313 matches
-
și Sketchpad-ul vizuo-spațială. În anul 2000 acest model a fost extins cu tamponul episodic multimodal (modelul Baddeley a memoriei de lucru). În esență, Executivul central acționează ca un depozit senzorial de atenție. Canalizează Informații pentru cele trei procese componente: Buclă fonologica, Sketchpad-ul vizual-spațial, si tamponul episodic. Buclă fonologica stochează informații auditive, prin repetarea de sunete în tăcere sau cuvinte într-o buclă continuă: proces articular (de exemplu repetarea unui număr de telefon din nou și din nou). O lista scurtă de
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
model a fost extins cu tamponul episodic multimodal (modelul Baddeley a memoriei de lucru). În esență, Executivul central acționează ca un depozit senzorial de atenție. Canalizează Informații pentru cele trei procese componente: Buclă fonologica, Sketchpad-ul vizual-spațial, si tamponul episodic. Buclă fonologica stochează informații auditive, prin repetarea de sunete în tăcere sau cuvinte într-o buclă continuă: proces articular (de exemplu repetarea unui număr de telefon din nou și din nou). O lista scurtă de date este mai usor de amintit. Sketchpad-ul
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
a Societății Științifice Maghiare, prin lucrările sale normative. Mai întâi în perioada 1844-1849, apoi definitiv în 1867, maghiara devine limbă oficială. Dialectele limbii maghiare sunt grupate în zece regiuni dialectale, fiecare cuprinzând două sau mai multe grupuri de dialecte: Sistemul fonologic al limbii maghiare standard este format din șapte perechi de vocale, una scurtă și una lungă per pereche, și din 25 de consoane, fiecare din acestea având o variantă scurtă și una lungă. Opoziția scurtă - lungă are valoare funcțională, adică
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
că părăsirea acelor ținuturi a avut loc la sfârșitul secolului al IX-lea e.n. Celălalt curent, reprezentat de Sir Ralph Turner, cu o argumentație mult mai convingătoare, susține că limba romani aparținea inițial grupului central de limbi și că trăsăturile fonologice și lexicale dardice sau nord-vestice sunt rezultatul unei migrații ulterioare, probabil înainte de anul 250 î.e.n., din zona centrală către nord-vest. Totuși, în urma unor cercetări recente, lingvistul american Terrence Haufmann susține că proto-țiganii au pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
Se presupune că toate limbile germanice provin de la limba proto-germanică în antichitate. Toate dintre cele mai vechi limbi germanice împart un număr de caracteristici comune, despre care se crede că au fost moștenite de la o limbă proto-germanică. Din punct vedere fonologic, asta include schimbările importante de sunete cunoscute și sub denumire de Legea lui Grimm și Legea lui Verner, care au introdus un număr mare de consoane fricative; limbile proto-indo-europene (PIE) au avut doar una singură, /s/. Cea mai importantă dezvoltare
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
opere beletristice. După 1800 au început emigrări masive spre Statele Unite ale Americii, Palestina și America de Sud, unde s-a exportat și limba idiș. Graiurile contemporane sunt rezultatul unor procese de adopție și respingere de termeni, dintr-o anumită limbă, de inovații fonologice, de modificări semantice și de mutații morfologice și sintactice. "Componentele limbii idiș", ca limbă de fuziune lingvistică (germană Schmelzsprache) : Limba Idiș este scrisă în alfabetul ebraic. La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați în Regatul României 518.754 de
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
familiei uralice. O caracteristică deosebită care a atras mult interes din partea lingviștilor este prezența a trei grade de lungime fonemică: scurtă, lungă și foarte lungă, astfel încât , și sunt distincte. În realitate, distincția nu este doar în lungimea fonemică, și mecanismul fonologic de la bază este încă neclar. aparține ramurii balto-finice a limbilor uralice, împreună cu limba finlandeză, limba carelă și alte limbi apropiate. Limbile uralice nu aparțin limbilor indo-europene. Estona este înrudită distant cu limba maghiară și cu limbile sami. Limba estonă a
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
India, mora a fost cunoscută deja acum peste 2000 de ani în școala lingvistică indiană care analiza limba sanscrită. Limba japoneză este cunoscută pentru importanța morei, majoritatea dialectelor, inclusiv japoneza standard, folosesc morele și nu silabele ca bază a sistemului fonologic. De exemplu, poeziile haiku au 5/7/5 more și nu silabe (cum deseori este explicat). Sunetul final „n” în cuvântul „Nippon” („Japonia”) este moraic. Astfel, cuvântul are 4 more: ni-p-po-n dar doar 2 silabe. La fel, cuvintele „Tōkyō” și
Moră () [Corola-website/Science/317200_a_318529]
-
o simbioză culturală foarte intimă între sumerieni și akkadieni, care a inclus răspândirea bilingvismului . Influența limbii sumeriene asupra celei akkadiană (și vice versa), este evident în toate domeniile, de la împrumutul lexical la o scară masivă, la convergențe sintactice, morfologice și fonologice. Acest lucru a determinat oamenii de știință să se refere la sumerienii și akkadienii din al treilea mileniu ca la un "sprachbund". Akkadiana treptat a înlocuit sumeriana ca limbă vorbită în Mesopotamia undeva în jurul sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr.
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
a este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomot. Imitarea propriu-zisă, nelingvistică, a unui sunet sau zgomot nu se confundă cu onomatopeea. Aceasta se integrează în sistemul fonologic și uneori și în sistemul gramatical al limbii. le și cuvintele onomatopeice au o motivație naturală, de aceea sunt excepții de la regula conform căreia semnul lingvistic este în general arbitrar, adică nu există legătură între forma sonoră și ceea ce redă
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard. Aspectul sonor al limbii franceze prezintă următoarele caracteristici generale: Fonemele consonantice ale limbii franceze sunt: Observații: Consoanele în cuvinte: În ortografia franceză, consoanele duble sunt foarte frecvente, fără să corespundă în general unor
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
inițiale. Exemple: "Formidable !" [fːɔʁ.mi.dabl] „Formidabil!”, "Épouvantable !" [e.pːu.vɑ̃.tabl] „Îngrozitor!” La contactul dintre consoane pot avea loc diferite fenomene de asimilare. Există mai multe tipuri de asimilare: Din alt punct de vedere, asimilarea poate fi: Sistemul fonologic francez cuprinde 16 vocale: Observații: Vocalele în cuvinte: Vocalismul francezei curente actuale prezintă unele tendințe de îndepărtare de vocalismul standard, prezente în mod diferit de la regiune la regiune. Astfel, există o serie de opoziții care tind să dispară, anume cele
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
pomenite două cărți ale lui al-Farăhīdī despre tonuri și timpi ritmici, "Kităb an-naġam" și "Kităb al-’īqă‘". Principala lucrare a lui al-Farăhīdī este "Kităb al-‘ayn" considerată drept primul dicționar de limba arabă, în care autorul a inclus mult material fonologic, sintactic, morfologic și dialectal. Lucrarea nu este structurată alfabetic ci după așa-zisa “ordine a lui al-Ḫalīl”, adică după anumite grupuri de sunete (principiul fonetic permutativ) - posibil sub influență indiană: ‘, ḥ, h, ḫ, ġ, q, k, ğ, š, ḍ, ș
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]