513 matches
-
vagabonzi Îi reprimă fără ezitare, viața primilor nu e lipsită de un suflu tragic. Ba chiar de un nobil eroism. Dandysmul la răscrucetc "Dandysmul la răscruce" Filfizoni mai mici, mai mari tc " Filfizoni mai mici, mai mari " Înghesuindu-se În foaierele teatrelor și ale Operei, forfotind la ore fixe prin parcurile și bulevardele șic, Împânzind cafenele și cluburi, indiferent de numele pe care Îl poartă, dandy-i gustă toate deliciile a ceea ce se cheamă „viață pariziană”. Ei reușesc să stilizeze cotidianul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ar putea, prin mijloacele și capacitățile sale specifice de acțiune, să intervină în societate, să ajute la vindecarea unor răni ale țesutului social, să se alăture celorlalți factori de intervenție specifici societății actuale. Marți, 7 februarie 2006, la ora 17, foaierul Teatrului Odeon s-a dovedit neîncăpător pentru publicul venit (invitat numai pe căi informale, în absența - intenționată - a oricărei publicități) să asiste la prezentarea unui spectacol-lectură cu tema „Violența domestică între revoltă și resemnare”, urmat de o dezbatere la care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
comedia Le Flibustier de Jean Richepin. În articole și conferințe, în scrierile despre teatru, există și tentația comentariului literar. Dar aprecierile, altfel făcute cu distincție, dintr-o perspectivă culturală, rămân mereu la suprafața lucrurilor. Mult mai inspirate sunt „profilurile din foaier”, schițe memorialistice și impresii risipite în revistele de după 1900, precum și paginile din Treizeci de ani de teatru (1925). Toate recompun o imagine, deopotrivă documentară și pitorească, a unei etape din viața scenei românești. Îndrăgostit de teatru și de slujitorii lui
LIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
alți câțiva colaboratori, o imagine văzută din interior a vieții teatrale românești. Om de teatru în formare, preocupat de profesionalismul acestei activități, Livescu are inițiativa consultării autorilor dramatici, a actorilor, publică intervenții, scrisori deschise, anchete incitante. O rubrică, „Profiluri din foaier”, portretizează pregnant actori, regizori și directori de scenă, autorul însemnărilor, același Livescu, folosind aici pseudonimul Lear. Se semnalează și recomandă punerea în scenă a pieselor lui H. Ibsen. Abia în a doua serie figurează în sumar și o cronică teatrală
REVISTA THEATRELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289266_a_290595]
-
să citesc, să învăț, să ascult muzică, să merg la teatru, la operă, la concerte, unde mă întâlneam cu colegi - am rămas fără replică când mi s-a spus: „Tu, muzică? Tu, teatru?”, iar unul dintre ei, întâlnindu-mă în foaierul Teatrului Național, mi se adresează: „Tu ce cauți aici?”. A fost prea mult. A.N.: Cum a fost cu colegul de la Moscova...? N.I.: Colegul întors de la studii de la Moscova nu m-a mai cunoscut. Eram un proscris. Pentru vina de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
soțului ei. ― Da? Bine, spuse el. Fă cum vrei. Poate o să facem alt băiat. Numărul doi. Dacă așa vrei tu, așa să fie. ― În clipa asta nu prea cred c-o să facem nimic, răspunse mama. Între timp, eu așteptam În foaierul lumii. Încă nu eram nici măcar o scânteie În ochii tatălui meu (care privea abătut În poală, la caseta cu termometrul). Mama se ridică de pe canapea. Se Îndreaptă spre scară, ținându-și o mână la frunte, iar posibilitatea apariției mele pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintotdeauna a lăsat impresia că m-ar plăcea. Prin anii șaizeci vedea în ei, în Ossie și Martina, cuplul ideal. O ajuta întotdeauna să coboare din Landrover, după care înalta pereche intra, ținându-se de mână, în cort sau în foaierul unui teatru, sau într-un depou transformat, sau pe ușa restaurantului preferat, sau într-o cârciumă ordinară, sau într-o patiserie unde mâncau plăcintă și țipar. Toate privirile se îndreptau spre ei. În parte, farmecul lor consta din faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și să le povestesc Destinul vieții, nopți întregi... Să regretăm că timpul trece Și-n noaptea cea de catifea, Să coborâm la Bolta Rece, Să bem o ceașcă de cafea... Să urc sfios în amfiteatru, Ce viitoru-mi prevestea Și-n foaierul de la teatru, Să cuceresc o nouă stea... Să văd “Iașii în carnaval”, S-admir actorii care trec Apoi, să urc în personal, Să-mi iau adio și să plec...
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
Vai, mersi. Mi-ai fost de mare ajutor, am spus, trecând pe lângă silueta masivă a paznicului și prin cordonul de catifea pe care-l dăduse la o parte. Am deschis ușa de sticlă uriașă și m-am pomenit Într-un foaier Întunecos, unde Avery vorbea foarte aproape cu o fată foarte frumoasă, cu sâni foarte mari. —Salut, Bette, unde ai umblat toată seara? spuse el, venind imediat spre mine, oferindu-se să-mi ia haina. În aceeași secundă, apăru și Penelope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am lăsat bacșișuri de rahat, după ce stătusem aici cu orele“) și-mi puse mâna pe spate, ca să mă conducă afară. Am mai pierdut vremea suficient de mult ca el să câștige pentru mine un porc de jucărie la jocul din foaier - cel așezat lângă vitrina rotitoare cu plăcinte. Am strâns jucăria În brațe, iar el mi-a spus că niciodată nu cheltuise mai deștept doi dolari În monede de 25 de cenți. Drumul de șaisprezece kilometri până la casa lui a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
trase pulpana hainei peste pistol. Da, eu sunt. Dar, vă rog, vreau să vorbim numai între patru ochi. Nici unui om nu-i place să discute probleme așa de grave în prezența familiei. Fata încuviință, îl conduse pe Buzz printr-un foaier într-un birou cu pereții încărcați de cărți și îl lăsă acolo. Ușa rămase ușor întredeschisă. Buzz observă un băruleț și se gândi la una mică - poate că o tărie îi conferea un plus de șarm. Apoi auzi „Phil, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care îl silea să recurgă Karen Hiltscher. Tocmai își nota în minte s-o regaleze cu ceva pentru chestia cu numărul 2307, când auzi: — Ted, ce mai faci? EL. Danny se întoarse. Reynolds Loftis și Claire își lăsau hainele în foaier. Ea arăta vinovată. El arăta chipeș, ca un cunoscător rafinat al sporturilor sângeroase. Danny spuse: — Salut. Îmi pare bine să vă văd, dar am niște vești proaste. Claire zise: — O! Loftis își frecă mâinile și suflă să și le încălzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre intrare. — Mi-a spus că poartă patruzeci și doi ! strigă Connor neajutorat după mine. Ce Înseamnă asta ? Ce mărime ar trebui să-i cumpăr ? — Patruzeci și patru ! strig peste umăr. Ea e. E Jemima. Care stă În picioare, În foaier. Ce caută aici ? Ușa se deschide iar și sunt atât de șocată, că mă ia cu leșin. E și un tip cu ea. În jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să te duc acasă. Chem imediat mașina. — Nu. E... OK. Vreau să rămân. Du-te și adu-mi doar puțină apă. Te rog, adaug, pentru a da mai multă greutate vorbelor mele. În clipa În care dispare, mă năpustesc În foaier, aproape Împiedicându-mă de grăbită ce sunt. — Emma ! Jemima ridică ochii veselă. Excelent ! Tocmai mă uitam după tine. Uite, el e Mick, și vrea să-ți pună niște Întrebări. Ne-am gândit să mergem În cămăruța aia de acolo. Pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ochii veselă. Excelent ! Tocmai mă uitam după tine. Uite, el e Mick, și vrea să-ți pună niște Întrebări. Ne-am gândit să mergem În cămăruța aia de acolo. Pornește spre un birou mic și pustiu, aflat la ieșirea din foaier. — Nu ! spun, apucând-o de braț. Jemima, trebuie să pleci. Acum. Pleacă ! — Ba nu plec nicăieri ! Jemima Își trage enervată brațul și dă ochii peste cap În direcția lui Mick, care tocmai Închide ușa biroului În urma mea. Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
al sălii către fundul acesteia. Ce fac ăștia, au de gând să facă sex aici ? OK, chiar nu vreau să asist la așa ceva. Îmi Înhaț repede geanta și traversez rândul de scaune, spre ieșire. Împing ușile duble care dau În foaier, apăsând din mers pe comutator și ies În curte. Închid ușa În urma mea, apoi ridic privirea. Și Încremenesc. Nu-mi vine să cred. În fața mea se află Jack. E Jack, care se apropie de mine traversând grăbit curtea, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Păi, oricum. Vă mulțumesc pentru ajutor. — Cu mare plăcere, zice bărbatul și, în clipa în care se urcă din nou pe banda lui, îl văd zâmbind. O Doamne, a fost super penibil. Fac duș, mă schimb și mă îndrept spre foaierul hotelului pentru a mă alătura grupului turistic, ușor dezumflată. Poate că Luke are dreptate. Poate că n‑am să fac față ritmului din New York. Poate e o idee proastă să mă mut aici cu el. S‑au strâns deja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
umeri în semn de scuză. — Da, înțeleg foarte bine, a asigurat-o Fiona adoptând o grimasă dezaprobatoare. Chiar voiam să vorbesc cu tine despre asta. — Da? Intrigată, Alison a indicat din cap o canapea liberă, poziționată pe una din laturile foaierului. —Să ne așezăm acolo? Amândouă au mers la canapea și s-au așezat. Alison și-a netezit rochia sub ea și și-a adus trena într-o parte. Fiona a aruncat o privire scurtă de jur împrejur, apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu știu actorii care stau și fumează și discută În holul de la intrare - gluma asta trebuie să Înceteze, să deschidă cineva ușa! - e că directorul teatrului i-a cerut un pic mai devreme, cînd ei erau sus la cabine, În foaierul de lîngă scenă, În cabinele de machiaj sau pe unde or mai fi fost, i-a cerut pompierului de serviciu să Închidă și să pună lanțuri pe toate ușile teatrului. Dacă poate cumva să le Închidă și să se asigure
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
călcau pe un covor moale, elastic. La un birou lustruit, stătea un paznic de noapte prietenos care ne-a arătat două fotolii în care ne puteam aștepta amfitrionul. David și-a încrucișat picioarele și a privit curios de-a lungul foaierului lung. Pe o masă, aranjate în evantai, se aflau cîteva ziare din toate capitalele importante de pe continent: Paris și Londra, Praga și Viena, Budapesta și Berlin. Dar Schneiderhahn era deja acolo, în cămașă, cu jacheta așezată lejer în jurul umerilor. Ne-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de plagiate difuze și incluse CAPITOLUL 41: Punctul culminant CAPITOLUL 42: Catastrofa CAPITOLUL 43: Explicația CAPITOLUL 44: Sfîrșit Addendum: Cum a crescut Lanark CARTEA A TREIA CAPITOLUL 1. Elite în cafeneaua Elite se ajungea pe o scară ce pornea din foaierul unui cinematograf. Pe un palier, la două treimi din înălțimea scării era o ușă spre sala de cinema, dar cei care frecventau cafeneaua Elite urcau mai sus, pînă într-o încăpere cu aer ponosit, înțesată de scaune și măsuțe joase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark. Se strecură pe lîngă masă să-și ia haina și se îmbrăcă. Ceilalți îi spuseră la reverede și, în vreme ce el și Rima ieșeau pe ușă, Frankie le strigă: — Distracție plăcută! CAPITOLUL 2. Zori și camere în afară de fata de la casă, foaierul era gol. Prin ușile de sticlă, Lanark văzu cum se reflecta lumina felinarelor în strada plouată. Uneori vîntul izbea ușile mai cu forță, astfel încît se balansau spre interior, lăsînd să intre cîte o rafală șuierătoare. Rima scoase o pelerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putea fi acolo. Clipele ei de tandrețe radiau în frigul pe care-l străbătea, și era și ea bolnavă de dragonită, cum o transformase? Sări peste rigolele inundate și se afundă printre creste de zloată; deschise ușile din sticlă spre foaier și urcă scările în grabă, dar cafeneaua era goală. Rămase la intrare și se uită în jur neîncrezător, dar nu era nimeni, nici chiar omul care stătea nemișcat în spatele tejghelei. Lanark se întoarse și coborî. Traversînd podestul de la jumătatea scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grabă, dar cafeneaua era goală. Rămase la intrare și se uită în jur neîncrezător, dar nu era nimeni, nici chiar omul care stătea nemișcat în spatele tejghelei. Lanark se întoarse și coborî. Traversînd podestul de la jumătatea scărilor, văzu o fată în foaier cumpărînd țigări de la ghișeu. Era Gay. O strigă și se grăbi să ajungă jos. Arăta mai albă și mai slabă, dar îl salută cu o voioșie surprinzătoare, ridicîndu-și ușor capul să-l sărute pe buze. Unde-ai fost, Lanark? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
picioare, ovaționându-l pe Watson, iar pentru o clipă Vasco nu-l mai văzu deloc pe Tolman. Dar numai pentru o clipă ... acum, Tolman se îndrepta spre ieșirea centrală. Vasco se întoarse pe loc și ieși pe ușa laterală în foaier, chiar în clipa în care apărea și Tolman, clipind în lumina strălucitoare a holului. Puștiul se uită la ceas și porni pe coridorul îndepărtat, pe lângă geamurile mari de sticlă ce dădeau spre turnul din cărămidă roșie al Campanilei din San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]