944 matches
-
Pentru comparație, aerul pe care îl respirăm conține aproximativ 10 molecule pe metru cub. Vidul avansat din spațiu poate fi un mediu atractiv pentru anumite procese industriale, de exemplu cele care necesită suprafețe ultracurate. Tot Universul observabil este umplut cu fotoni care au fost creați în timpul Big Bang-ului, cunoscuți sub numele de radiație cosmică de fond cu microunde, (CMBR). Numărul mare al neutrinilor provoacă radiația cosmică de fond cu neutini. Temperatura curentă a corpurilor întunecate (a acestei radiații de fotoni
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
fotoni care au fost creați în timpul Big Bang-ului, cunoscuți sub numele de radiație cosmică de fond cu microunde, (CMBR). Numărul mare al neutrinilor provoacă radiația cosmică de fond cu neutini. Temperatura curentă a corpurilor întunecate (a acestei radiații de fotoni) este de 3 K (−270 °C; −454 °F). Unele regiuni ale spațiului cosmic pot conține particule cu încărcătură energetică ridicată și au o temperatură mult mai mare decât radiația cosmică de fond CMBR. Spațiul extraterestru nu este supus suveranității vreunui
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
Maroc) este un fizician francez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2012, împreună cu David J. Wineland, pentru „metode experimentale inovative care permit măsurarea și manevrarea sistemelor cuantice individuale”. Haroche a dezvoltat o metodă bazată pe capcanele Paul pentru măsurarea fotonilor capturați trimițând atomi în locul în care se află ei. Din 2001, Haroche este profesor la Collège de France și este șef al catedrei de mecanică cuantică. În 1971 și-a susținut teza de doctorat în fizică la Universitatea din Paris
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
atomului lui Rydberg și a stărilor atomice sensibile în special la microunde, care le fac să se adapteze cu bine la studiul interacției dintre lumină și materie. El a demonstrat că atomii, cuplați la o cavitate supraconductivă cu pu'ini fotoni, sunt potrivite pentru testarea decoerenței cuantice și la realizarea operațiilor logico-cuantice necesare teoriei informației cuantice. În 2008 Haroche și colaboratorii săi au observat fotoni din cavitate care și-au schimbat starea din una cuantică într-una clasică.
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
lumină și materie. El a demonstrat că atomii, cuplați la o cavitate supraconductivă cu pu'ini fotoni, sunt potrivite pentru testarea decoerenței cuantice și la realizarea operațiilor logico-cuantice necesare teoriei informației cuantice. În 2008 Haroche și colaboratorii săi au observat fotoni din cavitate care și-au schimbat starea din una cuantică într-una clasică.
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
153Sm ] la data de referință ( corespunzător la 20 până la 46 µg/ ml samariu pe flacon ) . Activitatea specifică a samariului este de aproximativ 28 - 65 MBq/ μg de samariu . Samariu- 153 emite atât particule beta de energie medie cât și un foton gamma care permite realizarea de imagini și are o perioadă fizică de 46, 3 ore ( 1, 93 zile ) . Emisiile de radiații principale de samariu - 153 sunt prezentate în Tabelul 1 . TABELUL 1 : DATE ASUPRA EMISIEI DE RADIAȚII PRINCIPALE DE SAMARIU-
Ro_850 () [Corola-website/Science/291609_a_292938]
-
interacțiunea slabă, care la rândul ei este responsabilă pentru radioactivitate și care acționează asupra tuturor particulelor de materie cu spin 1/2 (de exemplu: protonii sau neutronii), dar nu acționează asupra particulelor cu spin 0, 1 sau 2 (cum sunt fotonii sau gravitonii ). Interacțiunea slabă nu a fost înțeleasă bine până în 1967, când Abdus Salam de la Imperial College, Londra, și Steven Weinberg de la Harvard au propus teorii care unificau această interacțiune cu forța electromagnetică, la fel cum Maxwell a unificat electricitatea
Boson () [Corola-website/Science/302670_a_303999]
-
Abdus Salam de la Imperial College, Londra, și Steven Weinberg de la Harvard au propus teorii care unificau această interacțiune cu forța electromagnetică, la fel cum Maxwell a unificat electricitatea cu magnetismul, cu 100 de ani înaintea lor. Ei sugerau că în afară de foton mai există alte trei particule cu spin 1, numite colectiv bosoni, vectori masivi care purtau interacțiunea nucleară slabă. Aceștia au fost numiți W (pronunțat W plus), W (pronunțat W minus) și Z (pronunțat Z zero), iar fiecare are o masă
Boson () [Corola-website/Science/302670_a_303999]
-
un motiv oarecare, s-ar putea observa bila numai la energii joase, observatorul ar putea crede că există 37 de tipuri diferite de bile. În Teoria Weinberg-Salam, la energii mult mai mari de 100 GeV cele trei particule noi și fotonul s-ar comporta în mod asemănător. Dar la energii mai joase ale particulelor, care apar în majoritatea situațiilor normale, această simetrie între particule ar fi distrusă. W, W și Z ar căpăta mase mari, făcând ca forțele pe care le
Boson () [Corola-website/Science/302670_a_303999]
-
1 Å, cromosfera devine opacă și vizibilă. Cromosfera poate fi studiată la aceste lungimi de undă, unde liniile spectrale care apar nu sunt complet negre. Centrul fiecărei linii este mai negru decât fondul continuu alăturat, dar se emit încă unii fotoni de la cromosferă spre pământ pe care cercetătorii îl recepționează cu ajutorul filtrelor monocromatice în benzi înguste ale liniilor spectrale menționate mai sus. Pe fotografiile monocromatice (adică pe filtograme) în "Hα" sau "K" (Ca II) se pot observa formațiunile cromosferei. Dintre acestea
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
Turing, organizată de British Logic Colloquium și de a avut loc la 5 iunie 2004 la Universitatea din Manchester; în acea vară, în cadrul universității, a fost înființat Institutul Alan Turing. Clădirea care este sediul Școlii de Matematică, Institutului de Știința Fotonilor și al Centrului de Astrofizică Jodrell Bank poartă numele de "Clădirea Alan Turing" și a fost deschisă în iulie 2007. La 23 iunie 1998, în ziua în care Turing ar fi împlinit 86 de ani, , autorul biografiei lui, a dezvelit
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
cuticulă - dendrită - descompunere - diabet zaharat - dializă - diatomee - digestie - electroforeză - embrion - endemism - entomologie - enzimă - erbivor - ereditate - Escherichia coli - eucariote - eugenie - evoluție - ex vivo - extincție în masă - fagocitoză - febră aftoasă - fenotip - fetus - ficat - ficocianină - ficologie - filogenie - fiziologie - floare - floem - fosfolipidă - fosforilare oxidativă - foton - fotosinteză - frunză - fungi - gamet - genă - genotip - glicoliză - glucoză - grăsime - hemogramă - Hepadnaviridae - hermafrodit - herpetologie - heterotrof - hibernare - hibrid - hidroliză - homeostazie - hormon - ihtiologie - imunologie - in situ - in utero - in vitro - in vivo - inimă - insectă - insectivore - insulină - interfază - intestin - împerechere - kinetoterapie - larvă - lemn - lichen
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
este că acționează de asemenea asupra cuantelor câmpului sau, gluonii, din cauza sarcinii lor de culoare. De exemplu, un gluon verde-antiroșu poate absorbi un gluon albastru-antiverde pentru a deveni antiroșu-albastru. Acest fenomen este marginal în cazul altor tipuri de interacțiuni fundamentale: fotonul, de exemplu, nu este încărcat electric (de fapt, interacțiunea slabă are o caracteristică similară în privința sarcinilor "W +" și "W-", dar consecințele acestei interacțiuni sunt neglijabile). În cazul forței țări, această caracteristică rezultă într-un câmp foarte limitat pentru această forță
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
sau dezintegrări beta, în care ele emit electroni sau pozitroni. După una dintre aceste dezintegrări, nucleul rezultat poate să fie și el într-o stare excitată și în acest caz se dezintegrează și el către o stare de bază emițând fotoni de înaltă energie (dezintegrare gamma).
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
bază teoretică de calcul. Teoria cuantică a radiației, numită electrodinamică cuantică, a fost elaborată, într-o primă versiune, de Dirac, în 1927. Punctul de vedere era unul corpuscular: radiația electromagnetică era tratată ca un gaz de bosoni de masă zero (fotoni) ale cărui stări erau descrise în reprezentarea numerelor de ocupare, emisia și absorbția de radiație fiind descrise de operatori de creare și anihilare. Punctul de vedere ondulatoriu a fost introdus în același an de Jordan, care a indicat că operatorii
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
demonstrat echivalența formulărilor Tomonaga-Schwinger-Feynman și faptul că divergențele care apar în matricea S pot fi eliminate prin renormarea masei și sarcinii electronului. Interacția dintre "materie" (alcătuită, în sensul restrâns al electrodinamicii cuantice, din electroni și pozitroni) și "radiație" (alcătuită din fotoni) poate avea loc în orice punct din continuumul spațiu-timp. Dinamica acestui proces este descrisă matematic în contexul teoriei câmpurilor printr-un „câmp de materie” formula 1 și un „câmp de radiație” formula 2 funcții de coordonata formula 3, sau formula 4 în spațiul Minkowski
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
sunt doi vectori de polarizare independenți care satisfac condițiile Amplitudinile Fourier sunt interpretate ca operatori care satisfac relațiile de comutare unde formula 13 e tensorul metric relativist. Pentru formula 14 operatorii formula 15 și formula 16 sunt operatori de anihilare, respectiv creare, a unui foton cu vector de undă formula 17 și frecvență formula 18 întrucât formula 19 pentru formula 20 și formula 21 aceste roluri sunt inversate. Corespunzător, sunt satisfăcute relațiile de comutare unde funcția invariantă formula 23 se numește "propagatorul" câmpului de radiație liber. Electronii și pozitronii liberi sunt
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
termenii succesivi descresc suficient de rapid pentru ca primii termeni să domine și să furnizeze o aproximație bună. Stările inițială și finală sunt stări asimptotice care conțin un număr de electroni și pozitroni cu impuls și helicitate bine determinate, și de fotoni cu vector de undă și polarizare bine determinate. În reprezentarea numerelor de ocupare, aceste stări sunt descrise ca rezultând din aplicarea de operatori de creare sau anihilare asupra stării de vid formula 78 Cu o notație simplificată: Termenul de ordin zero
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
exponențial. Wick a detaliat structura analitică a acestor termeni, iar diagramele Feynman le dau o expresie grafică, în care stările reale și stările virtuale (propagatorii) sunt reprezentate prin linii continue orientate pentru electroni sau pozitroni și prin linii ondulate pentru fotoni. Matricea S în ordinul "întâi" ar reprezenta interacția punctuală a trei particule: fie anihilarea (sau crearea) unei perechi electron-pozitron cu emisia (sau absorbția) unui foton, fie emisia sau absorbția spontană a unui foton de către un electron sau pozitron. Aceste procese
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
sunt reprezentate prin linii continue orientate pentru electroni sau pozitroni și prin linii ondulate pentru fotoni. Matricea S în ordinul "întâi" ar reprezenta interacția punctuală a trei particule: fie anihilarea (sau crearea) unei perechi electron-pozitron cu emisia (sau absorbția) unui foton, fie emisia sau absorbția spontană a unui foton de către un electron sau pozitron. Aceste procese sunt însă interzise, pentru particule libere, de legea conservării energiei și impulsului. În ordinul "doi", interacția a două particule reale are loc în perechi de
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
sau pozitroni și prin linii ondulate pentru fotoni. Matricea S în ordinul "întâi" ar reprezenta interacția punctuală a trei particule: fie anihilarea (sau crearea) unei perechi electron-pozitron cu emisia (sau absorbția) unui foton, fie emisia sau absorbția spontană a unui foton de către un electron sau pozitron. Aceste procese sunt însă interzise, pentru particule libere, de legea conservării energiei și impulsului. În ordinul "doi", interacția a două particule reale are loc în perechi de puncte din spațiu-timp, între care ea se propagă
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
particule libere, de legea conservării energiei și impulsului. În ordinul "doi", interacția a două particule reale are loc în perechi de puncte din spațiu-timp, între care ea se propagă ca „particulă virtuală”. Secțiunile eficace pentru împrăștierea de electroni, pozitroni și fotoni în această aproximație au fost calculate, pe baza teoriei lui Dirac, înainte de formularea relativist covariantă a QED. Elementul de matrice S pentru procesul formula 83 numit și împrăștiere Møller (1932), conține bispinorii formula 84 pentru stările electronice și propagatorul fotonic formula 85: formula 86
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
procesul fermion-antifermion formula 89, sau împrăștiere Bhabha (1936), matricea S conține bispinorii de stare formula 84 și formula 91 pentru frecvențe pozitive și negative: formula 92 formula 93 formula 94 La împrăștierea Compton formula 95, calculată de Klein și Nishina (1929), apar vectorii de polarizare formula 96 ai fotonilor și propagatorul fermionic formula 97: formula 98 formula 99 formula 100 Afirmația că expresia formula 68 reprezintă probabilitatea tranziției formula 102 trebuie precizată. Elementul de matrice calculat se referă la un proces idealizat care are loc în întregul spațiu și durează un timp infinit, pe când procesul
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
la fluxul de particule în starea inițială, se numește "secțiune eficace"; ea este mărimea utilizată de experimentatori pentru a caracteriza cantitativ interacțiunea care stă la baza procesului considerat. În sisteme complexe, în care interacționează subsisteme alcătuite din electroni, pozitroni și fotoni, inversa probabilității totale, obținută prin sumarea asupra tuturor stărilor finale posibile, se numește "viața medie" a sistemului. Calculul elementelor de matrice S în cadrul soluției iterative este facilitat de o metodă grafică introdusă de Feynman, care a dezvoltat o reprezentare a
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
studiul proceselor de împrăștiere. O diagramă Feynman de ordin formula 117 se sprijină pe formula 117 puncte, numite "vertex"uri. În fiecare vertex se întâlnesc trei linii: două linii continue orientate, atașate unui electron sau pozitron, și o linie ondulată, atașată unui foton. Fiecare linie are atașat un impuls iar fiecare vertex are atașată o matrice gama și o funcție delta, astfel încât impulsul să se conserve. Orientarea liniilor fermionice indică sensul în care se propagă sarcina electronică (negativă), astfel încât la fiecare vertex sarcina
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]