2,730 matches
-
se deterioraseră. Numărul de tunuri de la Turn a fost redus de la 118 la 45, și un comentator contemporan consemna că „nu ar ține [castelul] douăzeci și patru de ore contra unei armate pregătite de asediu”. În cea mai mare parte, lucrările de la fortificații din secolul al XVIII-lea au fost spasmodice și făcute pe bucăți, deși în 1774 s-a adăugat o nouă poartă pe curtina sudică pentru acces dinspre cheu în curtea exterioară. Șanțul cu apă ce înconjura castelul se colmatase de-
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
s-a adăugat o nouă poartă pe curtina sudică pentru acces dinspre cheu în curtea exterioară. Șanțul cu apă ce înconjura castelul se colmatase de-a lungul secolelor, în ciuda tentativelor de a-l curăța. El era încă parte integrantă a fortificațiilor castelului, astfel că în 1830 conetabilul Turnului, ducele de Wellington, a ordonat o operațiune amplă de curățare a circa un metru de depuneri. Aceasta nu a prevenit însă izbucnirea în 1841 a unei epidemii în garnizoană din cauza proastei aprovizionări cu
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
nord-est de Turnul Alb. Clădirea este astăzi sediul Royal Regiment of Fusiliers. Popularitatea mișcării chartiste între 1828 și 1858 a dus la o dorință de a refortifica Turnul Londrei în caz de frământări sociale. A fost ultimul mare program de fortificații la castel. Mare parte din instalațiile pentru artilerie și arme de foc care s-au păstrat datează din această perioadă. În timpul Primului Război Mondial, unsprezece persoane au fost judecate în ședință cu ușile închise și împușcate la Turn pentru spionaj. În timpul celui
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
pentru spionaj pe timp de război s-au făcut într-un poligon de tir în miniatură, prefabricat, amenajat în curtea exterioară și demolat în 1969. Al Doilea Război Mondial a fost și ultima oară când Turnul a fost folosit drept fortificație. În caz de invazie germană, împreună cu Monetăria Regală și cu depozitele din zonă, Turnul urma să formeze una dintre cele trei complexe de clădiri apărate ce urmau să reprezinte ultima linie de apărare a capitalei. Turnul Londrei a devenit una
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
fost înălțat cu încă un metru. Zidul dispunea de patru bariere de trecere, care, fiind puncte slabe, au fost înlocuite în timp de patru mari porți cunoscute sub numele de: Hamburgerpoort (construită în 1302), Waterpoort, Gruitpoort și Hezenpoort. Mai tarziu fortificațiile au fost sporite prin săparea unui șanț în jurul zidului și prin instalarea de metereze în fața acestuia; moară de vânt din centrul orașului - "walmolen" (neerlandeza „Wal”= metereze, „molen” = moară), este situată pe un teren ocupat de acestea. În ciuda acestor apărarari, Doetinchem
Doetinchem () [Corola-website/Science/297736_a_299065]
-
unui important ofițer german, de către Rezistență olandeză și în mod dezastruos, în martie și aprilie 1945, centrul orașului a fost în mare parte distrus de bombardamentele aliate, fost destinate orașelor germane din partea cealaltă a frontierei, sau după cum spun , fie distrugerii fortificațiilor germane din Doetinchem. Care dintre cele două posibilități este adevărata niciodată cu adevarat nu a fost clarificat și există încă unele discuții în legătură cu adevăratele intenții ale bombardamentelor. Orașul propriu-zis a fost eliberat de către regimentul canadia „The Calgary Highlanders”, în 1945
Doetinchem () [Corola-website/Science/297736_a_299065]
-
două stânci, regele scăpând cu viață, iar dușmanii săi căzând în prăpastie. Julius Teutsch, cronicar sas (inițiatorul înființării Muzeului săsesc al Țării Bârsei), care a scris Etnografia Țării Bârsei, descoperă la începutul secolului al XX-lea (în anul 1913) o fortificație antică (cetate dacică) aflată în amonte de Valea cu Apă, în locul cunoscut de șcheieni sub denumirea de "„Între Chietri”", loc în care, din vremuri imemoriale, urcau Junii din Șcheii Brașovului în Miercurea Paștilor pentru a desfășura ritualul aruncării buzduganului și
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
temperaturilor joase"". Piotr Leonidovici Kapița s-a născut la 9 iulie 1894 în Rusia în orașul Kronstadt de pe insula Kotlin din Marea Baltică (lângă orașul Sf. Petersburg). Tatăl sau, originar din Basarabia, generalul Leonid Petrovici Kapița, a fost inginerul și constructorul fortificațiilor de la Kronstadt. Mama sa, Olga Ieronimovna (cu numele de naștere - Stebnițkaia), de asemenea de obîrșie basarabeană a fost filologă, specialistă în domeniul folclorului și literaturii pentru copii; ea a adus o mare contribuție la cultura rusă. În 1905 Piotr a
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
un șanț de scurgere la 100 de pași în fața satului. Când coloanele franceze au mărșăluit spre sat, "Jägerii" s-au ridicat și au tras un voleu de la mică distanță. De câteva ori, "Jägerii" au fost folosiți și pentru a ataca fortificații. De exemplu, în 1813 la bătălia de la Dresda, batalioanele I și II jägeri au atacat reduta nr. 3, apărată de către francezi. "Jägerii" au avansat printr-o furtună de gloanțe și mitralii și au sărit în șanț. Au forțat înaintarea spre
Jäger (soldat) () [Corola-website/Science/317805_a_319134]
-
1944 cu atacuri de tatonare a liniilor germane. Ofensiva principală a fost declanșată în dimineața zilei următoare odată cu începerea unui bombardament de artilerie de o amploare fără precedent. În numai câteva ore, în unele sectoare ale frontului german, lucrările de fortificație fusesere literalmente șterse de pe suprafața pământului. Flancul de nord german era apărat de Armata a 3-a Panzer. Pozițiile tachiștilor ocupau o linie care se întindea prin terenuri mlăștinoase în nord, în continuare în jurul orașului Vitebsk, spre o zonă de la
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
vizate de atacul Frontului al III-lea Belarus. Străpungerea din acest sector a liniilor Corpului al 27-lea german ar fi format aripa nordică a învăluirii care urma să distrugă Armata a 4-a. Drumul Moscova - Minsk era apărat de fortificații puternice și de divizia a 78-a de infanterie germană, întărită cu subunități de artilerie grea și tunuri de asalt. Orașul Orșa fusese desemnat "Fester Platz" (punct de rezistență întărit) apărat de divizia a 25-a Panzergrenadier. Datorită acestor lucrări
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
de divizia a 78-a de infanterie germană, întărită cu subunități de artilerie grea și tunuri de asalt. Orașul Orșa fusese desemnat "Fester Platz" (punct de rezistență întărit) apărat de divizia a 25-a Panzergrenadier. Datorită acestor lucrări ample de fortificație, atacul sovietic era sprijinit de unități de geniști dotați cu arme grele. Armata a 11-a de Gardă sovietică a atacat pe 23 iunie pe direcția orașului Orșa, dar a înaintat foarte puțin în faza inițială a atacului. A doua
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
împăratul micșorase efectivele garnizoanelor. În 1187 s-a consumat o nouă bătălie, soldată cu victoria bizantină. Luptele au continuat și în anii următori, dar împăratul nu a obținut victorii decisive. Românii s-au întărit în regiunea muntoasă în cetăți și fortificații puternice. Detronarea lui Isaac II Anghelos a ușurat efortul românilor, întrucât trupele bizantine au fost chemate în capitală pentru a întări autoritatea noului împărat, Alexios III. Potrivit istoricului rus A.A. Vasiliev: „"În baza mărturiilor viabile, mișcarea de eliberare din
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
hotărî să facă din Safad capitala mamelucilor în Siria. Atacurile se succedau la intervale atât de scurte, încât cruciații, mereu în defensivă, erau incapabili să-și refacă forțele. În 1268, Jaffa era cucerită și, la fel ca în cazurile precedente, fortificațiile erau distruse, în timp ce templierii sufereau încă o pierdere mare, castelul Beaufort, unde Baibars instala o garnizoană musulmană numeroasă, numele fortificației fiind schimbat în Shfik Arnum. Venise rândul Antiohiei, ultima nădejde a cruciaților. În luna mai a anului 1268, orașul era
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
în defensivă, erau incapabili să-și refacă forțele. În 1268, Jaffa era cucerită și, la fel ca în cazurile precedente, fortificațiile erau distruse, în timp ce templierii sufereau încă o pierdere mare, castelul Beaufort, unde Baibars instala o garnizoană musulmană numeroasă, numele fortificației fiind schimbat în Shfik Arnum. Venise rândul Antiohiei, ultima nădejde a cruciaților. În luna mai a anului 1268, orașul era încercuit din toate părțile și silit să se predea, după ce legătura cu marea și orice posibilitate de a primi ajutor
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
expediția lui Ludovic al IX-lea. Știrea îi readucea în minte ofensiva întreruptă împotriva cruciaților și mai decis ca oricând să sfârșească odată cu ei, întărit moralicește de pelerinajul făcut, el revenea în Siria, regrupa armata, primul său pas fiind cucerirea fortificației Kerak de la ospitalieri (1270), în locul călugărilor militari, izgoniți, instalând o garnizoană puternică selgiucidă. Intenția sa era să înainteze spre Tripoli, dar, între timp, Eduard al Angliei, cu armata sa, debarcase la Acra, iar Baibars s-a grăbit să-i iasă
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
44%) și adventiști de ziua a șaptea (1,25%). Pentru 4,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Arheologii au scos la lumina vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri, ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o poziție strategică
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o poziție strategică pentru apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului a avut o istorie extrem de zbuciumată. A făcut parte din fortificațiile lui Iancu de Hunedoara, a fost ocupată de turci în mai multe rânduri, a fost reședință
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o poziție strategică pentru apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului a avut o istorie extrem de zbuciumată. A făcut parte din fortificațiile lui Iancu de Hunedoara, a fost ocupată de turci în mai multe rânduri, a fost reședință de sangeac, a intrat în posesia lui Mihai Viteazul, a fost cucerită de habsburgi, a fost centru de regiment grăniceresc, aceste perioade și evenimente
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concentrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
planurilor, dar, pe sectorul american de pe Plaja Omaha, acțiunea a fost aproape un dezastru. Marina militară a asigurat un sprijin fundamental desantului de pe plajă, distrugătoarele apropiindu-se foarte până la limita sigură de adâncime de plajă, pentru a deschide focul asupra fortificațiilor germane. Pierderile britanicilor datorate defensivei inamicului în timpul asaltului inițial și, mai apoi, în timpul stabilirii capului de pot, au fost relativ reduse, prin comparație cu pierderile americanilor. Marina germană nu a reușit să scufunde nici un vas militar sau de transoport britanic
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Pe 13 septembrie 1940, Armata a X-a italiană a traversat frontiera din Libia în Egipt, unde trupele britanice apărau Canalul Suez. Înaintarea italiană s-a oprit la Sidi Barrani, 95 km în interiorul Egiptului. Aici, italienii au început să construiască fortificații. În Egipt, existau în acel moment doar aproximativ 30.000 de soldați britanici, care trebuiau să facă față celor aproximativ 250.000 de soldați italieni. Decizia italienilor de oprire a înaintării este pusă în general pe seama lipsa de informații cu privire la
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Jurgen von Arnim, un inamic declarat al lui Rommel. Astfel, relațiile dintre comandanții germani au devenit foarte dificile. Rommel a hotărât să facă față atacului lui Montgomery pe Linia Mareth. Această linie defensivă era de fapt o veche linie de fortificații de frontieră construită de francezi împotriva italienilor din Libia. Rommel a modificat vechea linie defensivă și a întărit-o. Ofensiva finală a fost dată la sfârșitul lunii martie 1943 și, până în mai același an, trupele Axei s-a predat sau
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
este format din clădiri în stilurile Renașterea rusă și Empire stalinist. cea mai reprezentativă imagine a orașului este cea a zidurilor Kremlinului (1500 - 1511), cu turnuri construite din cărămidă roșie. După perioada demolărilor bolșevice, singura construcție originală rămasă în interiorul zidurilor fortificațiilor a fost Catedrala Arhanghelului (1624-1631), construcție ridicată peste un lăcaș de cult mai vechi, din secolul al XIII-lea. Alte puncte de interes turistic sunt cele două mânăstiri medievale: Mânăstirea Peșterilor, (cu o catedrală austeră cu cinci turle (1632) și
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
palmieri și plante subtropicale iar, din 1916, începe construcția orașului modern. În cea mai veche parte a să - Medina - labirintul de străduțe ascunde vile bogate, palatele sultanilor și câteva dintre cele mai cunoscute bazaruri orientale. Sunt aici, de asemenea, vechi fortificații din secolul al XII-lea, întinse pe o lungime de circa 12 kilometri. În timpul merinzilor a fost construită moscheea "Ben Youssef" alături de care se află medresă (școală coranica), având același nume. Medresă a fost construită de Abun-Hassan în secolul al
Marrakech () [Corola-website/Science/304500_a_305829]