1,057 matches
-
aștepta. Un moment în care mi s-a părut săritoare în ochi este o scenă de la premiera unui film la care Truman e invitat și unde i se plânge lui Harper Lee că ,e o tortură". Pe moment, propoziția te frapează ca megalomaniacă într-un mod grosolan: Capote pretinde că e un chin să aștepți o execuție, negândindu-se nici un moment la cei care vor fi efectiv victimele ei. Voilŕ de vezi ,alchimia creației", doar că nu e una senină ca
Mărșăluind pe covorul roșu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10830_a_12155]
-
multipremiate, și singura care mi-a sărit în ochi are legătură cu o anume mișcare de cameră. E atât de evidentă pentru că ambii regizori, Jim Jarmusch și Ang Lee, lucrează la greu cu camere statice, așa că manevra care m-a frapat marchează o rupere de ritm. În ambele pelicule, în momentul unei epifanii, camera se rotește în jurul recipientului și reușește să sugereze șocul tocmai prin contrastul cu compoziția foarte ordonată până atunci. "Vena idiosincratică și episodică" a lui Jim Jarmusch, vorba
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
aparatul unui personaj dramatic (Ferrando, Fiordiligi), dar sunt ele realmente sincere? Aceasta este o întrebare la care textul și compozitorul nu răspund. Mozart era un desăvârșit cunoscător al potențelor expresive și estetice ale vocilor și le împingea până la limită; ceea ce frapează în Cosí este abundența ansamblurilor care, de la duet până la întreaga distribuție, domină numeric (19 numere din 31), dar și ca sens muzical cu o inventivitate și o frumusețe incomparabile, în care vocile trebuie să se armonizeze perfect, păstrându-și însă
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
la parterul căruia se află restaurantul trecusem de nenumărate ori, dar doar în ultima vreme, mai ales seara, datorită luminilor interioare, am remarcat faptul că acolo e un loc simpatic în care se mănâncă și se bea. Ce m-a frapat a fost faptul că era mereu plin, la ore la care alte localuri din zona se chinuie să atragă câte un mușteriu rătăcit. Astfel că, într-o eternă seară de marți, ne-am prezentat la ușă, înarmați cu zâmbete și
Italia de pe Eminescu [Corola-blog/BlogPost/96587_a_97879]
-
la parterul căruia se află restaurantul trecusem de nenumărate ori, dar doar în ultima vreme, mai ales seara, datorită luminilor interioare, am remarcat faptul că acolo e un loc simpatic în care se mănâncă și se bea. Ce m-a frapat a fost faptul că era mereu plin, la ore la care alte localuri din zona se chinuie să atragă câte un mușteriu rătăcit. Astfel că, într-o eternă seară de marți, ne-am prezentat la ușă, înarmați cu zâmbete și
Italia de pe Eminescu [Corola-blog/BlogPost/96594_a_97886]
-
Varujan Vosganian nu e o poezie mistică; nu e vorba doar despre un sentiment religios, ci de căutarea acelui punct magic al intersectării gîndului propriu cu lumina credinței, a aceleia pe care o izvorăște "bobul de muștar" al credinței. Ceea ce frapează în ordinea acestei structuri de profunzime a poeziei lui Varujan Vosganian, este recurența unor simboluri strîns legate de jertfa lui Iisus (Prohodul cu "stările" sale, care se citește în Vinerea Mare, învierea, înălțarea), de speranța și lumina pe care le lasă
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
te simți am început/ nervii dinăuntrul dinților au început să-ți cedeze și îți/ umplu gura cu un gust complet necunoscut". Nu sunt, bineînțeles, niște versuri zguduitoare, dar, în ansamblul volumului, ele au măcar luciul onorabilității. În rest, aproape că frapează omogenitatea eșecului liric, consecvența cu care autorul își ratează textele, cu încredințarea că face poezie adâncă. Imaginile sunt artificioase, transpirând în efortul semnificării. Neavând priză la real și construind haotic în planul ideii, Răzvan Țupa găsește în ,ermetism" o redută
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
ciclu, format din zece sonete (Moartea visurilor), presentimentul sfîrșitului iminent pune stăpînire pe poet și pe textul său, transformînd versul în confesiune dictată de suferință. O stilistică proprie asigură însă unitatea întregului volum. La primul contact cu poezia lui Petică, frapează abundența unor formule și a unor sintagme repede transformate în locuri comune; poetul vorbește mereu de fecioare pale, fecioare blonde, rafaelice fecioare, pe care le asociază mereu cu trista voluptate, blîndele înduioșări, albe rugăciuni, seara parfumată, visuri înstelate etc. etc.
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
negativ, este sinonimul profan al Timpului necruțător. ,Vremea trece, vremea vine" - se tânguie eminescian țăranul lui Ion Druță. Fatalismul țărănesc este rezumabil într-o frază de filosofie populară: ,hai, fie cum o fi, că frumos tot n-o să fie..." Ceea ce frapează și încântă în roman sunt marile deschideri spațiale și temporale. Câmpia Sorocii, centrul universului rural, respiră cosmic, prin canalele sale firești de comunicare: cerul, soarele, luna, anotimpurile, ciclurile agricole, omul religios. Profunzimea temporală (de la origini, adică de la începutul secolului XX
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
cu o extraordinară artă a contemplării. Cu o artă atât de subtilă, de înaltă, de elaborată, încât își disimulează integral mijloacele, procedeele, lăsând la vedere, și în viguroasă acțiune, numai efectele. Ca urmare, la un prim contact cu textul, ceea ce frapează este referențialitatea cvasi-absolută, netrucată, mai exact spus: exhibarea aparenței - în fond, nălucirea ei (“...realitatea cea mai ireală”, Avionul). Îi succedă încadrarea acesteia în convențiile literaturii, apoi identificarea referinței cu semnul, apoi subminarea și disoluția semnului, apoi întrezărirea iluziei, apoi nimicirea
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
ales în filologia clasică, ignorează legile limbii literare în care scrie, pentru că n-a studiat-o niciodată, organizat, în școală, dar pe care o cunoștea perfect în aspectele ei dialectale, așa cum a deprins-o din copilărie, pe cale empirică". M-au frapat unele neologisme curajos introduse de Ion Budai-Deleanu, confirmate de relatinizarea limbii de-a lungul secolului XIX: "prioecturile nu i-s coapte" ( p. 343); Eu nu vă grăiesc din teorie,/ ci din practeca de toate zilele" ( p. 331). Regret că nu
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
mai des, cu toată inima! Priveam, de curând, un material video realizat în România anului 1964. Pe lângă alte aspecte sesizate legate de civilizație, eleganță, curățenia orașului, care-ți lăsau impresia că imaginile vin de undeva, din viitor, ce m-a frapat în mod deosebit, au fost chipurile oamenilor. Chipuri senine, priviri calde, oamenii privindu-se în ochi fără teamă, cu prietenie, împărțindu-și zâmbete în timp ce se plimbau pe stradă sau erau în magazine la cumpărături. Deși nu se cunoșteau între ei
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
până la moarte, și încă moarte de cruce. Atâtea semne și minuni a făcut Domnul Isus în viața Sa, și apostolul Ioan ne arată multe din ele în cartea pe care a scris-o , însă pe mine cel mai mult mă frapează , nu mulțimea vindecărilor pe care Domnul Isus le-a făcut în țara lui Israel, ci tocmai mărturisirile pe care El Însuși le-a făcut despre Sine Însuși, pe mine cuvintele Lui mă uimesc și mă minunează în cea mai mare
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
o declarație intră în contradicție cu altele similare o pot susține prin jurământ în fața unui magistrat dar nu este de demnitatea unui repatriat să ajungă în această situație. Ulterior, în cei peste 20 ani trăiți printre nemți sadea, m-a frapat încrederea nemărginită care era acordată spuselor mele. Niciodată nu am fost pus în situația de a trebui să justific o afirmație făcută. De fapt în educația primită în ce 7 ani de-acasă era inclusă încrederea în co-vorbitor, iar despre
PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382535_a_383864]
-
își respecta calină linia, lăsând ca răsuflarea să nu mai ardă cu iuțeala obișnuită! -Hei! Ești picat în contemplare?! Prin ce te minunez? Doar noi posedăm chip aidoma ștanțat! îl chestionă cel mare pe mezin. Ca și-nfățișarea, și glasu-i frapa prin profunzimea-i voioasă, clară și melodioasă. Am zile încărcate de corvezi în timpul ăsta... Literatura ia și ea vacanță vara, dar nu-nainte de serbarea de sfârșit de an... încetini vorbele din urmă Seniorul închizându-le într-o plasă de
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
FiinD. 365 + 1 Iconosonete este girat de Editura SemnE din București, care i-a imprimat lui Theodor Răpan, anterior, alte zece volume. Dacă în Dansul inorogului, subintitulat Elogiul Melanholiei, din 2010 (volum ilustrat cu picturi de Aurora-Speranța Cernitu), Theodor Răpan frapează prin frenezia zborurilor lirice în zările unor tărâmuri cu ecouri legendare, dar și printr-un dezarmant parfum levantin -, în noua sa întreprindere literară poetul cu obârșii teleormănene, în comuna Balaci (născut în 1954 - Iulie 4, când nord-americanii își aniversează Ziua
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
a resuscitat pantumul, glosa, balada, vilanela, lapalissada, versul cu ecou interior, hexametrul, strofa safică ș.a., propunând și alte modele precum: ronsonetul, endograma, mini-glosa, cristalul: versiune românească de hai-ku) - nu sunt deloc ostentative și devin, tocmai de aceea, ușor de receptat, frapând prin profunzimea fiorului liric, nu prin virtuțile de ordin tehnic. Cei amintiți mai sus - ca și precursori ai lor de talia unor Eminescu, Macedonski, Arghezi, Voiculescu, Eftimiu - au înțeles și au demonstrat că forma se impune a fi înțeleasă ca
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Culturii, Daniel Barbu. “Nu suntem în Africa de Sud”, spune acesta. S-ar putea face mai multe festivaluri “dacă nu am avea acel program sau dacă acel program ar fi la jumătate”, a continuat Barbu. “La dezbaterile pe bugetul 2014, m-a frapat, m-a cutremurat cu adevărat următorul lucru. Credeți-mă, nu vreau să par cinic în fața dumneavoastră, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetățeni ai noștri. Bugetul, programul național pentru prevenirea și tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din
Daniel Barbu pleacă de la conducerea Culturii [Corola-blog/BlogPost/93096_a_94388]
-
Coperta primă a nr. 101/noiembrie 2015 al revistei ,,Lumea Monahilor”, supratitrată ,,De la literă la Duh”, m-a frapat prin fotografia - în linii severe, dar având o tainică vibrație și un ritm interior (nu cromatic) de icoană bizantină - de pe al cărei ,,soclu” mă străfulgera, sec, o știre șocantă: ,,In memoriam Vasile Prescure. Un munte de moralitate”. Îl cunoscusem în
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
În firea celor mari să se confrunte cu operele mărețe și să se mistuie În această Încercare. Pentru mine, a fost o bucurie că i-am putut fi de folos. Îmi este tare drag. — Cum l-ai cunoscut? Întrebă Dante, frapat de faptul că spițerul vorbea despre mort fără nici o emoție. Oare nu era la curent cu crima? — Face parte din micul cerc al celor care Îmi sunt tovarăși de când am ajuns În orașul dumitale. Oameni de studiu, de a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Spunea că avea să facă din San Giuda centrul lumii. Nu, eu cred că altele au fost pricinile hotărârii lui. Dante reflecta În tăcere, jucându-se cu centura. De ce pasajul acela marginal din Sfânta Scriptură ar fi trebuit să Îl frapeze pe mozaicar Într-o asemenea măsură Încât să Îl determine să-și schimbe propriile planuri și să intre În conflict cu comitenții? Și, mai cu seamă, dacă judecata lui Augustino era corectă, de ce ar fi trebuit să renunțe la prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
termina textul despre desființarea Ordinului Templului și masacrarea membrilor săi, pe care l-ai parcurs În arhiva Centrului? Este acolo o frază care se referă la comoara templierilor și destinația ei... - Mi-amintesc foarte bine, cum să nu? M-a frapat când am citit-o și am reținut-o cuvânt cu cuvânt. „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”, așa suna, nu? - Întocmai. Și acum, surpriza: aceleași cuvinte - nici unul În plus, nici unul În minus - apăreau În notațiile lui Noel Corbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi fost normal. A Început cu Începutul, respectiv cu momentul În care i-a venit ideea să descindă de unul singur În subteran și a reiterat toate amănuntele drumului. Asta Încă n-ar fi fost nimic. Lucrul care m-a frapat În cel mai Înalt grad l-a reprezentat felul În care profesorul a evoluat În replay: utilizând aproape aceleași fraze și chiar aceleași cuvinte ca prima oară. Parcă repeta o lecție predată În nenumărate rânduri, pe care ajunsese s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
John Johnsonică. Din ea sosea Lumina, a cărei vedere Clossettino o plăti scump, stingându-se, căci nimeni nu poate vedea fără a muri explozia a ceea ce poetic am putea numi Sintaxa Stelară. Apoi nu mai văzu nimic, ci simți numai, frapat de precizia cu care înțelegea tot ceea ce i se întâmpla. Solouri abrupte și interminabile ale unor interminabile instrumente cu coarde îi defrișară aproape imediat ultimile licăriri ale lucidității. Mort viu rătăcitor prin sfere, obosit, frânt, Clossettino explodă din nou, diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Se gândea la relicva din biserică, cu simulacrul ei de viață. Ideea că nu era altceva decât o statuie animată de un mecanism ascuns nu-l părăsise niciodată. - Dar și o minte... perversă, mai spunea Alberto. - Perversă? De ce? Întrebă Dante, frapat de acele cuvinte. - Există ceva necuviincios În a vrea să simulezi viața, să răstorni rânduiala lumii create și să reduci ființele la niște obiecte din lemn sau din metal, punându-le În locul cuvenit celor Însuflețite. - Să răstorni logica și natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]