1,670 matches
-
odată cu imaginea electronică. Aceasta prelungește, dacă vrem să banalizăm numaidecât, o escaladă a telescopajelor temporale care începe, la noi, în jurul anilor 1840, odată cu telegraful și agenția Havas, dar atingerea limitei directului absolut nu este lipsită de pericole, inclusiv pentru jurnalism. Fobia repetitivului și teama de a plictisi sfârșesc prin a provoca plictiseală și repetiție. Furtuna actualității, această "mereu din-nou-pornită mare"* unde fiecare val se sparge de un altul care este, în fond, același, seamănă cu o eternitate dezgustătoare. Din cauză că vrea să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care încearcă, mai mult sau mai puțin conștient, să atragă atenția anturajului: unul hiperexpresiv, captativ, de factură histrionică, și unul riguros și perfecționist, de factură anankastă. Sunt evidente instabilitatea psihomotorie și dificultățile de învățare a scrisului și cititului. Se conturează „fobii de școală” ca expresie a tulburărilor de atașament sau a unor inițiale experiențe negative în mediul școlar. Devin dominante jocurile constructive și cu reguli care dezvoltă autocontrolul și colaborarea. Normele noi disciplinare vizează și ritmul achizițiilor, precum și eficiența învățării, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
interferențe între tulburarea de personalitate schizotipală și cea de tip borderline în sensul prezenței unor simptome psychotic-like. Ele sunt mult mai stabile și mai bine delimitate de patofenomenele afective în primul caz, dar sunt constant încadrate de anxietate, depresie sau fobii la personalitatea de tip borderline. Trăsăturile schizotipale pot sugera, de asemenea, o tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă, corespunzător deficitului de modulare afectivă, ideilor intruzive bizare sau anxiogene, inabilității în relațiile interpersonale, întreținută și de rezistența încăpățânată la inițiativele celor din jur
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
asemenea, o tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă, corespunzător deficitului de modulare afectivă, ideilor intruzive bizare sau anxiogene, inabilității în relațiile interpersonale, întreținută și de rezistența încăpățânată la inițiativele celor din jur. Raporturile cu tulburarea de personalitate evitantă sunt dominate de persistența fobiilor sociale, indiferent de atitudinea anturajului. Personalitatea depresivă și tulburările depresive interferează, de asemenea, cu structura schizotipală, comorbiditatea dintre ultimele două fiind descrisă de Siever et al., în 1991, pentru mai mult de 50% din cazuri. În același cadru, evoluția spre
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pe cea exterioară în sens pozitiv. Îi sunt proprii asociațiile superficiale pe fondul hipervigilității, dar și amnezii selective asupra psihotraumelor. Eul hipotrofiat întreține în plan afectiv timiditatea și emoții negative persistente, alături de o anxietate îndreptată spre sine. Sunt descrise numeroase fobii, predominant de factură socială. Depersonalizarea este mereu prezentă, îndeosebi sub forma senzațiilor de înstrăinare și decolorare a propriilor trăiri afective. Motivațional îi este caracteristică ambitendința, în sensul dorinței de a fi acceptat de cei din jur, dar cu păstrarea distanței
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihică DSM-IV ICD-10 Paranoidă Paranoidă Tulburarea persistentă paranoidă Schizoidă Schizoidă Schizofrenie Schizotipală Histrionică Histrionică Tulburări disociative (Isterie?Ă Borderline Instabil-emoțională sau Borderline Tulburarea bipolară Narcisică - - Antisocială Sociopată Tulburări ale controlului impulsurilor, toxicomanie Dependentă Dependentă Toxicomanie, depresie Evitantă Evitantă Tulburări de fobie socială Obsesiv-compulsivă Anancastă Tulburarea obsesiv-compulsivă Deși corelarea dintre anumite tulburări de personalitate și anumite tulburări psihice este destul de evidentă, ea nu poate fi un criteriu suficient pentru circumscrierea tipologică a acestora. Deoarece lipsesc criteriile și principiile sistematice prezente în unele
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
între clusterul A și tulburările psihotice - cu precădere schizofrenia. Exemplul invocat mereu e cel al relației între TP schizotipală și schizofrenie, la fel relațiile între clusterul C și tulburările anxioase. O variantă tipică ar constitui relațiile între tulburarea evitantă și fobia socială și pentru clusterul B este pusă insistent în discuție relația de spectru între TP borderline și tulburarea bipolară în forma sa atenuată de ciclotimie, formă iritabilă (AKISKAL, 2004Ă. Persoanele ce manifestă variantele mai severe ale tulburării vor avea o
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
prezența tulburării și nu prospectiv, fapt ce nu clarifică suficient problema, mai ales că se știe că tulburarea obsesivă debutează deseori în copilărie și cel mai frecvent la vârste tinere. TP evitantă se află într-o relație foarte strânsă cu fobia socială, mai ales cu forma generalizată a acesteia, astfel încât de multe ori diferențierea e dificilă sau imposibilă. Chiar în definiție, multe simptome sunt comune. În acest caz, s-a vorbit de asemenea de relația de spectru, TP evitantă fiind considerată
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de multe ori diferențierea e dificilă sau imposibilă. Chiar în definiție, multe simptome sunt comune. În acest caz, s-a vorbit de asemenea de relația de spectru, TP evitantă fiind considerată ca o formă prelungită, persistentă, cronică și invalidantă a fobiei sociale, iar forma generalizată și prelungită a acesteia ca o modalitate intermediară. S-au încercat totuși diferențieri. TURNER și colab. (1986Ă găsesc că persoanele cu TP evitantă prezintă o anxietate mai pronunțată, simptome depresive și un nivel înalt de senzitivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
forma generalizată și prelungită a acesteia ca o modalitate intermediară. S-au încercat totuși diferențieri. TURNER și colab. (1986Ă găsesc că persoanele cu TP evitantă prezintă o anxietate mai pronunțată, simptome depresive și un nivel înalt de senzitivitate interpersonală în raport cu fobia socială. Diferențele ar fi nu doar de intensitate, ci și de delimitare față de anumite situații specifice în cazul fobiei sociale. În general, studiile găsesc o co-ocurență de cel puțin 50%. Majoritatea studiilor au plecat însă de la existența unei fobii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
găsesc că persoanele cu TP evitantă prezintă o anxietate mai pronunțată, simptome depresive și un nivel înalt de senzitivitate interpersonală în raport cu fobia socială. Diferențele ar fi nu doar de intensitate, ci și de delimitare față de anumite situații specifice în cazul fobiei sociale. În general, studiile găsesc o co-ocurență de cel puțin 50%. Majoritatea studiilor au plecat însă de la existența unei fobii sociale pe Axa I și nu de la TP evitantă. De fapt, ambele tulburări răspund la același tratament medicamentos și psihoterapeutic
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în raport cu fobia socială. Diferențele ar fi nu doar de intensitate, ci și de delimitare față de anumite situații specifice în cazul fobiei sociale. În general, studiile găsesc o co-ocurență de cel puțin 50%. Majoritatea studiilor au plecat însă de la existența unei fobii sociale pe Axa I și nu de la TP evitantă. De fapt, ambele tulburări răspund la același tratament medicamentos și psihoterapeutic. Debutul precoce al fobiei sociale în tulburare a fost de asemenea incriminat, la fel ca și cazul TP obsesiv-compulsive. De
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
studiile găsesc o co-ocurență de cel puțin 50%. Majoritatea studiilor au plecat însă de la existența unei fobii sociale pe Axa I și nu de la TP evitantă. De fapt, ambele tulburări răspund la același tratament medicamentos și psihoterapeutic. Debutul precoce al fobiei sociale în tulburare a fost de asemenea incriminat, la fel ca și cazul TP obsesiv-compulsive. De asemenea pot exista și alte comorbidități pe ambele axe, fapt ce complică problema. Clusterul C și tulburările somatoforme. Această co-ocurență e mare, ele fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
merge până la intersecție, fapt ce l-a determinat pe TYRER (2003Ă să propună ca entitate clinică un „sindrom nevrotic general”, caracterizat prin următoarele criterii: două sau mai multe din următoarele diagnostice, prezente la evaluare sau de-a lungul vieții: agorafobie, fobie socială, panică, depresie non-psihotică, anxietate, hipocondrie, tulburare somatoformă; cel puțin un episod de boală apare în absența unui stress major: există trăsături de personalitate anormale de tip pasiv-dependent, evitant sau anankast (cluster CĂ; există o istorie de tulburare secundară la
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în 1970 în DSM-III a celor două axe diagnostice și recunoașterii importanței intercondiționărilor reciproce dintre diversitatea tulburărilor psihopatologice și structurările dizarmonice ale personalității. Așa după cum susțin SHEA (1990Ă, VAN VELZEN, EMMELKAMD (1996Ă și DREESEN (1997Ă, intervențiile psihoterapeutice în cazul depresiilor, fobiilor sociale și tulburărilor instinctului alimentar respectiv atacurilor de panică, agorafobiei și bolii obsesiv-compulsive nu sunt în mod constant defavorizate de prezența unei personalități patologice diagnosticate pe Axa II. Acestea din urmă pot deveni - în sens dimensional - cofactori terapeutici optimizanți pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sau microgrupuri sociale și este dominată de insuficiența curiozității și a deschiderii spre valorile și tradițiile culturale. Personalitățile patologice de tip evitant marchează viața de familie prin manifestările lor de o extremă reținere și prin măsurile de securizare în fața numeroaselor fobii. Evitarea contactelor sociale afectează coeziunea familială și cultivă ritualuri și reguli stricte de conviețuire. După WOLIN și BENNETT aceste atribute le stimulează pe cele de același tip ale partenerului și dezavantajează net maturizarea copiilor. Orice strategie terapeutică adresată familiilor în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
colab., 1993Ă. COWDRY și GARDNER (1988Ă asociind rezultatele mai multor studii comparative între IMAO, respectiv alte antidepresive, neuroleptice și timostabilizatoare relevă eficacitatea deosebită a primelor cu precădere în simptomele afective comorbide tulburărilor personalității. IMAO își găsesc utilitatea și în tratamentul fobiilor sociale și a decompensărilor tulburărilor de personalitate de tip evitant. Administrarea lor ca tratament de primă alegere este însă limitată de interferențele medicamentoase, de restricțiile regimului alimentar și de riscul puseelor hipertensive (LIEBOWITZ și colab., 1986, DELTITO, STAM, 1989Ă. Tratamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Tantra este un punct de excitație și de recepție a energiilor și senzațiilor sexuale. Aceast... chakr... este responsabil... de semnalizarea apropierii unei persoane f...r... a o vedea, iar un câmp CS cu valori sc...zute poate duce la angoase, fobii, complexe de inferioritate și chiar infecții. Blocarea ei determin... impotenta, vaginismul, bolile renale și ale vezicii urinare. Tot de ea depinde și practicarea cu pl...cere a actului sexual și relaxarea, ea controlând practic calitatea relațiilor noastre. La femei, se
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
entuziasmul profetic, cel pe care Îl Întâlnim la Sibile, ca și la alți prezicători, este un „amestec natural”, physike krasis 5. Distincția este importantă dacă ne gândim la tratatul lui Teofrast, intitulat Peri enthousiasmon, unde este vorba despre nevralgii, despre fobii, epilepsii și alte tipuri de rătăcire a minții. Să adăugăm faptul că toate aceste boli pot fi și rezultatul unei dereglări survenite În „entuziasm”, lucru pe care Îl vom putea constata chiar În textul lui Plutarh. Dar cum se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cf. cazul clinic Thomas). Abordarea psihoterapeutică continuă să aducă argumente în acest sens, evidențiind frecvența afectelor și emoțiilor de natură depresivă susceptibile să apară în timpul psihoterapiei. Astfel, tablourile semiologice atât de diferite ca anorexia mentală, crizele de bulimie, eșecul școlar, fobiile școlare, comportamentele toximaniace, unele comportamente delincvențiale pot apărea, în realitate, ca tot atâtea manifestări ale luptei contra stărilor depresive. Elaborarea simptomatologiei depresive este unul dintre elementele esențiale ale travaliului psihic al adolescenței (vezi capitolul 6). Se înțelege, în aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
psihopatologice este total ignorată din această perspectivă, și avem tot dreptul să ne întrebăm asupra sensului acestei comorbidități atunci când aceasta atinge niveluri în mod frecvent mai mari decât 50% respectiv 60% sau 70%... (vezi capitolul 3). THOMAS - UN ECHIVALENT DEPRESIV: FOBIE ȘCOLARĂ? Thomas, 16 ani și jumătate, suferă de două luni de o criză de anxietate la liceu, criză a cărei frecvență a devenit aproape cotidiană, obligându-l să întrerupă frecventarea școlii în urmă cu aproximativ trei săptămâni cu ocazia primei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
că nu-l va mai revedea niciodată. Tatăl a decedat efectiv după douăzeci și patru de ore. Doi ani mai târziu, mama lui Thomas s-a recăsătorit. În rezumat, este vorba despre crize de anxietate acute care au culminat cu instalarea unei fobii școlare, la un adolescent de 16 ani care prezentase până atunci un interes deosebit pentru școală. În legătură cu familia, reținem neînțelegeri de cuplu sfârșite printr-un divorț. Relația mamă-fiu este foarte apropiată. Decesul tatălui, atunci când Thomas avea 10 ani aproximativ. Evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
din partea bărbaților. Într-adevăr, aceasta folosește mereu, în toate reprezentările sale privind figurile masculine și paternale, imagini devalorizate, dezamăgitoare: tatăl său, primul soț, al doilea soț au decepționat-o, folosind un discurs alcătuit, în aparență, din bune intenții. În sfârșit, fobia școlară devine un comportament de evitare a unui efort de reprezentare și de transformare a imaginii paternale, efort pe care Thomas nu-l acceptă și a cărui conținut poate fi formulat astfel: în timpul ședințelor, Thomas recunoaște că nu și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu mai poate să-și satisfacă mama, dar păstrează o imagine ideală a tatălui său care, protejându-i masculinitatea, îl conduce spre depresie. Comportamentele fobice îl apără de aceste transformări care îl sperie. Astfel, putem considera că simptoamele „anxietate și fobii școlare” sunt „echivalențe depresive”, mascând depresia subdiacentă și împiedicând travaliul de doliu cu care acest adolescent va trebui în mod necesar să se confrunte pentru a accede spre identificări acceptabile. SINDROMUL SUB-DEPRESIV: PARTEA ASCUNSĂ A DEPRESIEI ÎN ADOLESCENȚĂ Alături de formele
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
depresiei resimțită în populația feminină. FACTORI ASOCIAȚI Toate anchetele arată frecvența tulburărilor asociate, în special: - angoasa de separare; - comportamentele antisociale (ceartă, furt, vagabondaj, mai ales la băieți); - consumul de substanțe (tutun, alcool, drog, somnifere și medicamente auto-prescrise); - anxietatea generalizată și fobiile (mai ales la fete); - dificultățile școlare, aproape constante. Vom aborda acești factori mai în detaliu în capitolul privind comorbiditatea. Factorii de mediu și familiali sunt, de asemenea, importanți și frecvenți. Vom revedea acești factori în capitolul privind contextul familial. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]