2,002 matches
-
auzi mai Întîi un strigăt scurt, subțire, ca un guițat de purcel. — Doamne, Dumnezeule, ce-i asta?! mumură una din femeile anarhisto-comuniste, făcîndu-și cruce. — Doamne, Dumnezeule, Doamne Dumnezeule! repetară mai multe voci. Bărbații de pe balcoanele blocurilor din preajmă Începură să fluiere amuzați, iar femeile Începură să țipe. Priveliștea era Într-adevăr caraghioasă și În același timp stranie. Cine a putut privi, a văzut În clipele acelea - sau a crezut că vede - cum Pablo o ridicase cu o singură mînă pe Christina
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
merseră cîteva sute de metri, apoi ieșiră din șosea și cotiră la stînga, pe un drum de țară nici măcar pietruit, care traversa șesul către poala pădurii. Urmări din priviri mașinile, pînă cînd ajunseseră destul de departe, după care porni spre oraș fluierînd o melodie plină de voie bună. Cu siguranță că nu aveau să termine de cărat Întreaga cantitate În noaptea aceea, iar pentru noaptea următoare maiorul Smith știa mult mai bine ce are de făcut. Spre seară, cînd umbrele copacilor prinseră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de una ca asta dacă ar mai fi fost în viață. Cui crezi că i-ar putea trece prin cap să ne urmărească chiar în timpul unui meci de fotbal? își aduce aminte ideea Bătrînului. Ne pierdem în mulțime și imediat ce fluieră arbitrul ne facem nevăzuți. La Hotel Nord sînt ca la mine acasă, i-a suflat atunci. Cine și-ar fi imaginat că obișnuia să frecventeze localuri luxoase, că pe lîngă asta avea o cultură generală foarte bine pusă la punct
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cele două peluze pe 23 August. întărîtate de atmosfera din tribune echipele încep să riște, să deschidă jocul pe extreme, să tragă la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trupul ei fragil. Se hotărâse să-i spună cât de mult o iubește, să-i mângâie părul, să-i șteargă lacrimile și poate cine știe să o ducă departe de locul ăsta otrăvit. Un polițist Își făcea absent rondul obișnuit, fluierând și părând că nu le vede pe cele câteva prostituate, ,,la lucru,,. Când Ben a deschis portiera, fata a intrat În mașină, răspândind un miros de cafea proaspăt măcinată. Așa i s-a părut lui Ben. Cu gesturi repezi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întoarse către mine. Lakritz? Nu l-am văzut. Dar tre’ să apară. Mai devreme sau mai târziu, tot apare el. Konrad se așeză, Își strivi țigara răsucindu-și piciorul mai Întâi Într-o parte, apoi Într-alta, apoi Începu să fluiere melodios. Iritată, femeia numită Dominique făcu stânga-mprejur și plecă cu Însoțitorul ei care părea dintr-odată dezumflat. Am coborât pe scări și un timp am rămas in cadrul ușii. Totul era scăldat În lumină albastră, de culoarea unui cocteil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
O mușamalizare! — Alibi, am oftat. Anton Înjură mai puțin când e beat. Singurul dezavantaj e că, În loc de asta, exagerează atât de mult, Încât nu mai poate să termine propozițiile. Aranjându-și cravata, dădu un picior roții din față a bicicletei și fluieră Încet: — E umflată bine, ă? După care reuși să se Împleticească până la stradă și, spre surprinderea amândurora, chiar să facă semn unui taxi. Anton și cu mine ne cunoaștem de când eram la școală - cea din Bezirk-ul al Vienei, În caz că Înteresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cartierul nostru cum să-și Îngrijească corpul. Vă dați seama: soare, euritmie și toate chestiile predicate de Adolf Koch. De pe schelele pe care se construiește clădirea aceea nouă. Am făcut un semn cu capul Înspre geam, spre piață. Unde muncitorii fluierau. Lângă mine stătea domnul Vogelsang. Da, ăsta e numele lui. Nu l-am inventat eu. Supărat, mi-a cerut să pun capăt acestui circ. I-am explicat că Ivan Britz e fiul gazdei mele, un adept Înfocat și spartan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și ocupația actuală și să răspund la cele patruzeci și ceva de Întrebări care precedau aceste date, aruncând un ochi și asupra celorlalte o sută, apoi Îndoiala m-a cuprins din nou. La Întrebarea nr. 44, de pildă: „Știți să fluierați?“ Sau nr. 92: „Îmbrăcămintea joacă un rol important În viața Dumneavoastră? Preferați să vă Îmbrăcați simplu, sau stratificat, vă place Îmbrăcămintea strâmtă, sau lejeră, gulerele ridicate, sau cele descheiate? Purtați bijuterii? Purtați cumva un cuțit În buzunar? Care este culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tot parcursul vieții. Într-o zi, s-ar putea ca violetul murdar să fie culoarea mea preferată; altă dată, s-ar putea să mă Îmbrac cu haine lălâi. Deși, pot spune că măcar atâta se potrivește: am știut mereu să fluier. — Tu chiar crezi că Froehlich vede totul În alb-negru? Destul de naiv, Anton. Nu uita ce ne-a spus Felix. Chestia cu sexul gri. Și oricum, uneori partea poate conține Întregul. Fără prea multă tragere de inimă, am admis că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și praful; e de prisos să mai adaug că a dat cu aspiratorul; a strâns masa și a spălat vasele după prânz și (cu ajutorul meu modest și drăgălaș) le-a pus la loc în bufetul milhiks din cămară - toate astea fluierând întreaga dimineață, veselă ca un canar, un cântecel fără melodie, plin de vigoare și bucurie, de inimă ușoară și mulțumire de sine. În timp ce eu îi desenez ceva cu creionul, ea face un duș - iar acum, în dormitorul scăldat de razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sacrificiu și autocontrol. Laba cu trei degete am născocit-o pentru locurile publice - am folosit-o deja la varieteul Empire, în centrul Newark-ului. Într-o duminică dimineață - urmând exemplul lui Smolka, Tom Sawyer-ul meu - plec de-acasă spre curtea școlii, fluierând, cu o mănușă de baseball în mână și, când nu mă vede nimeni (ceea ce, de fapt, nu-mi prea vine să cred), sar pe platforma autobuzului 14 gol și rămân ghemuit pe scaun cât ține drumul. Îți imaginezi lumea adunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fapt ai muncit? N-ar fi fain să uiți de tine zile-n șir, săptămâni în șir, luni în șir? Să porți țoale vechi, să umbli nefardată și să nu faci pe dura toată ziua? Timpul zbura. Am auzit-o fluierând: — Nu că ar fi o chestie? — Ce să fie? — Să fii matur. Știi? — Uimitor, am făcut eu. — Ce anume? — Sunt aproape trei zile de când nu ți-am mai auzit textele de țărancă, de Betty-Booppizdulice tolomacă, poantele de puștoaică hipiotă... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
macazurile. Grinzi de oțel apărură pe ambele laturi și undeva mai jos, foarte departe, o stradă trecu În diagonală prin Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acrobat? Când geamul se ridică, el dovedi multă agilitate pentru un bărbat atât de gras. Păși de pe scara de incendiu direct pe pervaz, dar constată că nu se poate strecura În Încăpere. — Nu-l mai poți ridica puțin? O locomotivă fluieră de trei ori și creierul lui Înregistră automat semnificația semnalului: un mărfar greu venea pe linie. Apoi se văzu În Încăpere. Femeia Închisese deja fereastra și zgomotul gării păli. Josef Își mătură zăpada de pe haină și din mustăți și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de bilete, aruncând o privire la ceas, doamna va trebui să ia trenul următor. Orient Express va pleca. Cât despre poșetă, nu trebuie să vă Îngrijorați. Se poate trimite un mesaj telefonic la gara următoare. Cineva În fața casei de bilete fluiera o melodie. Domnișoara Warren o mai auzise alături de Janet: era refrenul unui cântec ușor și voluptuos și, ținându-se de mână, Îl ascultaseră amândouă În Întuneric În timp ce aparatul de filmat panoramase decorul unei străzi, culegând un vers din gura unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
i se clătină sub picioare și deschise ochii. Trenul se oprise și zăpada se adunase pe sticla ferestrei. Coral nu se Întorsese. Apoi cineva din coada trenului Începu să râdă și să-și bată joc. I se alăturară și alții, fluierând și huiduind. Myatt se uită la ceas. Dormise mai mult de două ore și, probabil pentru că-și aminti vocea din vis, se simți neliniștit din cauza absenței lui Coral. De la locomotivă venea fum și un om În salopetă, cu fața Înnegrită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tot ce-am putut pentru ea, Își spuse el. Oricum ne-am fi spus la revedere În câteva săptămâni. E momentul să mă așez și eu. Domnul Stein Își flutură iarăși pipa, iar fetițele lui Dunn dădură din picioare și fluierară din țignale. Așteptând În gară O relație s-apară, Puf, puf, puf, puf... — Nu te mai Întoarce la ea. Rămâi cu mine, spuse Myatt. Puf, puf, puf, puf... Expresul de Stambul. Ea dădu din cap În semn de Încuviințare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fapt, în ochii ei stăruie doar imaginea lui Radu, pe care și-l închipuie primind telegrama, trezit din somnul de după-amiază, dezorientat o clipă, cercetînd apoi ceasul, să vadă cum își împarte timpul pînă la venirea ei. Undeva înainte, locomotiva fluieră prelung, spărgînd în două un prim val de zăpadă. *** Epuizat, cu privirea pierdută în tavan, Radu acceptă indiferent țigara aprinsă de Paula, dezlipindu-și încet buzele, cît să cuprindă între ele filtrul. O să-mi lipsești îi șoptește femeia. Și tu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aruncă sticla în scîrbă sub gard, se duce și el mai la deal, după tufa de soc, iar cînd iese în drum, rămîne mult timp cu privirea spre șoseaua națională și, într-un tîrziu, pleacă acasă cu bărbia în piept, fluierînd. Unii spun că, de fapt, plînge. Chiar tata spune că l-a văzut odată... Ion își aprinde o altă țigară și-și toarnă cafeaua din ibric în ceașca luată de pe etajera de la oglindă. Mihai își pleacă fruntea în palme, apăsîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nemulțumit. Puneți-vă dumneavoastră în locul meu... Dați soluții, că la arătat cu degetul toți vă pricepeți... Iar ăsta arată spre telefonul care a început să sune m-a înnebunit de dimineață. Cei doi salută cu glas scăzut și ies. Mihai fluieră încet, a pagubă, în vreme ce, alături, Vlad nu știe cum s-o mai scoată la mal: sudor n-are, să termine montajul, Sorina stă în viscol..., părinților ei, rămași la Iași, încă nu le-a telefonat... și-l doare cu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sticla de whisky învelită în hîrtia albă. Cînd Radu se precipită să deșurubeze dopul, Lazăr, profitînd de neatenția lui, i-o smulge. Păi nu așa, doctore, că mai avem nevoie de tine, cine știe cît stăm aici! Ia te uită! fluieră încet Lazăr cînd dezgolește puțin sticla ai și supt ceva. Nu sta cu mîna întinsă, că n-o mai vezi. Asta-i de haram, desigur, și-o să aibă soarta haramului. Nu cred că vrei să mai bei, doar mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
greoi prin mica piață din fața spitalului, în care se adună capetele a șase străzi, plus șoseaua de centură a orașului, ce taie piața într-o margine. Grăbit, un bărbat trece printre mașini, făcînd un gest nervos către milițianul care îl fluieră, amenințîndu-l cu degetul. Uite-l pe inginerul Muraru spune Vlad. Știi că m-am transferat la el, la Sinteză? Da?! se bucură Mihai. Dacă zici că ai ceva de dat, se lovește el eu degetul la tîmplă ești un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că-s însărcinată; iar cînd burta va crește, mă duc la mormîntul tatii să vadă că port sămînța unor țărani răzvrătiți, nu a unuia care și-a clădit cariera pe pumnii dați în cap, mai întîi, tatălui său...Ce tot fluieră nebunul ăsta de milițian, nu vede că abia merg pe lunecușul de pe jos... Ar trebui să mă întorc; aceia de-acolo, de pe treptele spitalului sunt Lazăr și Mihai... Ar trebui să-i las pe toți naibii seara aceasta puțin îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dacă l-am iubit vreodată pe Theo și cred că l-am admirat măcar -, a fost pentru seara în care a venit cu fetița în brațe... Cred că-i singurul care nu știe că Doinița e fiica lui... Ce tot fluieră milițianul acela?!... Am să mă întorc! Dacă n-o fac acum, nu-l mai pot părăsi pe Theo, să-l las liber, să-și refacă viața, s-o înfrunt și eu pe a mea...gîndește Maria cu drag, închizînd ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]