623 matches
-
ca mod de descifrare a lumii (Baumol, Fisher, Hirschman, Sen, Bartoli, Tinbergen, Ladrière, Gruson și alții)59. O seamă de incongruențe și chiar un anumit impas al gîndirii economice contemporane se datorează utilizării excesive a calculului rațional, a matematicilor, econometriei, formalizării de dragul formalizării, pierzîndu-se adeseori din vedere tocmai obiectul studiului, finalitățile și interpretarea rezultatelor. Papa însuși a înțeles să intervină pentru a reda economiei calitatea sa de știință umană, socială, pusă în slujba omului 60. Harta economică a omenirii înregistrează numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de descifrare a lumii (Baumol, Fisher, Hirschman, Sen, Bartoli, Tinbergen, Ladrière, Gruson și alții)59. O seamă de incongruențe și chiar un anumit impas al gîndirii economice contemporane se datorează utilizării excesive a calculului rațional, a matematicilor, econometriei, formalizării de dragul formalizării, pierzîndu-se adeseori din vedere tocmai obiectul studiului, finalitățile și interpretarea rezultatelor. Papa însuși a înțeles să intervină pentru a reda economiei calitatea sa de știință umană, socială, pusă în slujba omului 60. Harta economică a omenirii înregistrează numeroase disparități în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
din exterior o altă formă de ordonare a parametrilor considerați. Acest ultim aspect necesită o precizare suplimentară, pentru că generează o structură proprie sistemului. Structura reprezintă o anumită distribuție a elementelor siste mului, plus legea sau regula care generează această distribuție. Formalizarea matematică este proprie structurilor tip Spearmam, care au particularitatea importantă că modificarea valorii unui element al sistemului implică imediat modificarea valorilor tuturor celorlalte elemente. Modelul este construit sub forma unui șir de așteptare, în care un număr finit de agenți
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
respectiv nu mai sînt suficiente în ziua de astăzi. Stadiul actual al discuțiilor din acest domeniu impune, pe de-o parte, o reexaminare completă a premiselor teoretice care au servit drept punct de plecare și, pe de altă parte, o formalizare a metodei aplicate în delimitarea acelor tipuri de situații narative. Voi încerca să răspund ambelor cerințe în acest capitol, în măsura în care acestea sînt concordante cu spațiul de desfășurare și cu scopul acestei lucrări. Astfel, voi evalua o serie de argumente provocatoare
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
transpunere cinematografică filtru al conștiinței, 189 fluctuație a situației narative, 45, 144 fluxul conștiinței auctoriale, 267 focalizare, 35, 90, 121, 180-181, 206 v. și perspectivizare folosirea articolului hotărît, 148, 244-246, 299 forma narativă la persoana a doua (vous), 183, 329 formalizare, 85 forme fundamentale ale narațiunii, 113, 119-120, 128 forme istorice, 106-107 dezvoltarea titlurilor de capitole, 73 evoluția perspectivismului, 194 istoria romanului, 38, 73, 107 forme narative forme non-narative, 113, 116, 222. funcție narativă, 41-45, 48, 61, 71, 117, 134, 144
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
substantive neutre, numărul poate să difere: (10) A adus un tablou și Maria va mai aduce două. Putem să tragem concluzia că substantivele neutre nu formează perechi de intrări lexicale diferite, spre deosebire de substantivele perechi masculin - feminin, de tipul prieten-prietenă. În ce privește formalizarea acestei analize, putem implementa ipoteza ambigenerică folosind o singură intrare lexicală, dacă admitem că această intrare lexicală poate avea trăsături variabile. Numărul substantivelor face parte dintre trăsăturile variabile non-dependente asociate cu o categorie lexicală, adică acele trăsături a căror prezență
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în text (în enunț). Dacă presupunem că există o corelație între selectarea anumitor valori pentru diferitele trăsături, putem să considerăm că substantivele neutre sunt specificate ca [Număr = sg, Gen = masc / Număr = pl, Gender = fem]. Indiferent de aceste aspecte teoretice privind formalizarea substantivelor neutre, ipoteza ambigenerică se confruntă cu câteva probleme empirice. Substantivele neutre la singular nu se comportă întotdeauna ca substantivele masculine la singular, astfel încât nu putem pune semnul egalității între ele. Diferența dintre ele este relevată de acordul diferit al
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
500 răspunsul pozitiv apare pentru 60% dintre firme (Pearce și David, 1987), iar în clasamentul Business Week 1 000 răspunsul este negativ pentru același procent (David, 1989). De asemenea, se poate constata că există o mare variabilitate a gradului de formalizare, sub titlul „cartă”, „credo” sau „filosofie” a organizației, ca și faptul că unele mari companii nu au declarații explicite. Alte numeroase studii, ce identifică în declararea misiunii un instrument de management (Pearce, 1982), realizează clasamente pentru a arăta poziționarea acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
nu se insistă în manualele de management. Față de firmele mari, diferențele care apar asociate acestei declarații ar fi cele de mai jos: • Numărul stakeholder-ilor este mic, iar aceștia nu sunt interesați în mod deosebit de activitatea subiectului. • Nu este nevoie de formalizarea unui document, eventuala misiune, dacă este conștientizată, fiind comunicată sub alte forme decât cele formale. • Cei implicați în operarea firmei nu au cunoștințele necesare pentru formalizarea misiunii. • De multe ori nu există un proces sau un produs de bază, activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
iar aceștia nu sunt interesați în mod deosebit de activitatea subiectului. • Nu este nevoie de formalizarea unui document, eventuala misiune, dacă este conștientizată, fiind comunicată sub alte forme decât cele formale. • Cei implicați în operarea firmei nu au cunoștințele necesare pentru formalizarea misiunii. • De multe ori nu există un proces sau un produs de bază, activitatea fiind orientată spre fructificarea unor ocazii mărunte și diversificate, deci insuficient stabilizată din punctele de vedere menționate în listele anterioare. • Întreprinzătorul-manager este orientat spre latura operativă
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
sau a negării utilității sugestiilor sale. Particularități ale IMM-urilor - acest tip de organizații urmează două căi diferite de utilizare a instrumentului SWOT - una formală, alta neformală -, care au, în mod paradoxal, un conținut aflat în disonanță cu gradul de formalizare. Organizațiile de mici dimensiuni sunt obligate de multe ori - acordare de credite, subvenții, fonduri nerambursabile etc. - să realizeze așa-numite analize SWOT. Acestea sunt „prefabricate” conform normelor organizațiilor care cer aceste analize. Dincolo de aceste prescripții cu caracter de elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
a organizației lor față de concurenți. Rezultatele procesului analitic sunt însă neformalizate, reprezentând doar un set de idei aflate în mintea întreprinzătorului. De fapt, procesul de analiză este actualizat continuu, iar miza o reprezintă existența organizației. În această situație a paradoxului formalizării analizei la nivelul IMM-urilor, o informare sau o instruire sumară privind acest instrument ar putea fi utilă, chiar și dacă ar fi vorba doar despre eliminarea temerilor legate de un „ceva de management” cu un acronim așa de pretențios
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
structurii a marcat o trecere de la descrierea pe baza numărului de niveluri ierarhice și a ponderii ierarhice la descrierea pe baza unui set complex de descriptori. De notorietate printre manageri este tripleta descriptorilor propusă de Aiken și Hage (1968): • centralizare; • formalizare; • complexitate. Centralizarea se referă la gradul de concentrare a dreptului de a lua decizii și de a evalua activitățile. Organizațiile cu un grad avansat de centralizare prezintă un proces decizional de tip rațional, deliberat, proactiv, iar limitările sale sunt generate
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
activitățile. Organizațiile cu un grad avansat de centralizare prezintă un proces decizional de tip rațional, deliberat, proactiv, iar limitările sale sunt generate de stilul cognitiv al managerilor. Formalizara arată măsura în care organizațiile utilizează reguli și proceduri de comportament. O formalizare mai accentuată a procesului decizional înseamnă standardizarea procesului și adoptarea unei schimbări incrementale dominate de mijloace, adică de proceduri. Prin alegerea procedurilor, se fixează de facto și limitele lor de utilizare. Declanșarea procesului apare ca reacție la variația unor indicatori
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
legal, dar și de presiunile concurențiale și oportunitățile internaționale existente. Este de așteptat ca integrarea în Uniunea Europeană să accentueze această tendință. Există încă multe alte diferențe notabile între firmele private și cele publice (de stat). De exemplu, pentru cele private formalizarea este mai slabă, dar există un interes clar pentru diminuarea costurilor asociate structurii, spre deosebire de cele publice. Particularități ale IMM-urilor: structura organizațională a firmelor mici și mijlocii este simplă. Gradul de formalizare, complexitatea și specializarea posturilor sunt reduse. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
publice (de stat). De exemplu, pentru cele private formalizarea este mai slabă, dar există un interes clar pentru diminuarea costurilor asociate structurii, spre deosebire de cele publice. Particularități ale IMM-urilor: structura organizațională a firmelor mici și mijlocii este simplă. Gradul de formalizare, complexitatea și specializarea posturilor sunt reduse. În mod firesc, este accentuată centralizarea, dat fiind faptul că persoana întreprinzătorului este esențială din toate punctele de vedere. Modificările, asociate direct structurii și impuse de considerente strategice sunt reduse și rare, iar accentul
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
imaginarul, ci și o probare a unei strategii de căutare și de identificare, aplicate în funcție de relieful "natural" al trecutului, și nu prestabilit, și care ar putea oferi o cheie de lectură pentru relația complexă dintre psihismul colectiv, proiecțiile imaginative compensatorii, formalizarea experienței de viață și nevoia de legitimare prin memoria arhivată. Sondarea arheologică vizează însă la rândul său nu atât istoria structurilor imaginarului, cât formarea și tectonica termenilor care sunt definitorii pentru el. Sinuoasă, ea caută să ferească obiectul de studiu
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
conceptuale a termenilor filozofici. Impactul este identificabil la nivelul gradului de științificitate. Relația cu uzul comun sporește ambiguitatea lexicului specializat. O parte dintre termenii filozofici circulă în limba comună cu sensuri neprecis explicitate. Sensurile termenilor se depreciază prin surplusul de formalizare/ cu care sunt învestiți în contextul de comunicare: "În calitate de autoritate publică tutelară, MT nu a luat măsuri privind revizuirea contractelor de mandat încheiate cu membrii consiliilor de administrație și cu directorii din unele regii autonome, companii și societăți naționale, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
unităților terminologice (M.T. Cabré, 1998, 48). Așa de pildă, conceptul "politica ușilor deschise" asociază un model de politică, în societatea contemporană ce însumează și o atitudine de natură subiectivă, pe care limbajul științelor exacte a eliminat-o/ minimalizat-o, prin formalizarea expresiei. Din chiar perioada formării sale, limbajul economiei s-a impus ca un sistem terminologic interdisciplinar, situat la intersecția a două domenii epistemologice - cel al științelor sociale și cel al științelor exacte. Terminologia economică a secolelor al XV-lea și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
instrumente financiare, instrumente de schimb), pârghii (pârghii ale prețurilor, pârghii economice, pârghii economico-financiare), levier (levierul Financiar), entropie etc. sunt alte metafore interdisciplinare prin care este activată paradigma resurselor. Inserția/ adaptarea termenilor matematici și/ sau din domeniul fizicii se realizează prin formalizări și cuantificări succesive - simultane constituirii domeniului economic, pe modelul sistemelor și al teoriilor. Constructele metaforice utilizate în vocabularul panlatin și în terminologia engleză, care desemnează sistematizarea sunt variate: "sistemul comerțului/ sistemul mercantilist" (Adam Smith), sistemul agriculturii, sistemul balanței comerciale, sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cît persoana umană și relațiile acesteia cu mediul general din realitatea economică evidentă, care nu pot fi reduse la un mobil absolut (interesul propriu) și la o unică dimensiune (funcția de producție sau funcția de consum). Excesului de pozitivism și formalizare din mainstream economics aplicarea indistinctă a metodelor științelor naturii la studiul fenomenelor și acțiunilor sociale pe care Hayek îl numea scientism sau pretenția de știențificitate îi sunt contrapuse reflecția logică și analiza critică din tradiția umanioarelor. Frag-mentării individului și compartimentării
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nu încetează să comunice, asigurînd schimburile și transformările necesare. Printr-o astfel de organizare "vie", sistemul supraviețuiește și chiar profită de pe seama mediului înconjurător. Astfel, procesul de organizare devine morfogenetic. Din motivele de mai sus, încercările de standardizare și de formalizare a sistemelor economice duc la opusul a ce se dorește, adică la explozii de dezordine și de iraționalitate. E imposibil să standardizezi ordinea naturală. În economie, ordinea și organizarea se nasc adesea dintr-o dinamică haotică, implicînd dezordinea. Sistemele economice
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Stimulii exteriori îi permit sistemului economic să se îmbogățească, din multe puncte de vedere, să-și raționalizeze programele, să-și adapteze reacțiile, să-și optimizeze comportamentele. Dar, în același timp, varietatea și uneori contrarietatea acestor stimuli nu permit stabilizarea sistemului, formalizarea comportamentelor și obligă la deschidere, inovare și selecție permanentă pentru a extrage reperele esențiale ale eficienței. În acest sens, comunicarea devine foarte importantă, în toate sensurile. Regulile de eficiență, obligatorii pentru orice sistem, se referă la modul cum sistemul își
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și adaptarea fiecărui instrument pentru atingerea obiectivului pentru care eficiența sa este maximă. Cu cît sistemul este mai complex, cu atît setul de reguli va trebui mai bine definit și mai flexibil. O ordine economică cît de cît stabilă permite formalizarea regulilor, algoritmicizarea lor, pentru o monitorizare mai lesnicioasă. Dacă ordinea economică este instabilă, această acțiune de rutinizare nu mai e posibilă, acțiunea euristică și strategică crescînd în importanță. Creșterea complexității și a incertitudinii impun comportamente tot mai flexibile și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pentru economie, dar erau valori relative, cum tot un caracter relativ aveau să capete și legitățile economice. Știința economică a devenit o știință în care relativitatea era la ea acasă, sistemele economice erau, de fapt, nedeterminate, caracterizate de incertitudine. Prin formalizare, s-a încercat transformarea științei economice dintr-una socială, umană, într-una naturală, precisă. Experimentul a eșuat. Obiectul său de studiu rămîne omul, miracolul om și acțiunea sa în ceea ce Baudrillard numea "sistemul obiectelor". Observatorul trebuie integrat în sistem, un
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]