era gata de luptă, amiralul Dewa l-a îndemnat pe Tōgō că este momentul extrem de avantajos pentru flota principală japoneză să atace rapid. Deși Tōgō ar
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
ale armelor de proastă calitate ale rușilor, japonezii repurtau victorie după victorie. Forțele militare rusești la sfârșitul războiului au pierdut din putere, iar după ce au pierdut Bătălia de la Mukden, forțele terestre rusești s-au prăbușit. Rușii după ce și-au pierdutr flota din Oceanul Pacific, au ordonat flotei din Marea Baltică să navigheze până în Oceanul Pacific. Flota rusă din Marea Baltică ajungând obosită, înfometată, înfruntând probleme de logistică după ce a înconjurat jumătate din Glob trebuia să înfrunte flota japoneză proaspătă, bine echipată, folosind tactici și strategii
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Forțele militare rusești la sfârșitul războiului au pierdut din putere, iar după ce au pierdut Bătălia de la Mukden, forțele terestre rusești s-au prăbușit. Rușii după ce și-au pierdutr flota din Oceanul Pacific, au ordonat flotei din Marea Baltică să navigheze până în Oceanul Pacific. Flota rusă din Marea Baltică ajungând obosită, înfometată, înfruntând probleme de logistică după ce a înconjurat jumătate din Glob trebuia să înfrunte flota japoneză proaspătă, bine echipată, folosind tactici și strategii moderne. La data de 8 februarie 1904 distrugători ale Marinei Imperiale Japoneze
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
distrugătoare). După Mikasa veneau în linie cuirasatele Shikishima, Fuji și Asahi. În urma lor veneau două crucișătoare blindate. Amiralul Tōgō, prin recunoaștere corect executată și alegerea bună a poziției sale „a asigurat dincolo de risc rezonabil, obiectivul său strategic de a aduce flota rusă în situația de a lupta, indiferent de viteză." Atunci când Tōgō a decis să execute un viraj în port, el a făcut acest lucru în scopul de a păstra linia de bătaie, adică păstrând Mikasa în fruntea navelor de luptă
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
mesajul său la 05:05 și imediat a început să pregătească flota sa pentru ieșire. La 06:34, înainte de a pleca cu Flota combinată, amiralul Tōgō a transmis un mesaj de încredere ministrului Marinei în Tokyo: În același timp, întreaga flota japoneză era în larg, cu amiralul Tōgō la bordul navei amiral Mikasa conducea peste patruzeci de nave pentru a intra în luptă cu rușii. Între timp, navele japoneze care urmăreau flota rusească trimiteau rapoarte prin telegraf la fiecare câteva minute
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
a revenit și imediat a luat măsura de a-i orbi pe conducătorii revoltei, singurul care a primit iertarea (în ultimul moment) fiind chiar fiul său. Din acel moment, Iordan a devenit mai loial că niciodată. În 22 mai 1085, flotă lui Roger I a debarcat cavaleria lui Iordan la 15 mile nord de Siracuza. În 25 mai, navele contelui și cele ale emirului de Siracuza s-au confruntat în dreptul portului și, dat fiind că emirul fusese ucis în timpul luptei, forțele
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
care se încheie în nefavorabilul tratat de la Vordingborg, lipsind liga de multe din privilegiile sale. Nedorind să accepte tratatul, Liga Hanseatică, care a fost fondată pentru a fi o ligă comercial, mai degrabă decât o uniune politică, a ridicat o flota în 1367 și au reînnoit alianțele lor cu suedezii. Tratatul a fost negociat pentru Danemarca de către Henning Podebusk și pentru Liga Hanseatică de Jakob Pleskow din Lübeck și Bertram Wulflam din Stralsund. În tratat, libertatea orașului Visby a fost restabilită
Tratatul de la Stralsund (1370) () [Corola-website/Science/327202_a_328531]
-
dar facțiunea lui Cassius și Brutus a fost prima prioritate a celui de al doilea triumvirat. Astfel, cu întreaga insulă ca baza a lui, Sextus a avut timp și resurse pentru a dezvolta o armată și, chiar mai important, o flota puternica operată de pușcașii marini sicilieni. Brutus și Cassius au pierdut cele două bătălii de la Philippi și s-au sinucis în 42 î.Hr. După aceasta, triumvirii și-au îndreptat atenția înspre Sicilia și Sextus. Dar, de data aceasta, Sextus a
Sextus Pompeius () [Corola-website/Science/327184_a_328513]
-
neerlandeză când aceasta se deplasa între Texel și Meusa. Rupert ordonă imediat pregătirea de luptă; dar cum vântul bătea din direcția Nord-Vest, dând aliaților avantajul de a începe lupta, De Ruyter se folosi de cunoașterea apelor locale pentru a ține flota atât de aproape de plajă încât inamicul nu îndrăzni să înainteze, fiind deja ora târzie în acea zi. În timpul nopții direcția vântului se schimbă la Est-Sud-Est dinspre uscat și la ivirea zorilor neerlandezii ridicară velele și atacară. Inițial ambele flote formară
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
că nu și-au facut datoria în luptă. Istoricii pun lipsa impactului francez asupra bătăliei pe seama strălucitei manevre a lui De Ruyter. Însă este adevărat că D'Estrées avea ordine stricte din partea lui Ludovic al XIV-lea să nu primejduiască flota franceză, după cum a recunoscut chiar el după luptă. Martel însuși a confirmat acuzele lui Rupert, ceea ce l-a costat pe viceamiralul francez încarcerarea la Bastilia pentru lipsa de disciplină. În octombrie escadra franceză s-a întors la Brest și nu
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
cca. 200). În largul coastei Flandrei forțelor engleze s-a alăturat un escadron sub comanda amiralului Robert Morley, astfel flota britanică atinsese 250 de nave. La 23 iunie flota engleză s-a apropiat de golful Sluis, aici bazându-se o flota franceză de până la 400 de nave (numai 190 fiind însă gata de luptă, cele mai multe dintre care au fost angajate de la genovezi). Flota engleză era comandată de amiralul Robert Morley, sub conducerea regelui Eduard al III-lea. Flota franceză, formată din
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
facă referire la autoritate de ansambu a lui Knut și prin faptul că eșuase să ia diverse măsuri pentru a se întâlni cu invaziile norvegiene și suedeze, așteptând asistența lui Knut în schimb. În 1207, Knut a sosit cu o flota și l-a iertat pe Hardeknud pentru nesupunerea sa, ținând cont de tinerețea lui, însă l-a omorat pe Ulf. El a condus invadatorii din Danemarca și a stabilit autoritate sa asupra Norvegiei, revenind în Anglia în 1028 și lăsând
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
Ioana au rămas la curtea din Bruxelles, unde Ioana în 15 septembrie 1505 Ioana a dat naștere celui de-al cincilea copil, Maria. La sfârșitul anului 1505 Filip era dornic să meargă în Castilia, astfel a dispus să se pregătească flota, în ciuda faptului că era riscant să călătorească în timpul iernii. Au plecat în 10 ianuarie 1506 cu 40 de nave. La 25 septembrie 1506 Filip a murit brusc de febră tifoidă la Burgos, în Castilia. Unii au suspectat că a fost
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
ridice ancora până nu are confirmarea că De Ruyter se afla pe mare deja, și abia la 12 mai cele 6 nave zeelandeze i s-au alăturat în fața propriilor porturi în loc să o fi făcut mai spre Nord. În aceiași zi flota engleză de 38-43 nave de linie a plecat de la Nore spre Portsmouth, unde s-a decis între timp să îi întâlnească pe francezi. În acest sens au fost trimise ordine din Londra la 29 aprilie și 2 mai. Ordinele au
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
la St. Helens la 17 mai și în ziua următoare flota combinată a luat marea pentru a-i căuta pe neerlandezi. Vânturi estice persistente le-a încetinit înaintarea și se aflau încă la Vest de Dungeness la 23 mai când flota neerlandeză întărită considerabil a ancorat la Sud de Harwich la intrarea în Canalul Regelui. O mică forță de 6 nave engleze ("Gloucester" 62, "Ruby" 48, "Bonaventure" 48, "Tiger" 44, "Adventure" 44, "Dartmouth" 32 împreună cu 3 nave incendiare și o navă
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
la St. Helens în a doua săptămână a lunii mai. Alte detașamente li s-au alăturat în următoarele zile, până la 14 mai, când Russell avea o forță de peste 80 nave de linie, plus nave auxiliare. Astfel la 14 mai, cand flota aliată era deja asamblată, era deja pierdut scopul strategic al francezilor de a acționa cu o forță concentrată în timp ce aliații erau împrăștiați. Totuși, Ludovic al XIV-lea îi dădu-se lui Tourville ordine stricte de a căuta lupta, puternic sau
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]