1,019 matches
-
crini de soartă (nu-ncepe nu sfârșește pe frunțile crăiești!) în miez de fruct al vinii a biruit o poartă: de vrei frății cu mirul - spre crucea ta să crești ...e-o Gòlgotă senină pe umerii cerești iar dinspre mântuire foșnesc alese vești CÂND MĂ ÎNTÂLNESC CU LIMBA ROMÂNĂ când mă întâlnesc cu limba română - e ca și cum m-aș întâlni cu Dumnezeu: plâng precum munții în furtună - sufletul meu luminează până departe - în adâncul - la rădăcina fântânilor mă întâlnesc cu însăși
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
Acasa > Stihuri > Momente > PRIN TUNELUL DE VATĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului De atâta drum mă-ntunec de ger, stelele-mi citesc în gânduri dezamăgirea, fluturi fără aripi îmi foșnesc în urechi. Cineva răsucește orele pe cadranul lunii, schimbă caii la vămile care mă poartă prin tunelul de vată al iernii. Pe aici n-a trecut picior de om fără ca vântul să-l acopere cu tăcere. Mă îndeamnă pomii înfloriți
PRIN TUNELUL DE VATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361867_a_363196]
-
răsare o salată, sau un pomișor. Peste ani devine un copac viguros parcă acolo a existat din totdeauna. Eu fiind născută în acest mediu, m-am obișnuit să simt lângă mine cum din orice izvorăște viață. Și frunza copacului care foșnește în bătaia vântului, tot viață este. Te atenționează că trăiește, că este vie. - Da, așa este. Mie, totuși după anul petrecut la țară în Dobrogea, când am revenit în mediul în care am crescut și m-am format ca intelectual
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
-ntâlnirea tăinuită, Bucură-te, Luptă dreaptă cu Arhanghelul plinită, Bucură-te, A fi pocalul plin cu tainică lumină, Bucură-te, Fluviu sacru, roditor de apă lină. Bucură-te, Vestitorul datinei reînnoite, Bucură-te, Iubitorul zărilor nemărginite, Bucură-te, Doinitorul satului foșnind de frunze, Bucură-te, Adoratorul fecioriei glicofiluze, Bucură-te, Sol din ceruri pajiștilor înflorite, Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănite. VI Născutul cu căiță, insemn prevestitor, Ursit a-ți duce viața sub visuri care dor, Să vrei, sădind sămânța eternității-n
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
minciună, că nu voi avea timp, că de fiecare dată vor fi alte priorități, că... justificările pot continua la infinit. Totuși, clipele de reculegere petrecute în „prezența” celor care nu mai sunt, mi-au inspirat următoarele versuri: Sub doi castani foșnind în vânt, Ai mei își dorm eternitatea. Au fost... dar astăzi, nu mai sînt... Ce singură-i singurătatea... Rămas-am eu - pentru câți ani? - Să mai fac umbră, pe pământ. Am să mă mut sub doi castani, Să uit de
LUMINAŢIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365898_a_367227]
-
cum licurește prima stea. doar umbre negre și-amintiri târzii apar prin norii care stau să cadă și trec prin fața mea, o promenadă, tot așteptându-te iubito ca să vii. tăcerea-ți mi-a adus melancolia, izvoare albastre susură prin munți, foșnesc a toamnă plopii cei cărunți, a tăcut tristă-n cuiburi ciocârlia. mă-ntorc în mine cu aripa frântă, mi-adun în mâini scânteile de dor, se sting încet și le privesc cum mor ca niște frunze-n vântul care cântă
REFLECŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365119_a_366448]
-
Blând în priviri Și natura Pe frunte ........................... Spectacol de lumi Născut în lumini Dezvelește mărețe momente Arcade curbate perfect Veghează în lume aievea - Mereu monumente Noapte de vis Îngerii cântă la harpe, Din depărtări Fluier de aur se aude, Brazii foșnesc Muzica jocă în unde, Luna pe cer Crește mai mare Și-aude: Noapte de vis Triluri umane Sparg munții Versuri de dor, Dulce amor din popor - Cad de pe cer Într-o ploaie de jocuri stelare O dorință ce rumeg Pe
NOAPTE DE VIS de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364820_a_366149]
-
totuși atâta tihnă, atâta împăcare. Părea că fiecare celulă a universului, funcționează fără greș, fiecare dintre ele știind ce are de făcut și coordonându-se impecabil cu celelalte.Tulpinile drepte de păpușoi, tăcute ca santinelele cu pușca pe umăr, străjuiau foșnind arar din frunze, toată această forfotă. După un timp, zumzetului de albine, i se alătură ca într-o orchestră și în uruitul molcom al centrifugii, prin deschizătura ei îngustă, începea să curgă tot mai gros, șuvoiul de miere translucidă, auriu-roșcată
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
TREVI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului FÂNTÂNA TREVI Țipătul ciorii trage fermoarul dimineții lăsând să i se întrezărească inconsistența aburitoare șerpuind printre case și-arcușul ierbii se îndoaie-n vânt foșnind în așteptarea ploii ce-a uitat de-un sezon să mai vină și acuma uite-o cum revărsă bulbuci băltoace și noroi vorbe torente de vorbe plesnet sinucigaș de stropi zid lichid chinezesc un potop inundând continente totuși viii cu
FÂNTÂNA TREVI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366311_a_367640]
-
fost că tu să fii o ultimă dezlegare când spinii germinează pe tălpile căutărilor. Pygmalion, imi zămislesc iubirea din mine și din tine, înainte ca soarele eternității să-mi scuture cuvintele împrăștiate într-un ochi de timp. Câte clipe nebune foșnesc la frângere de drum când trupul își seamănă risipirea! Vânători ai luminii ne întoarcem acasă... Arată-mi drumul, iubite, sufletul înnoptat de îndoieli străluminează-l! Referință Bibliografică: Arată-mi drumul, iubite / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127
ARATĂ-MI DRUMUL, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366420_a_367749]
-
dealurile mele, mireasma de cireș se suie în văzduh și-mbălsămând cuprinsul mă cheamă sus la ele să simt al primenirii primăvăratec duh. E-atâta de lumină, cum n-a mai fost vreodată și, sus, pădurea verde mă cheamă către ea, foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată, când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea. În asfințit, când ziua se duce la culcare, văd nori tiviți cu aur ca valuri pe azur, e primăvară iarăși pe-a vieților cărare
A NINS CU FLORI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366505_a_367834]
-
dealurile mele, mireasma de cireș se suie în văzduh și-mbălsămând cuprinsul mă cheamă sus la ele să simt al primenirii primăvăratec duh. E-atâta de lumină, cum n-a mai fost vreodată și, sus, pădurea verde mă cheamă către ea, foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată, când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea. În asfințit, când ziua se duce la culcare, văd nori tiviți cu aur ca valuri pe azur, e primăvară iarăși pe-a vieților cărare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
cu flori-minune pe dealurile mele,mireasma de cireș se suie în văzduhși-mbălsămând cuprinsul mă cheamă sus la elesă simt al primenirii primăvăratec duh.E-atâta de lumină, cum n-a mai fost vreodatăși, sus, pădurea verde mă cheamă către ea,foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată,când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea.În asfințit, când ziua se duce la culcare,văd nori tiviți cu aur ca valuri pe azur,e primăvară iarăși pe-a vieților cărareși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
să prind curaj și curajul se cupleaza cu imaginația. Mă bucur de legăturile bune, de noutățile modelului, uneori surpriză chiar și pentru mine. Contururile se modifică continuu și treptat crâmpeiele mele de viață se încheagă, încep să murmure și să foșnească în noua lor lume. „Ah, zic, asta căutam!” Treptat cobor în adâncimile mai limpezi ale gândurilor, mai spre esență. Acum urmează etapa în care sunt absorbită cu totul și mă rup de prezent. Recitesc și descopăr idei înghiontite ori așezate
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
alergarea să devină zbor. Nu știu de ce Nu știu de ce e-n mine-atât frământ, de când, târziu, am renunțat să cânt și plin de frenezii cioplesc cuvinte, cu sufletul transfigurat de tot ce din fântâna Poeziei scot când inspirații îmi foșnesc prin minte Nu știu de ce doresc atât de mult ca orice gând să fie un tumult de profunzime și de sentimente, să ardă-n versuri tot ce-am adunat atunci când cu iubire am cântat într-un trecut frumos,ce-acum
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
gloanțele ricoșeau și nu-mi făceau nimic. În vale am găsit-o pe Agneta făcându-și baie, era despuiată și se spăla pe cap, lua apă cu pumnul și și-o punea peste părul despletit. Era tot vară, frunzele copacilor foșneau, adiate de un vânticel cald, iarbă mare, pufoasă, plină de maci roșii sălbatici și de crăițe și de ochiul-boului, mirosea a parfum adus de vânt și-a porumb și dovleac copt...Eu m-am așezat pe iarbă, mi-am lepădat
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
gustoși. - Merg, dar nu stau mult, să știi! Și astfel cei doi iepurași ieșiră din cuvântul mamei și porniră grăbiți după bunătățuri. Mantia înserării coborâ iar soarele nu se mai vedea de vârfurile copacilor. Frunzele galbene, roșcate, arămii și maronii foșneau în bătaia vântului iar copacii își întindeau crengile, agățându-le blănițele moi și mătăsoase. Păduricea părea vrăjită, chemându-i cu glas dulce: veniți, veniiiiți! Cei doi iepurași apucară pe o cărare, mergând fără grabă, fermecați de mireasmele ce veneau din
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
cărare, mergând fără grabă, fermecați de mireasmele ce veneau din capătul acesteia. Din când în când, țopăie fericiți, încântați de tot ceea ce văd în jur. Timpul a trecut pe nesimțite iar soarele dispăruse cu totul... Vântul spulbera frunzele uscate care foșneau sub lăbuțele lor și abia atunci au observat ceața groasă care le acoperise cărarea. Frica a luat locul veseliei de mai înainte în clipa în care și-au dat seama că nu mai știu cum să se întoarcă acasă. - Vezi
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
și frig! Cu siguranță, vulpea din tufiș, o să ne mănânce! Iepurici insistă: - Ce facem?! Iepurilă, abia suflând, îi spune: - Să ocolim tufișul și să fugim...Să fugiiiim! Abia călcând, țop, țop și pâș, pâș, cei doi trec peste frunzele care foșnesc, aproape morți de frică. De câte ori bate vântul răscolind tufișul, iepurașii se opresc înspăimântați. Li se pare că iese vulpea cu coada ei lungă și stufoasă și cu dinții ascuțiți. Parcă o aud spunând: - Aha, iepurașilor! V-am prins! O să am
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
rochia ta face parte din peisajul parcului, că ești strâns legată de natură și îmbrățișată de aceasta cu căldură într-o zi răcoroasă de toamnă, sau cu răcoare într-o zi toridă. Rochița pe care o îmbraci trebuie parcă să foșnească precum ramurile copacilor, să fie vaporoasă și să-ți reprezinte tinerețea și entuziasmul vârstei. - Mda, poate aveți dreptate. - Nu că poate, eu am dreptate. Creațiile mele doresc să fie îmbrăcate nu doar să acopere o goliciune a unui corp tânăr
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
Recenzii > O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cronică de George Baciu O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI Cândva, în copilărie, am reușit să simt răsuflarea pietrei foșnind tăcut în palma cu care măsuram lățimea râului în care mă sfințeam până seara târziu, uitat lumea treburilor celor mari. Eram eu și umbra gândului ce se revărsa sub pleoapa lunii, alcătuind universul pe o sonată a ierbii. Această imagine
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
2014 Toate Articolele Autorului Nu-mi loviți umbra! nu are vreo vină; nu vă insultă, nu vă ceartă, nici nu se preumblă în jurul meu fără rost. Devotată santinelă, de-a pururi în post, dimineața, de trupul meu se agață și foșnește sfioasă ca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă. Doar spre amiază, ca un fantomatic abur rătăcit în oglindă, tremură de câteva ori și dispare în neșlefuite bucăți de lumină. Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină; prieten
NU LOVIŢI UMBRA de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352263_a_353592]
-
muzicii internaționale, compusă în urmă cu un secol de către compozitorul român Iosif Ivanovici. Au urmat aplauze și urale îndelungi, apoi o liniște suavă învălui sala. Primele acorduri începură să se facă auzite, iar Elena păși prima pe ringul de dans, foșnindu-și rochia de mătase, ca o ispită dulce adusă valsului nemuritor. Bărbații o sorbeau din ochi, iar Nicu se simțea mândru că femeia asta frumoasă îi aparținea în totalitate. Era a lui de o viață întreagă, iar existența fără ea
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
fără de sfârșit ale câmpiei, poezia urcă pe cărările munților într-o metafizică neînțeleasă, amurgul divinizat cade-n apusuri roșietice, lumi în filigrană se strecoară prin razele de lună și sunete de orgi fantastice cad peste tăcerile mele ca și frunza foșnind care zboră cu vântul pe la ureche, mă plimb prin țara cu nume de doină și de basm, sfinte plaiuri dacice ciobănite de Basarabi și Mușatini, printre salcâmii albi în floare se scurge mierea pe pământ, e calea raiului bătută de
PRIMĂVARA-N ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350516_a_351845]
-
urma,simțind efectul de saună iminent produs. În nori,acolo sus încet,încet,aburi vătoși insonori,inodori din scânteieri electrostatice sporadice,se condensează. Plouă decis.Picuri de dor -în drumul lor ,mai antrenează din atmosferă praf ridicat rebel spre cer.Foșnind ușor peste covorul vegetal,ploaia pătrunde pământul arzând de dor elementar.Piramidal,sub scoarță se adună în rădăcini. Embrional,forțează recorduri spre orizont viață fluidă. Energizat pornesc din nou pe drumul meu. De-acum străbat mai înțelept,mai hotărât ce-
PLOAIE DE VARĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350584_a_351913]