1,147 matches
-
până la 25 aprilie 1997. În iunie 2001, Alianța Națională a fuzionat cu Partidul Democrat, cu care se afla în tratative din ianuarie. La acel moment, președintele Alianței Naționale era Virgil Măgureanu. Asemînările dintre momentul 90 și cele de astăzi sunt frapante, iar demonstrația actuală încă nu a ajuns la final. PDL a încercat până în acest moment foarte multe metode pentru a discredita mișcarea anti-Băsescu, iar în acest moment pare să apeleze la tactica de a-i lăsa pe oameni să protesteze
Scenariul Virgil Măgureanu: asemănări între diversiunile din 90 şi cele din 2012 () [Corola-journal/Journalistic/46381_a_47706]
-
Popescu: „Se privește mereu în oglindă și zâmbește întunericului de acolo.” Eu, când urc scara seara, privesc întunericul din mansardă. Nu zâmbesc. Ca să ne ducem la Alexandra, pe frigul ăsta, luăm un taxi. Primim obișnuita lecție, astăzi cu o formulă frapantă: „Până mâncai un colț de pâine, se ridica un bloc.” „- Câți ani aveai dumneata când a murit Ceaușescu? întreabă T. -Păi, să vedem...Un an.” Ar fi de făcut o psihanaliză, sau fenomenologie, a diminutivelor care au invadat televiziunile („Geruțul
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
de nuvelistul Radu Cosașu decât de oricare dintre congenerii lui, poeți instinctivi); cea de-a doua, perfect lipsită de ornamentație, asigură, printr-o rafinată artă a decupajului, lirismul. Efectele nu sunt, așadar, ale poeziei înțeleasă ca poezie. De aici și frapantul aer de originalitate. Efectele există, însă ele nu sunt acelea, obositoare prin rodaj, ale poeziei. (Mai ales ale aceleia practicate astăzi cu succes și aplaudate de o parte leneșă a criticii). Așa se explică de ce, malgré tout, Marius Chivu nu
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
faze a romanului modern. Una e să prezinți istoria printr-un narator lucid și bine decorat conceptual, și alta e să ai drept martor și narator un individ deficitar din mai toate punctele de vedere. Narativitatea câștigă paliere de semnificații frapante, iar limbajul, indiferent de construcția interioară și de relația imagistică, creează un univers atipic, din care cititorul prelua un evantai de excentricități naive, sfârșind, de cele mai multe ori, prin a simpatiza cu personaje (naratoare) inclasabile. Dan Coman propune în Parohia un
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
Sunt pomeniți, explicit, și alți poeți. (Dacă nu mă înșel, cel mai tânăr dintre ei e Alexandru Mușina, colegul de generație al lui Cărtărescu.) Sunt, pe de altă parte, infuzați cu discreție alții. Repertoriul e imens. Cine lipsește, în mod frapant, nu s-a întrebat nimeni. Lipsește, de pildă, la o primă strigare, Mircea Ivănescu. Un poet pe care, așa cum rezultă și din Postmodernismul românesc, autorul Levantului l-a prețuit enorm. Scăpare? Mai degrabă acte manqué. În cântul al șaptelea, cel
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
mă uitam tot timpul la tovarășului meu căutând să citesc pe figura lui încântarea ca și cum cheiurile, fluviul și casele mi-ar fi aparținut. Când să intrăm pe strada Savoie, uniforma lui cu nasturi de aramă mi s-a părut deodată frapant de insolită în mijlocul acestor ziduri bătrâne. Și mai ciudate mi s-au părut tunica de culoarea măslinei și pantalonii de postav deschis la culoare pe scara cu trepte lungi și joase care ducea la apartamentul Gertrudei Stein; după ce am trecut
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
a fost cel în care președintele stătea singur în loja din Parlament. L-am întrebat pe Antonio Momoc dacă a observat imaginea și cum ar putea fi interpretată. "Dar cine credeți că nu a observat-o? A fost o imagine frapantă. Acum cred că a fost o strategie. Dacă Băsescu mizează pe strategia victimei, este clar că aceea imagine îi servește perfect scopului său. A-ți observat că încă de la intrarea în Parlament era flancat de parcă era dus la execuție. Singurătatea
Cum a trecut Băsescu de la "Demisionez în 5 minute" la "Mă duc în faţa poporului" () [Corola-journal/Journalistic/43849_a_45174]
-
cu vremea lui. (E și motivul pentru care, astăzi, unele dintre elegiile de dragoste din volumele de început sună desuet. Nu rău, desuet doar.) Cum face, nu știu, dar și de data asta îi iese: ineditele sunt de o actualitate frapantă. N-ai crede, citindu-le, că autorul lor a debutat în 1973. Dintre toate caracteristicile, cea mai importantă mi se pare tendința către palimpsest. Din ea decurg și celelalte: prozaismul și tentația neobosită a jocurilor de limbaj. Dorin Tudoran pare
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
admirație. Culmea este că, în cazurile cele mai flagrante, mai scandaloase, sosiile au contribuit la celebritatea postumă a celor după care fuseseră modelate. Principalii beneficiari ai unui spor de faimă ca rezultat al defăimării au fost două personalități marcante și frapante ale culturii americane, la care scriitorul ținuse enorm și cărora le recunoștea un ascendent spiritual asupra lui: poetul Delmore Schwartz, introdus de Bellow în Darul lui Humboldt sub numele de Von Humboldt Fleischer, și filosoful Allan Bloom, a cărui viață
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
sigură a suspiciunii, ca regim moral maladiv. Remus Lunceanu trăia cu exasperare, ca și Liviu Rebreanu, aceeași amenințare a suspiciunii generalizate și a culpabilizării nedrepte. Similitudinile dintre Remus Lunceanu și Liviu Rebreanu (observate și speculate de critica biografică) sunt deopotrivă frapante și evidente, în ciuda unor amănunte derutante, nepotrivite tocmai pentru a crea un fel de diversiune. Nici nu vreau să mă opresc acum la aceste amănunte. Mai importantă e preistoria formării scriitorului Liviu Rebreanu, o perioadă îngropată în trecut cu care
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
suita de sonete începute cu acela închinat anului 1830 și continuînd cu ciclul Visul) la poezia scrisă într-o limbă tot mai „ireală” în raport cu norma comună. Inițial, tiparul lamartinian oferise deja posibilitatea unor combinații pînă atunci inedite, a unor exemple frapante de poezie concomitent românească și modernă. Poeziile în limbaj pur neolatin vor continua reforma, ducînd-o la apogeu. Cele mai cunoscute poezii heliadești au o mare intensitate romantică, apropiindu-se însă de fondul local, istoric ori etnologic. O noapte pe ruinele
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
se plieze pe o multitudine de emoții, critica de poezie rămâne, ca demers interpretativ, atât de imobilă? Oricare zece poeți, oricât de diferiți structural unul de altul, vor avea parte, în linii mari, de o lectură identică. Originalității lor, uneori frapante, îi va corespunde, la capătul celălalt, un conservatorism de viziune la fel de frapant. În al doilea rând, cum se face că instrumentarul acestei subspecii e atât de simplist? Aproape întotdeauna inovațiile formale sunt considerate suspecte. Virtuozitatea e repudiată tocmai de acei
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
demers interpretativ, atât de imobilă? Oricare zece poeți, oricât de diferiți structural unul de altul, vor avea parte, în linii mari, de o lectură identică. Originalității lor, uneori frapante, îi va corespunde, la capătul celălalt, un conservatorism de viziune la fel de frapant. În al doilea rând, cum se face că instrumentarul acestei subspecii e atât de simplist? Aproape întotdeauna inovațiile formale sunt considerate suspecte. Virtuozitatea e repudiată tocmai de acei cititori care, se presupune, au capacitatea de a vedea dincolo de ea. De ce
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
Un vers ca lumea nu valorează mai mult decât o pasă/ Un stop pe piept, o centrare frumoasă.// dar cui să pasez? cu cine să combin?/ (name-drop: cu iaru pe stânga, cu cărtărescu vârf - cândva/ mi se părea că aduce frapant cu van basten - și cu bobe/ la-nchidere/ aș spulbera, am spulbera și eurasia, și america de sud, nu/ mai vorbesc de africa și oceania/ linia de fund: dumitru crudu, florin dumitrescu, svetlana/ cârstean; la mijloc: ioan es. pop, simona
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
de poezie). Ultima, invitaților speciali, adică autorilor ale căror poeme au fost culese nu din volume, ci din reviste. Spuneam că diversitatea poeticilor e uluitoare. Măcar un exemplu se cuvine să dau. Unul extrem. E vorba, poate, de cel mai frapant poem din carte, compus în întregime din gesturi recognoscibile. Îi aparține lui Romulus Bucur și a apărut în revista Euphorion: „apucați sticla cu mâna stângă și capacul cu dreapta/ răsuciți spre stânga/ degeaba/ înfășurați capacul într-o cârpă de bucătărie
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
de limbă firească: „Supremația gestului“, „Nevoia de sustragere“ sau „Poezie și adevăr“. În ele eseistul scrie fluent și clar, dar fără virtuți literare, intenția de fi expresiv sfîrșind de obicei în pusee retorice cu alură emfatică: încarcă textul cu adjective frapante, a căror tușă groasă, obosind, devin inexpresive prin supralicitare. Și totuși autorul e viu în intuițiile sale, chiar dacă nu e personal în expresie, căci are proprietatea logică a termenilor, dar nu și posesia mistică a simțirii lor, motiv pentru care
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
semn cu cotul și mi-a șoptit, cu ochii larg deschiși de uimire: „Uită-te la fata aceea: e desculță!” Sigur, New Yorkul e locul tuturor bizareriilor, și n-ar fi trebuit să ne mire nimic. Dar ceva era totuși frapant: tânăra nu părea să fie genul căreia-i plăcea să epateze. În plus, ne găseam în luna noiembrie, era o seară friguroasă și ploioasă, așa că întâmplarea era cel puțin intrigantă. Firește, parchetul strălucea de curățenie, înăuntru era cald, dar imaginea
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]
-
histrionic culminează într-un mirabil simț al expresiei directe. Avocatul scrie cînd mustuos, cînd contondent, grație asociațiilor imprevizibile de idei, harul variaței lexicale dublînd un ochi predispus spre detaliile rare. Ciudățenia e că flerul cu care face uz de cuvinte frapante are un efect paradoxal asupra cititorului: expresia găsită e atît de suculentă încît sleiește obiectul pe care are menirea de a-l descrie, talentul juristului golind lumea prin exces de truculență. E ca și cum spiritul lui, înarmat cu acizii tari ai
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
simbolic, livresc ș.a.m.d, elemente cu care Eliade e mai mult decît compatibil, dar care nu fac din el, Nota Bene, un corintic nici pentru autorul Arcei lui Noe. Cît despre necesitatea experienței preliminare a ionicului, cazurile Urmuz-Arghezi arată, frapant, contrariul. Spațiul nu-mi permite să intru în detalii, deși tocmai detaliile fac savoarea acestui volum - un volum care ar trebui să devină un reper în bibliografia critică despre ficțiunea noastră modernistă dintre cele două războaie. Înainte de orice, merită însă
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
treptat granița dintre vorbirea cultivată și aceea necultivată. Acesta este un fenomen foarte grav, care pune în pericol însăși limba literară. Voi alege trei categorii de exemple. Înainte de orice, se remarcă o deteriorare a pronunției. Aspectul fonologic este cel mai frapant din toate, căci lovește nemijlocit urechea. Vorbitorul nu mai pare deloc preocupat de felul în care sună cuvintele în gura lui. Rezultatul este cacofonia. De la parlamentar la omul de pe stradă, vorbitorul de română pare victima unui colosal delir cacofonic. Deschideți
Caliban și limba română by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3438_a_4763]
-
Demostrațiile vizează tocmai dialogul dintre segmente de nișă ale fizicii și arta modernă, dintre, să spunem, Einstein și Valéry sau Picasso. Teza demersului, în principiu, e rezumabilă la o idee din Leonard Shlain, om de știință care a sesizat similitudini frapante între momentele de cotitură în aria „exactității“ și „experimentului“ și schimbările de poetică din conceperea artelor - teoria relativității, psihanaliza și suprarealismul sunt subsumabile aceluiași Zeitgeist. Volumul ne poartă, cu rezumate accesibile, prin teorii diverse, toate menite să marteleze moștenirea empiriștilor
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
Ion Mureșan, un modernist pur, este acceptat și inclus - tot la vîrf - în tabloul „optzecismului”. Unde ar fi trebuit să avem o fractură, o linie de despărțire, baremi una de demarcație - avem doi mari poeți din aceeași generație biologică, situați frapant în aceeași generație literară. Aparte de rolul de critic „girant” la Cenaclul de Luni, pe care l-am văzut, Nicolae Manolescu a sesizat, primul, uimitoarea concomitență a celor doi, pe atunci, tineri poeți. Cronica din „România literară” (nr. 38/ 1981
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
copie. Olimpia și Venus au atras de multă vreme atenția specialiș- tilor și comparațiile, mai mult sau mai puțin savante, nu lipsesc. Se admite de către majoritatea criticilor de artă că există între cele două deopotrivă de faimoase tablouri șapte asemănări frapante, dar și deosebiri semnificative, ținând de epocă sau de talentul fiecărui pictor. Planul de fundal genial de la Tițian nu e prezent la Manet. Câinele e înlocuit de o pisică neagră. Sexualitatea e mai pronunțată în Olimpia decât în Venus, deși
Venus și Olimpia () [Corola-journal/Journalistic/3566_a_4891]
-
capabil să confere o dimensiune jazzistico-improvizatorică sofisticatei fonetici a limbii sale materne. Reușita începe acolo unde sensul propriuzis al textului polonez e remodelat astfel încât să evidențieze valențele universale ale învelișurilor sale sonore. Rezultă un fel de parlando-cantando rubato de o frapantă originalitate, susținut ca în transă de ostinato-urile și divagațiile modale ale celor patru instrumentiști din formație: Radoslaw Nowicki/sax, Michal Tokaj/pian, Michal Jarosz/bas, Sebastian Frankiewicz/baterie. Versatilitatea cunoscutului Richard Galliano s-a concretizat, de data aceasta, în
Fiesta jazzului în România rămâne tot la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3585_a_4910]
-
Inițiativa România Liberală a fost creată pentru a-i folosi lui Călin Popescu Tăriceanu drept vehicul de revenire în prim-planul PNL, dar absența să de la festivitatea de deschidere din Athenne Palace arată că planul s-a ”defectat”. ”Cel mai frapant aspect a fost absența lui Călin Popescu Tăriceanu, dublată de prezența lui Teodor Meleșcanu, directorul Serviciului de Informații Externe. Știam că inițiatorii au pus pe picioare IRL, tocmai pentru a-i crea lui Tăriceanu un vehicol pentru a reveni în
Stelian Tănase: IRL, vehicul pentru Tăriceanu. Plin de figuri uzate by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38038_a_39363]