764 matches
-
său este inundat de o greu exprimabilă iubire: „Rămîn, orice s-ar întîmpla al său devotat și hipnotizat pieton, văzînd cu ochii minții străzile caragialiene, din perimetrul cazarmei pompierilor de pe Uranus, trăsurile muscalilor din Piața Teatrului, Lăptăria de la Șosea sau forfota de pe Cișmeaua Filaretului, palatul lui Beizadea Vițel și dulceața umbroaselor cotloane din Delea Veche, bovarizînd la rîndu-mi după vechii, adevărații Arnoteni. Totul e pierdut. Deci totul e de recîștigat!” (p. 9) București. Carte de bucăți este, pînă la un punct
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
treizeci și doi" După conversația de marți cu Adam, m-am chinuit din răsputeri să-l uit. De fiecare dată când mintea îmi fugea la el, îmi blocam gândurile. Am încercat să mă gândesc la lucruri drăguțe. De pildă, la forfota din Londra. Și la confortul pe care aveam să-l resimt revenind în apartamentul meu. Și la cât de frumos avea să fie să-mi revăd toți prietenii. Și la cât de interesant avea să fie momentul revenirii la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
reamintit cu vădită emoție - niciodată târzie - de primul meu an de școală, din care mai păstrez chipul învățătoarei mele dragi. Revin, totuși, la momentul respectiv. După ce mi-am rostit cuvântul, mă așez liniștit pe un scaun în spatele unei mese, cuprinzând forfota din jur. Școlarii, începând cu bobocii de la clasa I, sunt strigați de învățători și trec sfioși spre direcția indicată, fiecare dintre ei oferind învățătoarei un buchet de flori ce rând pe rând se depun pe masa în spatele căreia mă aflu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ce am fost separat... —...că tot ce zboară se mănâncă și tu ești scara mea spre cer...1 —...prin aceasta îți jur loialitate, încredere, credință și că nu voi lăsa să apară între noi mecanisme repetitive pasiv-agresive... —...și dacă auzi forfotă în tufișuri, nu te teme... Fruntea tatei se încrețise. Era nedumerit. Nu e toată treaba puțin cam... cum ziceți voi? —Mângâietor-delicată, i-a șoptit Jacqui sonor din rândul din spate. —Așa, mângâietor-delicată. Apoi și-a dat seama că persoana care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dansând spre ieșire. Le iubeam slăbiciunile, părintește, sever, cuviincios. La sfârșitul-sfârșitului, când ultimul poponeț foșnea din mătăsuri și tútú-ul alb-orbitor se lipea de retină cu delicatețea unei mângâieri, când propria mea operă bufă se încheia în plescăitul șlapilor și-n forfota blugilor spre ieșirea din amfiteatru (urmăriți de turma de elefanți a sacoșelor credincioase), ceva se rupea în mine, undeva în lanțul precis de sinapse care mă țineau în picioare, viu și puternic, și începeam să mă zbat, să urlu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de mânecă. „Ușor, că nu suntem la teatru. Lasă-mă pe mine-n față.“ Am luat-o înainte pe pasarelă, lipit de rafturile cu geam. Lumina ne ocolea, treceam ca doi șobolani pe-o bârnă, speriați și nevăzuți. Dincolo de balustradă, forfota continua, dar noi tot nu auzeam ce ne interesa. De fapt, nu auzeam nimic; orice, un cuvânt oricât de neînsemnat ne-ar fi fost de folos. După vreo cincizeci de metri de mers târâș pe sub marile Dicționare (mă gândeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Trei sferturi din tren trecuse așa; mai rămăsesm eu, Maria și niște pakistanezi. Doi grăniceri, un bărbat și-o femeie, ne aleseseră pe noi, cercetându-ne de la distanță, din cap până în picioare. Nu mișcau brațele, doar mintea le țăcănea prin forfota mulțimii, în timp ce te examinau. Îi privisem fix în ochi, ca pe căței. Femeia mă ocolise, dar bărbatului i se păruse ceva suspect. Maria ieșea din discuție: fardată impecabil, într-un palton subțire, cu cizmulițe la modă, cu toc scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Într-o tăcere de Început de timp. Dar știau toți trei că, În curând, se vor pregăti de drum. 25 februarie 1459, Veneția Cântecul se auzea, parcă, dinspre palatul Contarini. Alexandru deschise fereastra care dădea spre Gran Canale și privi forfota de gondole Împodobite și luminate cu făclii. Nu erau doar gondole, erau și bărci mai mari, cu pânze, toate pline cu tineri veseli, sau poate nu erau numai tineri, poate Întreaga Veneție ieșise În prima seară a carnavalului să sărbătorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
zidurile aurii ale palatelor să strălucească mai tare decât soarele. Era o imagine care li se strecurase În suflete ca o promisiune că, la capătul acestor lanțuri muntoase și al acestor zăpezi nesfârșite, vor ajunge la bucuria luminii și a forfotei de oameni. A doua zi, ajunseră Într-o vale largă, prin care curgea un râu acum Înghețat. Valea era străjuită de două culmi imense de gheață, și, treptat, cei trei fugari Își dădură seama că se află pe un ghețar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mirosul de pădure umedă, care Îl Înlocuia pe cel sărat al lagunei, amintindu-și uneori plecarea lui spre Veneția după atacul de la Albești, fragmentele de codru văzute atunci pe geamul trăsurii. Ajunseră la Cetatea de Scaun după căderea Întunericului, dar forfota nu Încetase. Curieri domnești ieșeau În galop pe poarta cetății, pornind spre sud și spre vest. Grupuri de călăreți În diferite uniforme (pe care tânărul nu reușea să și le amintească) soseau. Unii intrau În cetate, alții se opreau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
traversară șanțul de apărare pe podul de lemn și intrară În prima curte interioară. Străjerii se dădură la o parte la vederea mantiilor albe. În a doua curte interioară se opriră și descălecară. Sute de făclii luminau interiorul cetății, iar forfota nu părea să Înceteze prea curând. De pe scările donjonului din dreapta coborî un bărbat fără mantie, doar În cămașa acoperită de platoșă. Alexandru se Întoarse spre el și fața i se lumină. Tatăl și fiul se Îmbrățișară lung, fără să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ta. - Capătul lumii e În altă parte, spuse, sec, Ștefănel. - Adevărat. În partea dinspre care vii tu, străinule. - N-ai cum să știi de unde vin. - Sau poate că am. Te caut de două săptămâni. Nu te-am putut recunoaște În forfota asta. Dar știam că nu puteai fi mai departe de Xi’an, fiindcă drumurile sunt Înzăpezite la nord de munții Himalaya. - Mă cauți de două săptămâni? ridică sprânceana Ștefănel, uimit. Știi cine sunt? - Nu. Dar știu alte lucruri. - Ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
transformă orașul, respectiv pădurea astfel Încât să corespundă grilei sumare a proiectantului. Viața În Brasília Majoritatea celor care se mută În Brasília din alte orașe sunt uimiți să descopere că este „un oraș fără mulțime”. Oamenii se plâng că le lipsește forfota străzii sau acele colțuri aglomerate și trotuare largi din fața magazinelor care să anime atmosfera. Pietonii aproape că au impresia că fondatorii Brasíliei, În loc să conceapă un oraș, au proiectat totul pentru a Împiedica crearea unui oraș. De cele mai multe ori, oamenii spun
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Apoi, din albul zăpezii „compun” lumina albă, cea cu care (după povestirile lui Mircea Eliade, când a fost la noi) șamanii de pretutindeni vindecau bolnavii. Asta e iarna, luna în care „mă vindec” cel mai bine. Din afară se aud forfote, zgomotul mașinilor, glasuri de oameni cu pachete - decembrie e chiar luna comercialismului în timpul nostru „modern”. Vom sărbători din nou Ziua Nașterii Domnului, deși toți știu acum că El s-a născut în luna cea mai fierbinte a verii. După cum bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
strecurînd sticla în buzunarul hainei. A doua zi s-a trezit la zece. Și-a amintit de banii cîștigați și i s-a făcut teamă. A plecat de la cămin, aiurea, pe străzi, cu opt mii în buzunar. Se apropia Crăciunul, forfotă mare, înghesuială peste tot. "Poate mă buzunărește vreunul și scap", dar n-a fost așa. De trei mii cinci sute a scăpat urgent: un anticar îi dăduse adresa unuia care avea Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de uzină exploateaz-o! Uzina văzută din interior. Eu, e drept, pentru a avea o rubrică într-un ziar mare..., dar tu, ca autor dramatic... ...am soarta unor spectacole ca ăsta completează Mihai. Mulțumesc, Vic! Am certitudinea că vom rămîne prieteni. Forfota din foaier s-a stins încet. Ultimii invitați la vizionare coboară scara interioară. Cu paltonul pe umeri, Mihai se îndreaptă și el către capul scării, unde, înainte de a păși pe prima treaptă, Claudia Butnaru întoarce o dată, scurt, privirea, măsurîndu-l. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se opri și-i arătă o ușă, 30 de metri mai departe. ― Acolo este. Lui Gosseyn i se păru ră mintea i se încețoșează. Buzele i se mișcară vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
după conjunctură, mediu, context? Stați, nu comutați televizoarele pe Animal Planet. Realitatea TV și alte posturi vă vor satisface această curiozitate în curând. Românii e deștepți Campanie Radu Pavel Gheo Ca și acum patru ani, pe stadionul central a început forfota muncitorilor. Porțile de fotbal au fost scoase. S-a ridicat o schelă metalică. Pe schelă s-au atârnat sforile, sârmele și trapezii. Peste gazon s-a întins o folie de polietilenă groasă. S-a turnat nisipul, întins apoi într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
ketchup, În care se poate Întîmpla să dai peste niște bucăți de parizer sau de crenvurșt (crezi, speri), dar, cum asta e tot ce poți să mănînci, o mîncați. Cum și bugetul tău e limitat, stați la o masă privind forfota lumii și Încercați să vă faceți planuri rezonabile pentru restul zilei. Coaje are un neastîmpăr: Alina, ai crescut de cînd ai plecat de-acasă, strigă el rîzÎnd după o tipă al cărei maieu de plajă abia Îi acoperă sînii, un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
clima nu pare prea impresionată de fenomenele politice din spațiul Carpaților. Stau drept ca un brad, mi se mișcă numai ochii, sînt o santinelă ca la manual (asta pentru că e primul meu serviciu de gardă), dar urmăresc atent toată această forfotă care se vede ca Într-un televizor fără antenă, mai mult nu se vede. Și totuși se poate recunoaște În vocea oamenilor ceva ce acum o lună, cînd am aterizat În acest colț de paradis, părea imposibil. Se recunoaște o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fiecare amănunt al acelei lumi, cu intensitatea avută, căci se mai încălzea încă la soarele uitat despre care începu să pomenească cu vioiciune. Fiica Anei - și asta fu salvator - prinse chef nestăvilit de vorbă, își rostogolea impresiile “încântătoare” spunea, cu privire la forfota orașului, fără să știe că totul nu era decât reminiscența unei lumi altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare, întâlnire a felurite neamuri aduse laolaltă de jocul întâmplării pe căile comerciale ale lumii; ce se vedea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întârziate aflate de-a lungul gardului, spuse atingându-mi cu tandrețe mâna dreaptă pe care o țineam pe pervaz: - Ce frumoase flori! Păcat, în curând vor dispare! Ziua aceea trecu amestecat: ne plimbarăm pe străzi, pe bulevarde, în centru, prin forfota de oameni vorbăreți, coborârăm pe strada în pantă ce duce spre fluviu, până în dreptul Agenției portuare; fiica Anei privea totul cu o curiozitate vădită, atentă la grupurile de oameni, la clădirii care nici una nu avea nimic ieșit din comun care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doar înmormântările aveau ceva deosebit. Altminteri, el era o îngrămădire de case și prăvălii din care nu se puteau desprinde nici o frumusețe. Un trist, un urât oraș [...] Din primul ceas, străzile scoase din obișnuitul vieții erau cuprinse de agitație și forfotă. Deodată, clopotele bisericilor începeau să sune și vaierul lor părea că anunță cea mai mare nenorocire abătută cândva asupra lumii. Din toate părțile soseau trăsuri, cu femei palide, aproape leșinate, ținând la nas sticluțe cu eter. Oameni străini, ciudați și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ca să privească o imagine miraculoasă a lui Christos). Nu este aceeași chimie imaginară, fiindcă dinamica privirii nu mai este aceeași. A pretinde să izolezi o idee de imagine ar fi tot o idee imaginară. Nu există imago o invariantă sub forfota nesfârșită a vizibilului, căci diversitatea este de esență, iar invarianta speculativă. A spune precum Gombrich, în incipitul la Istoria Artei, că nu există artă, ci numai artiști înseamnă să muți problema: de când există artiști și de ce? "Arta este tot ceea ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai ales că această revoltă apărea drept începutul unei perioade politice foarte agitate și de o importanță decisivă. În orice caz, chiar dacă pe moment nu cunoștea locul pe care această zi îl va ocupa cel puțin în istoria orașului Grenoble, forfota neobișnuită a străzii, gesturile și comentariile părinților săi erau de ajuns ca să înțeleagă că evenimentul depășea cercul familiei sale și al cartierului. La fel, într-o altă zi se vede în bibliotecă, ascultîndu-l pe bunicul său într-o încăpere plină
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]