627 matches
-
întinse și prinse în fiare, privea la mama și la noi în timp ce lacrimile îi curgeau fără voie pe obrazul cu barba crescută. Era în martie 1948. Peste o lună, chiar de Florii, mama va da naștere celui de-al șaselea frățior al nostru. Unde te duci, Vasilică? Ce voi face eu cu șase copii? Securiștii deveniseră deja nervoși. L-au întors cu fața spre ușă, ghiontindu-l în spate cu țeava revolverului. Mișcă, mă, odată! Și l-au împins brutal în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să te ajute să vezi lumina și să scoți primele sunete omenești? Ești fetiță ori băiețel? Indiferent ce ești, fii binevenit! Te voi iubi la fel de mult ca pe ceilalți copii, ai înțeles? Bravo! Așa , dragostea mea, ai puțină răbdare. Și frățiorul meu, care bătea la porțile vieții părând să fi înțeles că mama e singură și n-are cine s-o ajute într-o chestiune atât de importantă și-a contenit zvâcniturile și loviturile, acordându-i mamei răgazul solicitat cu atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nădejde ale mamei erau la datorie: moașa supraveghea somnul lehuzei și al pruncului nou-născut, în timp ce nana Floare se dusese acasă pentru a-i pregăti mamei o supă caldă, să mai prindă puteri. Slujba se terminase și Mircea adusese cârdul de frățiori teafăr și nevătămat la "Villa rustica". În momentul când am intrat noi în cămăruță, mama, întinsă pe salteaua de paie, tocmai ațipise, încercând să recupereze din energia consumată la cea mai problematică naștere din câte avusese până atunci și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe toți frații, în ordine descrescătoare, evident! Oa! Ua! Ua! La această a doua răpăială de sunete mitraliate spre timpanele noastre asemenea unor cartușe "dum-dum" cu explozie la locul impactului, m-am dumirit și am înțeles pe deplin mesajul noului frățior, în timp ce inima înnebunită de fericire pompa într-un delir amețitor năvalnice valuri de hematii în circuitul sangvin. Cum de nu-mi dădusem seama? Extraordinar! Era atât de simplu! Doamne, Doamne! Și într-un elan de autoapreciere binemeritată, într-un grav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noastră cotidiană, exprimând mirarea, admirația și uimirea privitorului atunci când se află în fața unui lucru, a unui fapt deosebit. Văzându-ne pe toți frații lângă el pentru prima dată, în mod firesc și-a exprimat plăcerea, bucuria și dragostea spontană față de frățiorii lui mai mari. Uau, fraților, da' frumoși mai sunteți! Stăteam uimiți și ne uitam la minunea îmbrăcată în alb de pe salteaua de paie de lângă mama, neștiind și neexplicându-ne cum a apărut acolo? De când? De unde? Cine era? Coana moașă intuind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-ne cum a apărut acolo? De când? De unde? Cine era? Coana moașă intuind că mirarea și disconfortul nostru sunt legate de întrebările de mai sus a tăiat Nodul Gordian dintr-o singură lovitură precum Alexandru Macedon. Dragii mei copii, acesta este frățiorul vostru cel mai mic pe care l-a adus barza în timp ce voi erați la sfânta biserică. Tatăl vostru s-ar fi bucurat la fel de mult ca voi dacă ar fi fost acasă. Dar toate sunt făcute după voia lui Dumnezeu; n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rușine. Eu, doamnă Rozalia, și cu nana Floare am plecat. Mai rămâneți cu bine și fiți sănătoși. Sărut-mâinile, coană moașă! i-am răspuns în cor. După plecarea celor două femei de treabă ne-am dus și l-am înconjurat pe frățiorul nostru și pe mama, de parcă ar fi fost Maica Domnului cu Pruncul: nu lipseau decât animalele care să îndrepte răsuflarea caldă către cel nou-născut. Însă cu siguranță că dac-am mai fi zăbovit în grajdul lui moș Danilov bătrânul sârb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-l iubiți copii, și să aveți grijă de el că e foarte mic și are nevoie de îngrijire specială, atentă și permanentă. Și ați auzit ce-a spus moașa: gândiți-vă ce nume să-i punem la botez micului vostru frățior. Ne-am înțeles? Acum vedeți-vă de lecțiile voastre pentru mâine. Chestiunea alegerii prenumelui pentru frățiorul nostru mezin a produs anumite fricțiuni, tulburări și în final a condus la scindarea grupului în tabere, fiecare dintre ele susținându-și opțiunea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de îngrijire specială, atentă și permanentă. Și ați auzit ce-a spus moașa: gândiți-vă ce nume să-i punem la botez micului vostru frățior. Ne-am înțeles? Acum vedeți-vă de lecțiile voastre pentru mâine. Chestiunea alegerii prenumelui pentru frățiorul nostru mezin a produs anumite fricțiuni, tulburări și în final a condus la scindarea grupului în tabere, fiecare dintre ele susținându-și opțiunea cu argumente dintre cele mai diferite și mai convingătoare. S-a ajuns atât de departe cu disensiunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
părțile au fost citate în fața instanței în vederea susținerii cauzei. Prin tragere la sorți dosarul numărul unu a intrat primul pe rol. Mircea, Lică și Radu zise mama ia spuneți-mi, vă rog, ce prenume v-ați gândit voi să poarte frățiorul vostru mai mic? Spune, Mircea. Mama, noi ne-am gândit că cel mai bine ar fi să se numească "AUREL". Frumos, foarte frumos nume. Adică vine de la aur... aurel... aurit, plin de aur. Da... da... Mircea era un copil pragmatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de râs. Bine, bine, Răduțule, dar mai ai de așteptat până la plimbatul cu avionul... Acestea fiind spuse, dosarul a rămas în pronunțare. S-a trecut la dosarul numărul doi. Titi și Țuki, la ce nume v-ați gândit voi? Mama, frățiorul pe care ni l-a adus barza este foarte supărat pentru că tata nu este acasă. Noi vrem să-i punem numele Baby și să-l facem să nu mai plângă. Da, mama, vrem să cânte, să fie vesel a adăugat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai plânge, baby! Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu uita că-n viață, Lacrima cu-n zâmbet piere Uită-a ta durere, Nu te întrista!" ("Nu mai plânge, baby!") Ei copii, dar frățiorul vostru nu plânge tot timpul ne-a întrerupt mama zâmbind nu? Și-atunci? Nici propunerea noastră n-a convins-o. Dragii mei copii, mai este până la botez, dar încetați cu cearta între voi. Așa ceva nu se cade; nu-i frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mâine. Ce zici? Bine-i așa? Surprinsă și foarte bucuroasă, mama a îmbrățișat-o pe buna ei prietenă cu tot dragul. Ce femeie bună ești! Ce femeie bună ești tu, nană Floare! Îți mulțumesc, îți mulțumesc din toată inima! Așa că frățiorul nostru a fost botezat Florin, dar noi îi spuneam Bebi. Evenimentul s-a petrecut duminică. Noi, copiii, eram deja la biserică, iar când s-a terminat slujba au intrat mama și cu nana Floare ținând lumânarea albă și mare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cântăreț Mita Fâru, am învățat o mulțime de cântece printre care și " Nu mai plânge Baby", iar noi, eu cu Țuki, îl cântam toată ziua-bună ziua și acesta a fost motivul pentru care noi doi i-am propus mamei botezarea frățiorului nostru cu numele de Bebi. Însă după cum ați văzut, lucrurile au ieșit altfel. Dar nu numai sora noastră se ocupa de mezinul familiei. După ce veneam de la școală, o schimbam rând pe rând, oferindu-i posibilitatea să mănânce, să se joace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încălzească sufletul la amintirea unei prietenii. O mică afecțiune de o clipă se întipărește și ea. Atingerea unei coapse îngăduitoare e suficientă pentru ca femeia să fie introdusă, cum spune autorul, în echipa pentru rai. O fetiță care are grijă de frățiorul ei este cooptată și ea. „Bagajele” sunt de tot felul, de la cele mai modeste la cele mai cuprinzătoare. „Un pumn de castane, scrie Valeriu Cristea, trebuie să ajungă, neapărat, cu mine în paradis” (15). Tot așa, o pată de lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă preocupă intens, căci, nici eu nu știu cum, m-am implicat pătimaș în politică, într-o asemenea dimineață deci observ jos, în „curte”, o scenă simplă care mă emoționează profund: o fetiță de vreo șapte-opt ani duce în cârcă un băiețel, frățiorul ei probabil, care a obosit, pe care nu îl mai țin piciorușele, fragile, neînvățate cu distanțele. Merge pe lângă zid, pe banda îngustă de asfalt, trece chiar pe sub fereastra mea și se îndepărtează încet. Ținându-l mereu, pe băiețel, în spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scriu "Peneș Curcanul", poemă care, o recunosc, e foarte reușită, e o frescă minunată. Eu, totuși, am simțit în adânc drama și eroismul dela Plevna și dela Grivița, dar la " Timpul" trebuia să-i atac pe liberali, noii ciocoi. Dar frățiorul meu cel mic a luptat și el la Plevna și la Smârdan și s-a purtat ca un viteaz. I s-a dat "Steaua României". Da, da. Doamnelor și Domnilor. Mă recomand Mihai Eminescu. Nu voi fi încoronat în viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și-o mai putea controla. Era lipsită de putere și arăta ca o ființă nehrănită, epuizată de suferința celor șase luni de spitalizare. Buzele îi erau albe ca varul, iar ochii îi erau duși în fundul orbitelor. Nicky, când își văzuse frățiorul zăcând fără suflare, nu avusese nici o reacție. Se furișase lângă sicriul celui mic, îi băgă un degețel în guriță, apoi începu să îl dezbrace, să îl descalțe de papucei. La privirea acestui tablou rămăsese suprinsă, iar gestul lui nu știa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de ani și totuși amintirile copilăriei nu-i dădeau pace. Uneori o apăsa implacabil. Își amintea cum crescuse fără mamă de la doi anișori. Multe familii se găsesau interesate s-o adopte, dar ea nu acceptase niciodată să se despartă de frățiorii ei. Când tatăl său ținea cont de părerea ei, bucuria îi era evidentă. După ce se recăsătorise taică-său, mama ei vitregă o crescuse cu toată dragostea și cum știuse ea mai bine. Deși era o fărâmă de femeie, era energică
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în cele din urmă îi explică cum stau treburile și îi preciză că va avea un băiat. Ecografia îi confirmă cele spuse de Carlina. Toți se bucuraseră, mai puțin Victoria pe care nu o pregătise nimeni că va avea un frățior. Norii roșiatici își arătau obrajii trandafirii iar după calendar era aproape toamnă. Câteva raze slabe ale soarelui se filtrau printre acești nori iar ciripitul păsărilor transmitea o senzație plăcută, o chemare către viață. Nicky era convins că dacă i-ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Nu ți-am ascuns nimic. Au trecut atâția ani și sentimentele mele față de maică-ta sau schimbat. - Ești absolut sigur!? Mama încă te mai iubește. - Te rog înțelege. Nu mai putem înoda ce a fost. Vei avea în curând un frățior. Spune că mă ierți și nu mă considera un tată vrednic de dispreț. - Nimic nu este mai îngrozitor ca ceea ce mi se întâmplă. - Înțelege că la vremea aceea am iubit-o mult pe mama ta. Era ca o perlă adevărată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
De unde ai scos asta? Am crezut că tata are o fată mare. Ce rușine să plângi și pun pariu că știu de ce! Ești geloasă din două motive: unul că vei locui cu Julia și al doilea că vei avea un frățior. Ea îi întinse o mânuță iar el i-o cuprinsese într-a lui ca într-un căuș, sărutândo. - M-am purtat prostește, iartă-mă tată! - Voi fi mereu alături de tine. Nu trebuie să mai spui nimic. Totul s-a întâmplat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de frații mai mici ușurând astfel munca mamei, activitate ce o presta cu mult zel și dragoste. „Nel, nel, nel, dragul bădiei Ionel, vino la badea să-ți deie beoață (un boț de mămăliguță învârtită bine prin brânză)” - îi spunea frățiorului mai mic cu doar doi ani, ce a murit la numai 5 anișori. Față de familia domnului învățător Gh. Simionescu a avut o stimă și un respect deosebit. De câte ori venea acasă îi vizita și aveau lungi conversații pe diferite teme; aceste
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
acolo, lângă ușă. De te uiți bine, se vede încă o pată cenușie. Nimeni nu s-a-ncumetat s-o șteargă. Sângele închegat era blăstămat cu moarte... Blăstămul l-a urmărit însă și pe Alexăndrel-Vodă, că s-a găsit un prea cucernic frățior călugărit și răspopit, Aron Petru, ăl de-a îngenunchiat Moldova să plătească dintâi haraci turcilor. El vine cu oaste turcească, îl azvârle pe Alexăndrel din Scaun și cu mâna acelorași boieri, ce se dădeau mereu de partea celui mai puternic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luni, în septembrie 1936, ai lui s-au gândit să-l înscrie la grădinița care nu era departe de casa lor. Educatoarea, soția învățătorului Corogeanu de la școala cea nouă, i-a explicat surorii Maricica, că nu-l poate primi pe frățiorul ei Săndel, că nu a împlinit vârsta de cinci ani. Copilul care era și el de față, supărat că nu este primit, începu să recite o poezioară pe care o învățase de la soră-sa. Anunță cu glasul tare titlul, „Drapelul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]