1,549 matches
-
reproșurile reciproce, de care nu este scutită nici o relație afectiva. Deși este încredințată că nu-i nimic mai pur în lumea asta/ decât marea iubire unic țel visat privește evoluția simțământului erotic dintr-o perspectivă trecătoare și consumabila. Iubirile sunt foi de calendar,/ Căci după azi urmează iarăși mâine/ Și viața-i un bazar sentimental (Iubiri, adică foi de calendar). Cele două repere între care se mișcă o relație afectiva sunt Echinocțiul și Solstițiul, după cum evoluează temperatura, intensitatea pasiunii și a
CRISTINA EMANUELA DASCALU-LIRISMUL AFECTIV INTRE ECHINOCTIU SI SOLSTITIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349915_a_351244]
-
zâmbet intens, cald, care îi modifica în întregime trăsăturile sălbatice. Fiecare trup își are propria muzică. Atunci când vibrațiile se întrepătrund și armoniile răspund chemărilor nerostite, întreg universul tace și ascultă. Tăcerea se lăsă și în casa din zăvoi. Pelicanul se foi agitat în jurul casei o perioadă, după care, hotărând că avea destul timp la dispoziție să scape de intrusă, își ascunse capul sub aripă și zbură spre lumea viselor, spre acea lume perfectă în care peștii îi zburau pe sub nas și
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
s-a îmbrăcat în catifea de iarbă fragedă, pe care dădu buzna un urs mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se așeză un vițel cu freza linsă
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
în Ediția nr. 653 din 14 octombrie 2012. Noapte târzie de toamnă. Crengile deja golașe legănate de vânt băteau în fereastră camerei în care dormea Ilenuța; în casa era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetiță se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminată sfios de o rază de luna. La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul ce devenea din ce in ce mai vioi și mai îndrăzneț, insă glasurile nu-i
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
valul de murmur ce venea-curios-dinspre ... Citește mai mult Noapte târzie de toamnă. Crengile deja golașe legănate de vânt băteau în fereastră camerei în care dormea Ilenuța; în casa era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetiță se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminată sfios de o rază de lună.La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul ce devenea din ce in ce mai vioi și mai îndrăzneț, insă glasurile nu-i
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
what i wanted to be. An incandescent moment ce va rămâne în veșnicie. what will remain în eternity. * DE CE? Uneori întreb anotimpurile unde mi-au ascuns dorurile? De ce verdele își schimbă culoarea, de ce frunzele toamnei nu mai sunt poleite cu foite de aur? Fulgii de nea au devenit gri iar ploaia a devenit șuvoi de lacrimi și neputințe. De ce ne-am schimbat? Doar celestul știe ce ne așteaptă... WHY Sometimes I ask the seasons where they hid my hopes? Why green
POESIS de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366365_a_367694]
-
galbenă, ceva tricotat foarte fin și câteva musculițe îl urmăreau pas cu pas enervându-l... “PE ALEXANDRU ÎL VĂD ȘI ACUM în bluza galbena ca de de polen, cu lănțișorul de aur sclipind în jurul gâtului, mă văd și pe mine, foind bucuroasă în jurul lui. Îmi strângea prea tare degetele și mi se părea că tot calmul său obișnuit ( pentru care îl invidiam ) i se retrăsese în palmă. Mirosea a spray fin și a tutun, mirosul ăsta, plăcut, mă asalta prin toți
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
de clasa întâi. Acest gând i-a revenit în minte datorită eleganței unui călător aflat în același compartiment cu el. Nu avea nici vreun bagaj asupra lui și nici nu părea obișnuit să călătorească la clasa a doua. Se tot foia părând că își face curaj să intre în vorbă cu ceilalți. După ce a tot dat din cap aprobator, la spusele celorlalți, a intervenit și el: - Ceaușescu vrea acum să naționalizeze tot ! - Ce să mai naționalizeze ?... - Bunurile. Bunurile tuturor : case, terenuri
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
repeta de mai multe ori, din toți rărunchii, cântecul său știut și răsștiut de toată lumea. După ce cocoșul înceta din cântat, bietul curcan se dădea de ceasul morții să adoarmă. Găinile erau de părere că stă cam rău cu nervii. Se foia pe leațul din poiată două-trei ore. Când, în sfârșit, adormea și se cufunda în somnul odihnitor, cocoșul începea din nou să cânte, anunțând zorile. - Bă, tu nu ești sănătos la cap! Te omor! Îți pocesc mutra! striga curcanul, înroșindu-și
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Începu să se gândească la tema pentru acasă pe care le-o dăduse învățătoarea. Avea un titlu simplu: „Ce sunt boabele de rouă?” Dar când luă tocul, își dădu seama că nu-i în stare să scrie nimic. Se mai foi un timp, se scărpină în cap, dar nimic! Nu-i venea nici o idee. Luă o foaie de hârtie și un cărbune și ieși în pădure să-și încerce norocul. Primul pe care-l întâlni fu uliul. - Spune-mi, dragule, ce
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
săruta cu foc și aș adormi la sânul tău lângă un soc căci m-am născut fără de noroc! Generalii îl credeau de-acum nebun dar nici unul în afară de Casandru nu îndrăzniră să îl oprească și să dea glas frământărilor personale. Se foiră doar oarecum stânjeniți la gândul că dacă o ținea tot așa imperiul s-ar fi dus de râpă deoarece Alexandru nu dădea semne că vrea pe cineva dintre ei la domnie. Casandru ieși în față cum obișnuia firea lui curajoasă
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
risipise speranța de somn, Silvia se apropie, chiar curioasă să vadă ce se întâmplă. În curtea interioară aproximativ douăzeci de oameni, toți în armuri, unii încă pe cai, majoritatea plini de sânge, care nu era, evident, numai al dușmanului, se foiau de zor, trimițând și ei bezele către ferestre. Nu și cei care abia se mai țineau pe picioare și nici cei târâți de slugi către grajduri pentru a fi oblojiți. La fel de neobosit, însă acum mult mai murdar și, de departe
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
să transmit sălii un gând, înainte de a CITI poezia mea? - am zis eu accentuând și arătându-mi sălii cu mândrie agenda. Da! Cum să nu! Poftiți! Și, țintindu-mi spre Ștefan o privire „laser”, plină de rezonanță, în timp ce el se foia în bancuța lui zâmbindu-mi și amuzându-se de mama focului a la „Mamă ce i-am tras-o!”, am început să vorbesc: Ceeace voi spune acum este foarte bine venit pentru aceia care au fost înzestrați și binecuvântați de
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
din fiecare seară, e persecutat de ideea soțului încornorat; el cum reacționează? Păi, cum?! se miră Caiafa. M-am dat și eu într-o noapte la fereastra lor, era vară, cald afară, te sufocai și cu geamurile deschise, se tot foiau în pat, iapa de nevastă-sa, ca femeia, îi zice: ia-mă, Ignațio, și el, uh!, se urcă pe ea, îi dă un brînci și apoi se răstoarnă pe-o parte și adoarme. Peste vreo zece minute iapa se pișa
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
grea, Sau, mai degrabă, bărbatul de lângă tine! Ba nu, femeia este rea! Odată, Lui, se știe, îi era mai bine ... Se stinge astfel o poveste Ce nici măcar nu a-nceput Pornind la drum plin de speranțe Sfârșind apoi ... dezamăgit! Iar foia mea rămâne goală Căci numai EU îi știu secretul: Povestea ce fusese scrisă ... Creionul, guma și...POETUL! SCRISOARE... IERNII Iubită iarnă, cu respect îți scriu, Prietenă-mi ești, lucești sub diademe Ceva mă face azi să cred, eu știu, Că
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
suava, dulcea și delicata mea prietenă care îmi repetă neîncetat „te prețuiesc”, probabil în ideea de a nu uita vreodată de acest sentiment adânc înrădăcinat în sufletul ei. Nu sunt obișnuită să mi se spună astfel de cuvinte mari, mă foiesc ca un leu în propria cușcă atunci când o aud repetând ceea ce ea crede cu tărie și un sentiment de sfială îmi dă târcoale, fiindcă îmi cunosc limitele și știu că podiumul pe care am fost așezată nu este decât o
DĂNUŢA, PRIETENA MEA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352027_a_353356]
-
simțeam așa de prost că am nimerit într-o așa situație degradantă. Am coborât... Era în plină noapte. Cam răcoare! Ambele fete, în fustițe scurte... Sora mea a sărit poarta liceului. Niște câini mari, de n-ați mai văzut, se foiau pe lângă picioarele noastre. Dar nu ne-a fost frică! Intră sora mea pe teritoriul Liceului și cineva o fluiera intens... Vă dați seama era ora 3! Ea s-a oprit din drum și s-a îndreptat spre silueta din întuneric
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
Dor Danaela Publicat în: Ediția nr. 584 din 06 august 2012 Toate Articolele Autorului Să aștern slove despre cum scriu?! Grea temă mi-ai dat, George Roca! Pot explica altceva: cum mă scriu slovele pe mine. Alunecări de gând pe foia albă a computerului, mai nou. Între a scrie și a publica pentru mine a fost o nebuloasă. Vizibilă de alții, de mine sigur nu. Dragul și minunatul George Roca, pentru că ție îți datorez această mărturisire, de tine fiind provocată, am
TAINA SCRISULUI (14) – ROSTINDU-MĂ PRIN SCRIS de DOR DANAELA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354966_a_356295]
-
subliniate. Cu firmele și etichetele românul e pățit de multă vreme: Din trecutul cu firmele pe care scria „Carne” și înăuntru era doar casiera, până la prezentul cu etichete pe cât de fățoase pe atât de mincinoase, pe care poate să scrie foie graisse și înăuntru să fie soia, sau să scrie Democrație Creștină iar înăuntru să fie Madam Udrea. Din acest punct de vedere vorbeam despre condimentele de extracție liberală bine certificate, care au lipsit (și încă lipsesc) discursului politic al Președintelui
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (6) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355035_a_356364]
-
acolo unde am văzut eu lovitura. Mirosea a fum. Ceva arde, mi-am zis eu, noroc că plouă! Am stat pe pătură până n-am mai simțit mirosul fumului... am văzut plantonul. Venise și el... I-am zis să pună foia de cort pe puțul de alături... Rezervorul de motorină ea mai departe, știți și dumneavoastră... Nu avea cum să ajungă acolo flacăra. O văzusem aici, dar mi-era teamă să nu fie și alături. Pe urmă, nu știu cât am stat. Am
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355405_a_356734]
-
Spovedania asta a făcut-o altcuiva pe urmă. Și spune: „Părinte vreau să mă spovedesc”. Zice: „Bine, dar te-ai mai spovedit vreodată?” Zice: „Nu”. „Du-te și ia o foaie de acolo cu păcate”. La noi la pangar sunt foi cu listă cu păcate. Și tânărul s-a întors și a plecat. Și spune apoi asta altcuiva: „Măi, eu aveam ceva să-i spun lui Dumnezeu. Ce-mi dă mie foaia aia?”. Și el a înțeles mai bine ce este
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
-Hai, spune! -Ce am mâncat noi când am fost in Halkidiki? -În Grecia?! Păi... de toate... -Care ți-a plăcut cel mai mult. -Ăăăă! Baclava! Și mama ce se chinuia să facă „zecile de foi”! Pe timpul comunismului nu se găseau foi gata făcute la cofetărie sau alimentară. Le întindea săracă pe mesele din casă și pe hârtii albe așezate pe paturi să se usuce. -Îți aduci aminte, am mâncat la restaurantul Kassandra pe plajă Neo Kallikratia. Dar nu a fost așa
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
fi” și „a nu fi” ... cutremurător episod care numai de-l citești te înfioară, d-apoi să-l și trăiești! În neputința de a trece, nici într-o parte, nici în cealaltă, în mintea celui cunoscut ca „El Desconocido” se foiau amintirile și se așezau în file de carte în cumințenia tăcerilor dintre tărâmuri: „[ ... ] începusem a răsfoi o carte a cărei primă filă ne definea condiția noastră, de gunoieri la porțile Europei, pentru încă douăzeci de ani. Mă pomenii din nou
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
mișca! Patul nu era atât de mare și se hâțâna la orice respirație dar noi, nu băgam în seamă toate fleacurile și ne studiam înflăcărați. Giulia când își aducea aminte să răsufle iar o apucau nervii, - Edy, nu te mai foii atâta! Și iarăși ne mângâiam decupând părți din noi! Giulia își aminti de bluză și îmi șopti tare, fără să se sinchisească ... trăiam cu certitudinea, că suntem singuri, toată lumea se evaporase la 100 de grade. - Stai să o dau jos
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
nea Marmy, care-și făcea somnul „de înfrumusețare” pe colțul mesei, cu capul sprijinit pe propriile-i antebrațe. - Vremea asta, fraților, mi-aduce aminte de prima mea întâlnire c-o gagică, glăsui Procuroru' cu-n aer nostalgic. Nea Marmy se foi un pic, bolborosi ceva, apoi își continuă somnul. - I-auzi, nea Marmy, e vorba de gagici! Scoală-te! Strigă în zeflemea, Milică Săpunaru, care, în mintea-i aburită de alcool, făcuse probabil vreo conexiune între foiala bătrânului și ultimele cuvinte
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]