1,020 matches
-
pe sub zăpadă. Vulpea polară După cinci săptămâni de mers, în sfârșit, ajunse lângă o insulă din Oceanul Arctic pe care se odihneau numeroase foci. Până mamele și tații se duceau să prindă pești pentru puii lor, ursul puternic atacase puii de foci și mâncase pe săturate. Ceilalți pui speriați fugeau după părinții lor, salvându-și, astfel, viața. Ursul, în căutare de pereche, își îndreptase pașii mai către sud, unde era mai uscat iar pământul era acoperit de tufe mici, mușchi, licheni și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se făcuse, iar după bucuria femelei se vedea că și ea acceptă partenerul. Așa că, de data asta, porniseră împreună pe drumul pe care venise ursul cel puternic. Ca prima stație, Marele Martin își conduse perechea pe insula pe care mișunau focile cu sutele și își poftise mireasa la o masă îmbelșugată, apoi se așezară pe gheață să tragă un pui de somn, încălzindu-se reciproc. În vis, erau la o nuntă mare, la care participară toți urșii de la Polul Nord, aveau nași
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
tații șiau luat puii în grijă și fiecare s-a întors la casa lui. Mirii proaspeți porniseră spre nord, iar în drum, Martin cel Mare a condus ursoaica la o copcă ca s-o învețe vânatul special, cum apărea o focă, cum dădea o lovitură mare în cap, iar captura i-o oferea perechii sale, până când a învățat și ea să vâneze cu noroc. Pe drum spre casă își povesteau și socoteau zilele până la nașterea puilor mult așteptați. În drumul lor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
-Cum ziceai și tu, încălzirea globală a început, asta înseamnă că se topesc și ghețarii de la Polul Nord, iar urșii polari tot mai greu găsesc hrană. Până acum a fost bine că pe calotele de gheață se adăposteau o mulțime de foci, pe care îi puteau vâna urșii polari sau își puteau găsi parteneri de viață cu care se împerecheau. Acum dacă aceste calote se topesc, urșii tot mai greu rezistă la temperaturi în creștere. Se ajunge la niște anomalii dramatice. Dacă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
când am văzut-o intrând În vagon cu bicicleta aia incredibilă. Pe vremuri puteai să depistezi naționalitatea unei persoane după chip. Acest lucru s-a sfârșit o dată cu emigrația. Apoi deslușeai naționalitatea după Încălțări. Acest lucru s-a sfârșit o dată cu globalizarea. Focile finlandezilor, calcanii nemțești - nu mai vezi așa ceva. Doar Încălțăminte Nike În picioare de basci, de olandezi, de siberieni. Cel puțin din punct de vedere genetic, biciclista era asiatică. Părul negru Îi era ca o claie. Purta un hanorac scurt, verde-oliv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
băieții de la serviciul secret. Milton salutase și plecase. O luase Înainte pe plajă, Încă neafectat, vestea cea proastă purtându-se cu un soi de delicatețe și Îngăduindu-i aceste ultime momente liniștite, Înșelătoare. Privi apusul. Admiră o Elveție neutră, cu foci așezate pe stânci. Își scoase bocancii ca să simtă nisipul cu picioarele, de parcă lumea ar fi fost un loc În care de-abia Începea să trăiască, nu unul pe care avea să-l părăsească În curând. Dar apoi apărură fisurile. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de tenis, care se lovea de niște schiuri mititele, a turnurilor Eiffel miniaturale lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon, a feliilor de cașcaval izbite de mutre de clovni, a căpșunilor și călimărilor cântând Într-un glas, al inimioarelor de Sfântul Valentin, care atingeau clopotele de la gâtul vacilor elvețiene. În mijlocul acestei armonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe-acolo, n-o să-l mai găsească niciodată. Dar eu zic că s-a dus la New Rochelle. — Așa crezi? Dacă nu e la părintele Robles, acolo este. Sammler Îi cunoștea obiceiurile; le știa la fel de bine cum un eschimos știe focile. Copcile pe unde respiră ele. Acum mă protejează pe mine, pentru că lucrul furat se află În posesia mea. Probabil că a fost Îngrozită de detectiv, sărmana, și apoi a așteptat până am plecat amândoi. Iscodindu-mi ușa ca negrul. Simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de culoare. M-a zărit și a zâmbit larg. Un zâmbet orbitor, cum nu mai văzusem niciodată la el. —Anna. Hei, arăți grozav! Vocea lui era mai sonoră decât fusese înainte. —Mulțumesc. —Mda. Nu mai aduci așa mult cu o focă uluită. Aduceam cu o focă uluită? Nu știusem. A râs. — Nici eu n-arătam prea bine, nu? Un cadavru ambulant. Îl sunasem după convorbirea cu Neris Hemming; voiam să știu răspunsul la câteva întrebări. Se declarase încântat să mă audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și a zâmbit larg. Un zâmbet orbitor, cum nu mai văzusem niciodată la el. —Anna. Hei, arăți grozav! Vocea lui era mai sonoră decât fusese înainte. —Mulțumesc. —Mda. Nu mai aduci așa mult cu o focă uluită. Aduceam cu o focă uluită? Nu știusem. A râs. — Nici eu n-arătam prea bine, nu? Un cadavru ambulant. Îl sunasem după convorbirea cu Neris Hemming; voiam să știu răspunsul la câteva întrebări. Se declarase încântat să mă audă și propusese să luăm cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vârfuri de munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat și murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
săptămâna mea de rai, așa că am luat-o diplomatic. Le-am spus să aștepte și să păstreze discreție. Sigur că s-au simțit puțin vexați pentru că m-am dat mare tot timpul acelui prânz care avea gust de spermă de focă proaspăt capturată și cap de țipar. Da, eram cât se poate de convingător, de pasionat. Și chiar așa eram. am treizeci și cinci de ani, am descoperit eu stând acolo, și sunt un tată frustrat. Poate că ar fi trebuit să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unui porc țepos de localnicii din Insula Gilbert, o hârcă într-o sticlă din Gloucestershire, un fluier din os de Arapaho, un set de chakre Sikh din oțel, țigle din Maroc, o pușcă pentru vânătoarea de lupi, un ciomag pentru foci sculptat din penisul unei morse, ornamente pentru comercializare, greutăți, brățări, bumeranguri, coliere metalice sunătoare, quipos, bismar, zaruri din os, cărți din frunze de palmier, cercei, canoe, un steag de război Beninez, un scaun Ashanti, un caduceu, un penis, sticle înfundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vârfuri de munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat și murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
deasupra apei, auzi cum trambulina lungă scîrție de două ori În semn de protest, și apoi o bufnitură-n apă. Valurile mici se ciocneau de piloni. „Ăsta tre’ să fi fost Untură“, se gîndi. Kate ieși din apă ca o focă și se prinse de scară. — A venit Wemedge, strigă către ceilalți. Hai În apă, Wemedge. E minunată. — Salut, Wemedge, spuse Odgar. Doamne, ce bună-i. — Unde-i Wemedge? se auzi glasul lui Untură, care Înota În larg. — Tipu’ Ăsta, Wemedge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dintr-o dată nu mai e zeiță, e o biată fetiță care se lipește de mine. Zice: când merg îmi tremură picioarele! Mă strânge de mână. O privesc mai bine. Da! Am cucerit o brunetă cu tenul alb și ochi de focă. Am învins! L II Până la Grupul Școlar „Sfântul Pantelimon” aveam de străbătut șase stații cu autobuzul 131, opt stații cu troleibuzul 42 și nouă stații cu cu tramvaiul 3. Plecam cam cu două ore înainte și întotdeauna ajungeam cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și gravitând în jurul enormelor schelete, unul galben-rozaliu, cu colți întorși, ca de morsă, al Dinotheriului, celălalt mai mic, vânăt, al Mastodontului. Lăsând în urmă o trenă de lupi, vidre, vulpi, leoparzi, irbiși, antilope, porci mistreți, girafe, hipopotami, viezuri, urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-a părut o clipă că venea un vuiet de revoltă, ca și când toate blănurile sutelor de specii s-ar fi zbârlit deodată. Aici nu mai era nimic de făcut. Trecând pe lângă diorama din perete, cu elefantul de mare și o focă, în peisaj arctic, am suit la etaj pe scara străjuită de tot felul de coarne și țeste. Aici, în galeria pătrată din jurul sălii Dinotheriului, aerul era plin de păsări. Toate întorceau ochii rotunzi după marele fluture catifelat din pieptul Ginei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei se găsea un iepuraș de porțelan cafeniu, care-și scărpina o ureche și care o însoțise pe tot parcursul anilor de șcpală. Cu toate că celelalte fete râdeau de ea, nu se putea îndura să renunțe la iepuraș. Mai avea o focă lungă, eschimosă, din piatră de steatit neagră, și un văsuleț japonez, alb cu roz (în care nu punea niciodată flori, întrucât așa ceva nu era permis). Dormitorul era un loc bizar, deși nu chiar atât de înspăimântător ca dormitoarele mari în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se aranjeze și să-și ia locuința în primire. Lada cu cărți a lui Hattie sosise. Sortau volumele, atârnau rochiile în șifonier, mutau mobilele. Hattie își puse pe scrinul ei iepurașul maro de porțelan care-și scărpina o ureche, foca neagră eschimosă, asemănătoare cu un melc fără cochilie, și văsulețul japonez, alb cu roz, în care se lăfăiau acum câteva primule culese cu râvnă lângă poarta din spatele grădinii. Scotociseră peste tot, deschiseseră fiecare sertar și fiecare dulap, trăseseră în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pensulele, tristă, pitorească amintire a vieții ei de pictor ratat, dar lăsase în casă alaiul de zeități. Hattie adusese una dintre ele în dormitor, o făptură cu un cap roșu de câine și ochi bulbucați, și o așezase alături de iepuraș, focă și văsulețul japonez, dar cine știe ce scrupul supertițios o făcuse să ducă statueta repede la loc, în dulap. Pearl ar fi preferat dormitorul mai mic, care dădea spre Belmont (cel pe care Alex îl destinase ca încăpere de lucru pentru John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-un incoerent gest de recunoștință. (Tom avea să comenteze mai târziu că arătau ca Sfânta Familie împreună cu Ion Botezătorul.) — Și mie mi-e frig, spuse George. George, cam grăsun, gol pușcă și roșu de frig, stătea acolo, ca o focă stranie. Auzindu-l, se repeziră cu toții la el înarmați cu prosoape, pături, haine. George se așezase pe un bolovan, și ședea închircit, cu spatele cocoșat, ca un uriaș animal marin, ud; întregul grup îl înconjură, bătându-l pe umăr, mângâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în timpul pur / Schițând în vis cu mâna amorțită /(...) / Desenul unor zodii fără leac / Spirala spațiului întors spre sine / Formula unor forțe genuine... Uneori, imaginile au o accentuată notă de livresc, subliniat prin gesturi largi, teatrale, în timp ce cade ninsoarea ca o focă mpușcată sub lună ori când Un păstor ce cântă dintr-un nai spre zori sau Se întorc mistere antice în sunet / Și se sinucide lemnul din viori / Iar în iarba crudă se stârnește-un tunet. Cu volumul Ecuații albastre, din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Se atingeau unul pe altul pe antebraț în spălătorie. La masă stăteau unul lângă altul, pe scăunele, așa cum făceau dintotdeauna, amândoi însuflețiți de pericol, făcând ca de obicei schimb de teorii despre inspectorii ONU trimiși să găsească armele sau despre focile zărite în port. Chipul lui Sylvie era senin și luminos, dar departe, ca o nebuloasă accentuată de culoare, trimisă de Hubble. Refuza să-l întrebe cum se simțea, singura întrebare care conta pentru ea. Îl durea pieptul când se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu te lasă, Dumnezeu îți dă simbolul: „Nu face biserica aicea că Eu ți-o stric!“. „Antrenorul vieții mele a ajuns la concluzia că trebuie să arunc prosopul“ - Vasiliu Povestea lui a costat un goblen cu ațe, țigari. Zis Giani. „Focă“, în spectacolul de revistă al pușcăriașilor din noiembrie 2003. M-am întâlnit cu el. Costumul, în pungă. Spectacolul nu s-a jucat. Comandanții au spus că pușcăriașii depășiseră limita. Erau deșucheați. În iunie am avut dialoguri stilistice: „Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]