350 matches
-
criză politică. Această criză a fost de așa natură încât mulți observatori au speculat pe marginea unei posibile dezmembrări a Belgiei. Din 2007 până la 2008, a fost în funcție, interimar, al treilea guvern Verhofstadt. Această coaliție de creștin-democrați flamanzi și francofoni, liberali flamanzi și francofoni cu social-democrații francofoni a fost guvern interimar până în 2008. În acea zi, noul guvern, condus de creștin-democratul flamand Yves Leterme, câștigătorul alegerilor federale din , a depus jurământul în fața regelui. La 2008, Leterme a anunțat demisia guvernului
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
a fost de așa natură încât mulți observatori au speculat pe marginea unei posibile dezmembrări a Belgiei. Din 2007 până la 2008, a fost în funcție, interimar, al treilea guvern Verhofstadt. Această coaliție de creștin-democrați flamanzi și francofoni, liberali flamanzi și francofoni cu social-democrații francofoni a fost guvern interimar până în 2008. În acea zi, noul guvern, condus de creștin-democratul flamand Yves Leterme, câștigătorul alegerilor federale din , a depus jurământul în fața regelui. La 2008, Leterme a anunțat demisia guvernului său, întrucât nu realizase
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
așa natură încât mulți observatori au speculat pe marginea unei posibile dezmembrări a Belgiei. Din 2007 până la 2008, a fost în funcție, interimar, al treilea guvern Verhofstadt. Această coaliție de creștin-democrați flamanzi și francofoni, liberali flamanzi și francofoni cu social-democrații francofoni a fost guvern interimar până în 2008. În acea zi, noul guvern, condus de creștin-democratul flamand Yves Leterme, câștigătorul alegerilor federale din , a depus jurământul în fața regelui. La 2008, Leterme a anunțat demisia guvernului său, întrucât nu realizase niciun progres în ce privește
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
notă: (estimat 2004) notă: În acest articol demografic vom folosi datele estimării din 2000 "Articol principal: Cultura republicii togoleze" În Togo, sunt trei limbi curent folosite: franceza care este limba oficială și două dialecte Ewe și Kabye. Vezi de asemenea: francofon. Există diferențe religioase mari între locuitori. Se pot observa creștini, musulmani și cei care păstrează religia tradițională. Creștinismul a pătruns în aproximativ 25% din populație. Aceste sărbători nu sunt la nivel național ci doar local.
Togo () [Corola-website/Science/298063_a_299392]
-
Araba este limba națională oficială. O lege determină cazurile în care se va folosi limba franceză” Majoritate libanezilor vorbesc araba libaneză, în timp ce araba literară este mai des utilizată în reviste, ziare și difuzarea media. Aproape 40% dintre libanezi sunt considerați francofoni, alți 15% „francofoni parțiali”, iar 70% din gimnazii folosesc franceza ca a doua limbă de instruire. Pentru o comparație, engleza este utilizată ca a doua limbă în 30% din gimnaziile Libanului. Limba engleză este tot mai mult utilizată în știință
Liban () [Corola-website/Science/298116_a_299445]
-
națională oficială. O lege determină cazurile în care se va folosi limba franceză” Majoritate libanezilor vorbesc araba libaneză, în timp ce araba literară este mai des utilizată în reviste, ziare și difuzarea media. Aproape 40% dintre libanezi sunt considerați francofoni, alți 15% „francofoni parțiali”, iar 70% din gimnazii folosesc franceza ca a doua limbă de instruire. Pentru o comparație, engleza este utilizată ca a doua limbă în 30% din gimnaziile Libanului. Limba engleză este tot mai mult utilizată în știință și afaceri. Începând
Liban () [Corola-website/Science/298116_a_299445]
-
conștiinței populației flamande. Aceasta, formată în principal din țărani și muncitori slab educați, era dominată în statul Belgian de o elită francofonă. Măsurile prietenoase către populața flamandă luate de către ocupantul german și traumele soldaților flamanzi de pe front, conduși de ofițeri francofoni a permis catalizarea conștiinței flamande. Aceasta a permis recunoașterea drepturilor flamanzilor și a dus la reorganizarea statului înepând din anii 60 într-o federație care să țină cont de aspectele indentitare și culturale diferite ale regiunilor Belgiei. Atât "Comunitatea Flamandă
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
special în 12 comune cu facilități situate la frontiera cu regiunea Valonia și în jurul Regiunii Capitalei. De asemenea franceza este una dintre cele două limbi oficiale ale Regiunii Capitalei care este majoritar francofonă, peste 80% dintre locuitorii acesteia considerându-se francofoni. Conform unui sondaj din 2006, franceza este cunoscută de aproximativ 59% din populația Flandrei. Din anii 1970 partidele politice din Belgia sunt organizate pe criterii lingvistice, neexistând partide politice majore naționale. În Flandra, principalele partide politice ce moștenesc partidele istorice
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
Saint-Denis de la Réunion, Tours, orașele asociate d'Angoulême, Nice și Poitiers, gruparea de localități ce formează Comunitatea Aglomerării Evry Centre Essonne și Comunitatea Urbană Bordeaux, precum și Asociația Comunelor și Comunităților de Peste Mări-ACCD`OM sunt membre ale Asociației Internaționale a Primarilor Francofoni. În afara limbii franceze, în 1999, în Franța se mai vorbeau șaizeci și cinci de alte limbi, între care limbile regionale, cele ale imigranților și dialectele din DOM-TOM, conform unui raport al lingvistului Bernard Cerquiglini. Începând cu legea din 9 decembrie 1905, bisericile
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
limbi aparte. Codul limbii este codice 1 respectiv codice 2 sau codice 3 (după ISO 639); pentru franceza veche (842 până la 1400), codul este codice 4 și pentru franceza medie (cca. 1400 până la 1600) codul este codice 5. În țările europene membre ale OIF, cei mai mulți francofoni trăiesc în Franța (62,5 milioane), în Belgia (4,4 milioane) și în Elveția (3,8 milioane). Din celelalte țări vest-europene membre ale OIF, la aceste cifre se mai adaugă 1,2 milioane, iar din regiunea Valle d'Aosta din
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
ale OIF, la aceste cifre se mai adaugă 1,2 milioane, iar din regiunea Valle d'Aosta din Italia, țară care nu este în OIF, încă 90.000. În țările din Europa Centrală și de Est sunt 6 milioane de francofoni. Dintre acestea se distinge România, cu 1,8 milioane. Din țările OIF din Africa Subsahariană și din Maroc există date numai despre cei care știu și să citească și să scrie în franceză. Numărul acestora este de 31 milioane în
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
milioane în Egipt și 0,7 milioane în Liban, iar în Israel, care nu este în OIF, se estimează între 0,3 și 0,7 milioane numărul cunoscătorilor de franceză. În zona Oceanului Indian sunt în total 1,9 milioane de francofoni, cei mai mulți în Madagascar (1 million). În America de Nord, cei mai mulți francofoni trăiesc în Canada (9,6 milioane), iar în Statele Unite, care nu este în OIF, 2,1 milioane de persoane vorbesc franceza acasă, după cum formulează documentele recensământului din anul 2000. În regiunile
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
iar în Israel, care nu este în OIF, se estimează între 0,3 și 0,7 milioane numărul cunoscătorilor de franceză. În zona Oceanului Indian sunt în total 1,9 milioane de francofoni, cei mai mulți în Madagascar (1 million). În America de Nord, cei mai mulți francofoni trăiesc în Canada (9,6 milioane), iar în Statele Unite, care nu este în OIF, 2,1 milioane de persoane vorbesc franceza acasă, după cum formulează documentele recensământului din anul 2000. În regiunile din Marea Caraibelor aparținând Franței (insulele din Antilele Mici și
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
care nu este în OIF, 2,1 milioane de persoane vorbesc franceza acasă, după cum formulează documentele recensământului din anul 2000. În regiunile din Marea Caraibelor aparținând Franței (insulele din Antilele Mici și Guiana), precum și în Haiti, țară membră a OIF, numărul francofonilor este de 1,9 milioane, dintre care 1,2 milioane în Haiti. În țările din Indochina sunt în total 1,7 milioane de francofoni, iar în Oceania 0,5 milioane. În afara cifrelor menționate mai sus, celor 220 de milioane de
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
Caraibelor aparținând Franței (insulele din Antilele Mici și Guiana), precum și în Haiti, țară membră a OIF, numărul francofonilor este de 1,9 milioane, dintre care 1,2 milioane în Haiti. În țările din Indochina sunt în total 1,7 milioane de francofoni, iar în Oceania 0,5 milioane. În afara cifrelor menționate mai sus, celor 220 de milioane de francofoni le mai aparțin încă 72 de milioane de persoane numite „parțial francofone”. În ceea ce-i privește pe cei care au franceza ca limbă
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
este de 1,9 milioane, dintre care 1,2 milioane în Haiti. În țările din Indochina sunt în total 1,7 milioane de francofoni, iar în Oceania 0,5 milioane. În afara cifrelor menționate mai sus, celor 220 de milioane de francofoni le mai aparțin încă 72 de milioane de persoane numite „parțial francofone”. În ceea ce-i privește pe cei care au franceza ca limbă maternă, numărul lor este estimat la 77 de milioane în Europa, iar în Canada, unde rezultatele recensământului
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
este orașul Eupen. Comunitatea germanofonă își exercită competențele pe teritoriul regiunii lingvistice germane, regiune formată din nouă comune situate în estul regiunii Valonia, în provincia Liège, la frontiera cu Olanda, Germania și Luxemburg. Aceste comune sunt: În aceste comune locuitorii francofoni beneficiează din punct de vedere administrativ de o serie de facilități lingvistice. Astfel, toate publicațiile generale ale administrațiilor comunale sunt editate în două limbi și există un număr mare de inscripți bilingve. Comunele limitrofe din teritoriul comunității franceze sunt obligate
Comunitatea germanofonă din Belgia () [Corola-website/Science/318257_a_319586]
-
senatori sunt votați de parlamentarii comunităților flamande (10 senatori), franceze (10 senatori) și germanofone (1 senator). În plus 10 senatori sunt cooptați: 6 desemnați de către cei 35 de senatori flamanzi, deja, aleși și 4 desemnați de către cei 25 de senatori francofoni, deja votați. Nu în ultimul rând, cei 3 copii ai regelui Albert al II-lea al Belgiei sunt considerați senatori de drept. Se pune problema transformării acestei Camere belgiene în Camera Statelor, după modelul adunării din statele federale, cum ar
Alegeri legislative în Belgia, 2007 () [Corola-website/Science/319655_a_320984]
-
provincii, cu excepția regiunii flamande Brabant și a regiunii capitalei Bruxelles, care sunt divizate în două sectoare electorale, Louvain și Bruxelles-Hal-Vilvorde(BHV). Listele pentru Senat sunt introduse pe bază lingvistică. Cele 5 provincii ale regiunii Valonia și sectorul electoral Bruxelles-Hal-Vilvorde pentru francofoni, 4 provincii flamande, Louvain și Bruxelles-Hal-Vilvorde pentru flamanzi. Reprezentanții Partidului socialist sunt: pentru Senat, Anne-Marie Lizin; pentru Liege, Michel Daerden; pentru Hainaut, Elio Di Rupo; pentru Luxembourg, André Perpète; pentru Namur, Claude Eerdekens; pentru Brabant, André Flahaut; pentru Bruxelles-Hal-Vilvorde, Laurette
Alegeri legislative în Belgia, 2007 () [Corola-website/Science/319655_a_320984]
-
principal CD&V-ul și Vlaams Belang , precum și Lijst Dedecker. Aceste 3 partide obțin 52 de mandate, din cele 88 de mandate, care aparțin parlamentarilor flamanzi în Camera Reprezentanților din Belgia. Candidaților bruxelezi le-au revenit 14 mandate, doar celor francofoni, din 150 de deputați federali belgieni. 48 de mandate din 150 de deputați federali belgieni. În ceea ce privește partidele valone și francofone, lucrul care frapează este înfrângerea Partidului Socialist. Acesta a ocupat întotdeauna primul loc în Valonia, după perioada instaurării sufragiului universal
Alegeri legislative în Belgia, 2007 () [Corola-website/Science/319655_a_320984]
-
Mișcarea Reformatoare și Partidul Socialist au același număr de mandate( Partidul Socialist fiind învins la voturi), în Camera belgiană în ceea ce privește numărul de deputați valoni, Partidul Socialist domină întotdeauna Parlamentul valon. Mișcarea Reformatoare domină, de asemenea, reprezentarea federală francofonă (valoni+bruxelezi francofoni). Dacă diferitele anchete preelectorale au conturat, în mare parte, voturile, respectiv scorul important obținut de partidul CD&V, acestea au subestimat anumite diferențe. Astfel, amploarea retragerii partidului sp.a, a progresiei familiilor ecologiste și importanța partidului Lijst Dedecker nu au
Alegeri legislative în Belgia, 2007 () [Corola-website/Science/319655_a_320984]
-
lui Morgan înainte de a fi încercuit la marginea orașului și obligat să se predea. Arnold și americanii au continuat să asedieze ineficient orașul până în primăvară, când au sosit întăriri ale britanicilor. În bătălie și în asediul ce a urmat, canadienii francofoni au fost activi de ambele părți ale conflictului. Forțele americane au primit provizii și ajutor logistic din partea unor localnici, și, pe de altă parte, printre apărătorii orașului se aflau și numeroși voluntari. Când americanii s-au retras, ei au fost
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
, născut și stins din viață la Montréal, (24 decembrie 1879 - 18 noiembrie 1941), est un poet din Québec, Canada. Discipol al simbolismului, a fost puternic influențat de scriitori francofoni precum Octave Crémazie, Louis Fréchette, Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Georges Rodenbach, Maurice Rollinat și Edgar Allan Poe. Printre temele abordate în poemele sale se numără copilăria, nebunia, muzica, dragostea și moartea. În prezent, este considerat unul dintre cei
Émile Nelligan () [Corola-website/Science/320941_a_322270]
-
a (în ) este un curent literar și politic, creat după al Doilea Război Mondial, care reunea o serie de scriitori negri francofoni, între care Aimé Césaire, Léopold Sédar Senghor, Léon Gontran Damas, Guy Tirolien, Birago Diop și René Depestre. René Maran, din Martinica, autor al romanului "Batouala", pentru care a primit în 1921 Premiul Goncourt este, în general, considerat ca un precursor
Negritudine () [Corola-website/Science/321448_a_322777]
-
de aici, termenul écu reprezintă denumirea comună a monedei de 5 franci, până în 1878. Când s-a luat decizia creerii unei monede fiduciare comune europene, în 1979, primul termen ales, "European Currency Unit", ale cărui inițiale erau ECU, au reamintit francofonilor de vechea monedă, dar, până la urmă, la inițiativa cancelarului german Kohl, denumirea unității monetare europene reținute a fost Euro, cu motivația, între altele, faptul că în Germania, denumirea acestei monede s-ar pronunța „ein Ecu”, foarte apropiat de pronunțarea sintagmei
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]