549 matches
-
produs atâtea necazuri mai apoi. Neputându-i supune, ar fi trebuit să se plieze el însuși pe tabieturile lor aristocrate, pe care le disprețuia nu o dată, socotindu-le inferioare, artificiale și respingătoare. Dar suferințele de acest fel - va recunoaște cu franchețe - nu se datorau numai colegilor,ci și propriilor scăderi: înclinația spre poză, blazarea, infatuarea și estetismul primejdios, toate roade ale prisosului de imaginație și ale atmosferei de acasă. Asemenea însușiri s-au manifestat și în relațiile cu profesorii. Numele lor
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
publică etc.). În același timp, cartea este la nivel de bîrfă, un repertoar al iubirilor și al aventurilor din tinerența efervescentă a unei scriitoare rămase în legenda literaturii române ca o neobosită devoratoare de bărbați. La ambele nivele, a impresionat franchețea, stilul sportiv, senin, în care autoarea își descrie lașitățile, oportunismul politic, dar și amoralitatea în materie erotică. Cel de-al treilea volum al însemnărilor Ninei Cassian, cuprinde perioada 1985-2005. Sînt anii de după stabilirea definitivă a autoarei în Statele Unite ale Americii
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
entuziastă. Cu o constituție de pilastru gotic menit a sprijini ogive cerești, Alex are alura unui cavaler planturos a cărui vigoare ancestrală, împlîntîndu-l în limbă, l-a legat de ea prin vocația de critic. Un critic literar de o tăioasă franchețe a verdictului și totodată un intelectual posedînd fler discriminator. În totul, Alex Ștefănescu este o ființă frapant de armonioasă, a cărei prezență place și este căutată. Criticul vorbește bine în public, înseninează frunțile și nu dezamăgește prin concesii critice făcute
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
succesului la blondele frumoase, o temă mustoasă, dar fatal minoră, menită a induce în eroare tocmai prin statutul de fabulă născocită și asumată cu bună-știință, atunci mai toate episoadele din jurnal ascund un substrat cu precădere dureros. Autorul are o franchețe din care adesea iau naștere episoade ieșite din comun. Scena clipelor de tandrețe conjugală (p. 354) pe o pătură în grădină, cînd el și Domnița se bucură de priveliștea livezii, îi prilejuiește cea mai crudă pagină de observație autoreferențială, o
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
să-mi fac cuvîntul cu carne din carnea mea/ și sînge din sîngele meu/ El mă va umple. Cuvîntul acesta va fi sufletul meu/ îl voi naște pe gură". "Bolborosind cuvinte nerușinate pe nas și pe gură", după cum mărturisește cu franchețe, Floarea }uțuianu are aerul unei nimfe ce se pune pe sine în scenă cu o dezinvoltură care poate fi taxată de pudibonzi drept indecență, deși tocmai această postură psihosomatică, atît de neconvențională, alcătuiește o probă de candoare. Cochetăria feminină e
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
pentru uzul vreunui păianjen ce petrece undeva, pîndind. O ființă de o mare onestitate profesională și de o rară putere sintetică, pusă în slujba celei mai riguroase informații, Teodora Stanciu, care a făcut din Revista literară Radio un crez de franchețe constructivă, s-a văzut astfel flancată, de observatori probabil năimiți. Celor care am trecut prin asemănătoare experiențe, în anii cei mai sumbri ai regimului ceaușist, nu ne vine să credem că atare habitudini pot fi reiterate astăzi. Rinocerita, ai spune
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
sunt toți (lipsește cel puțin Andrei Simuț, fiul profesorului!), dar sunt aproape toți, astfel încât ne putem face o idee despre ceea ce s-ar putea numi "Școala de critică a lui Ion Simuț". Întro scurtă prefață, profesorul stabilește, cu modestie și franchețe raporturile sale cu cei șapte (magnifici): "Cei șapte alcătuiesc un grup de cercetare în jurul catedrei de literatură română contemporană de la Facultatea de Litere din Oradea, unde eu sunt profesor. Patru dintre ei aparțin școlii orădene (Alin Creangă, Marius Miheț, Dana
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
numărului și-a varietății. Generația '60 iese în lume. Un sonet inedit de Ion Barbu, Ut Algebra Poesis, "la anii-mi încă tineri, în tîrgul Goettingen..", din care nu-l recunoști. Ochiul magic, la pagina 10, cu verdicte de-o franchețe pe care-o știm de undeva... Ion Stoica despre un ex-libris eminescian în biblioteca lui Titu Maiorescu. Constantin Noica, Introducere la dor. Un Radar - soi de Meridiane, cu felurite curiozități: Farfuriile zburătoare, o superstiție?, Einstein pe scenă?, Speologii și zborurile
Cîteva instantanee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8715_a_10040]
-
și resorturilor mitice, dar și a țintei ascunse; intenția regizorului - scrie Oltița Cîntec - este să-i aducă pe actorii din echipă „la starea definitorie pictorilor naivi: un amestec de har și candoare expresivă, care dezarmează prin sinceritate, prin simplitatea și franchețea cu care este exprimat un mesaj profund”. Jocul dintre aparență și esență sau fraze precum „gîndesc vizual, întîi văd lucrurile” și „în teatru trebuie să vezi povestea și nu să o asculți”, care plac atît de mult criticuluifan al teatrului
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
lucru ca să vă flatez, dar eu vă citesc. Revista cea mai vie mi se pare mie "Vatra", o revistă în care pasiunea literaturii se răspândește salutar prin reflecții despre societatea actuală. Îmi plac și alte reviste unde se simte o franchețe în limbaj și o încercare din partea scriitorilor de a se înțelege pe ei înșiși (self-knowledge). Mi se pare extrem de important, în perioada post-revoluționară, să se spună lucrurilor pe nume și să se analizeze, simplu și fără podoabe retorice, ce și
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
o profesiune de credință a unui ovrei care - în anumite biete împrejurări - a iubit pe Domnul Hristos și neamul românesc...” De bunăvoie, în capcana scrisului\ În LUCEAFARUL DE DIMINEAȚA nr. 8 ne-a reținut atenția confesiunea necosmetizată, plină de o franchețe ce stârnește simpatia, a lui Radu Aldulescu despre felul atipic cum a ajuns scriitor. Prozatorul mărturisește că s-a format „pe cont propriu”: „...n-am avut niciodată vreun îndrumător maestru care să-mi recomande autori sau să-mi alcătuiască liste
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4346_a_5671]
-
mod cu totul surprinzător, Ioan Holender îi privește cu multă înțelegere pe cei care au susținut nazismul și comunismul deși, în calitate de etnic evreu și de descendent al unei familii înstărite a avut de suferit de pe urma ambelor totalitarisme ale secolului XX. Franchețea cu care vorbește despre aceste lucruri dovedește o corectitudine morală fără reproș: "Nici naționalizarea, nici pierderea fabricii nu au făcut din mine un dușman al regimului (comunist - n.m., T. U.). Nutream o simpatie pentru sistemul acela, fără să pun întrebări
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
și Le feu follet. Până la capăt Într-un fel consecvent cu excesele pe care le-a practicat, Drieu alege ideologia hitleristă, câștigă bunăvoința ocupanților germani, contribuie la persecutarea și denunțarea colegilor de scris, coboară treptele trădării. Înainte de stingere revede cu franchețe cei 16 ani de simbioză literară cu Malraux și, în ciuda dezacordului, nu-l poate renega ca prieten. Când trupele germane s-au răspândit prin Paris și lui Drieu i s-a încredințat conducerea revistei NRF, Malraux l-a mustrat, fără
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
copilăresc. În Nouă povestiri, J.D. Salingers traversa frontierea dintre adulți și copii, pentru a releva o legătură de profunzime, este forța care lucreză tăcut în Jomar cu chipul său copilăresc și cu o anumită stângăcie. Se face remarcată o anumită franchețe în relațiile pe care le are Jomar, este ea una care-i caracterizează pe acești oameni ai nordului pentru care tăcerea vorbește adesea? În drumul său spre casă, Lotte reprezintă o altă expresie a însingurării, în absența unei familii formate
Go North by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7231_a_8556]
-
granulația unei voci transmise spontan literei scrise: căci Dl Jean Cuisenier are și harul evocării unor locuri, al conturării unor portrete ce se rețin, al povestirii de întâmplări semnificative. Mi-a plăcut, în scrisul și în vocea sa, o anume franchețe și simplitate a tonului, modul foarte direct de a comunica, o superioară, înțeleaptă seninătate a privirii îndreptate asupra unei lumi care trece inevitabil către Muzeu, dar nu înainte de a-și fi lăsat și în noi urmele unor tipare de adâncime
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
inerțiile locale îl fac destul de incomod, dar cum nu se poate mai clar. Chiar și mitologiile acelui spațiu sunt mai credibile. Ele se livrează la prima mână, aparțin celei dintâi serii de surogate și generează un orgoliu foarte apropiat de franchețe. Mi se pare interesant să urmărim comparativ textele din muzica românească dinainte de '89 (și, vai, chiar de după) în paralel cu acelea reproduse de Ernu. Fie că e vorba de un naționalism falsificat în Cenaclul Flacăra sau de lamento-urile siropoase
Născut în 1971 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10068_a_11393]
-
evident, Dósa n-a apărut de nicăieri. S-a format în preajma unor liberali ai poeziei, ca Alexandru Mușina și Andrei Bodiu. (Care par să-l fi îndrumat îndeaproape așa cum e mai înțelept, fără să-l îndoctrineze.) Pe de altă parte, franchețea discret sentimentală pe care-o practică amintește de un alt optzecist din nucleul tare, Romulus Bucur: „google este tatăl meu/ de la el am învățat cum se face/ nodul la cravată// am apelat la el/ de mai multe ori într-o
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
O ultimă idee privitoare la România: "Ca în orice țară postcomunistă, totul este politizat mult prea mult. În lume lucrurile-s mai simple". Un interviu la fel de pasionat, și tocmai pe tema politicului și a implicațiilor lui nefaste, este dat, cu franchețea și ascuțimea de spirit bineștiute, de doamna Tia Șerbănescu revistei 22, nr. 36 (1-7 sept.). Titlul interviului, Dacă nu e caracter, nici credibilitate nu e, este argumentat într-unul din răspunsurile la chestiunile Rodicăi Palade: Este caracterul de vânzare? În
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
ce-mi trece prin cap." Așa i se întîmplă și Cronicarului, și multora dintre intelectualii noștri. Mai grav e cînd realitatea te face să nu-ți mai treacă nimic prin cap. Liviu Ioan Stoiciu nu se lasă mai prejos cu franchețea: Fiindcă nu pun bază pe memorie, îmi reîmprospătez mereu lecturile. Adevărul e că la vîrsta mea citesc numai din plăcere. și cum nu mai am nimic de demonstrat, scrisul a intrat și el în regim liber. ŤNu mai stau în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
Maiorescu sau Lahovary, ce pătimesc chinezii unui viitor atât de... prezent. Dincolo de numele prescurtate și „chinizate” (Caragiale își asumă barbarismul) după ureche, și nu cu foarte multă subtilitate, imaginile din mica apocalipsă galbenă, parcursă cu detașarea faptului divers, au rețeta francheții dozate cu esprit de finesse pe care Caragiale o stăpânește, iată, din prima tinerețe. Chinezi anonimi se chinuiesc amarnic - de pildă, unul aruncă „cătățimi enorme de aur în gura mereu deschisă a unui monstru etern flămând” (și numele aceluia e
Două mii de chinezi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6563_a_7888]
-
a citit, în primul număr al amintitei reviste, riguroasa cronică la ediția Poezii de M. Eminescu, îngrijită de Constantin Botez. Cu o consecvență de admirat, a scris despre aproape toate edițiile din opera eminesciană. Și-a spus cuvântul cu maximă franchețe, despre ediția lui G. Ibrăileanu (1930), spre exemplu, reproșându-i aplicarea șovăitoare a criteriului modificării limbii, iar în ediția lui Mihail Dragomirescu a constatat că lecțiunea textelor era "mai defectuoasă decât în oricare din edițiile precedente". Într-un moment când
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
căzut în desuetudine. Chemat să ne călăuzească pașii în ceasul de față, el s-ar sufoca, probabil, de nesfârșita mizerie morală ce curge din noi. Cât despre spiritul civic al jurnalistului Eminescu, ce să mai vorbim? Insuportabil prin luciditate și franchețe acum o sută douăzeci de ani, el ar fi măcar la fel de incomod și acum, având toate șansele să înfunde pușcăria, precum atunci a înfundat ospiciul. Eminescu rămâne visul frumos și curat al unei umanități care a uitat să mai viseze
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
în discuțiile scriitorului cu Dinu Noica, Mac Ricketts și cu mine dorea tipărirea neîntârziată a acestei opere autentice. Corespondența publicată confirmă toate acestea la 6 decembrie 1973, 6 decembrie 1975 și 19 aprilie 1984. în pledoaria mea pentru precizie și franchețe trebuie să fac o mărturie. Am descoperit recent că în volumul editat și prefațat de mine la Editura Dacia, în 2001, se află un articol al lui Eliade din care a fost omisă o pagină incendiară. Este vorba de Elogiu
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
calitate literară a textului lui Stroescu-Stînișoară. Deși nu e vorba nici un moment despre o sinceritate care cucerește, ci despre una care maltratează pur și simplu, în fraze scurte și precise, nu poți, tocmai de aceea, să nu recunoști autenticitatea și franchețea dură, tăioasă (chiar și în secvențele tandre) a tonului cărții, înclinațiile pentru epopee ale personajului Dinu Rogojeanu, membru activ și subversiv al Partidului Național țărănesc din anii instaurării comunismului - urmărit în primul volum, anchetat în cel de-al doilea. Acest
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
în Bangladesh, și crescute în Anglia, a făcut în scurt timp înconjurul lumii, fiind tradus în treizeci de limbi. Dincolo de avalanșa de premii literare, nominalizări și recenzii hiperentuziaste, Brick Lane este un roman care vorbește cu o onestitate și o franchețe cuceritoare, dar și cu un firesc și o tandrețe dezarmante, despre o Anglie multiculturală și multietnică, despre dragoste, relații umane, familie și statutul femeii în lumea de azi. Între obsesivele câmpii de orez verzi ale Bangladeshului și blocurile londonezului Brick
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]