1,800 matches
-
aici și-n vecii vecilor. Mă angajez să rămân fidelă și atrăgătoare până la capătul zilelor mele, să dăruiesc căldură și adăpost sufletelor-pereche, care la sânul meu își vor căuta alinarea, care-mi vor respecta liniștea și nu-mi vor tulbura freamătul interior. Credință veșnică tuturor pretendenților mei! Declar Atlanticul și plaja soț și soție și las cuplul să se sărute în casa mea de piatră. Gabriela Căluțiu Sonnenberg Spania, 2014
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
Scrisoare din Basarabia, având invitați de marcă prin Horia Zilieru, Mihai Păstrăguș, Constantin Toni Dârțu, a zidit punți de lumină peste dorurile noastre. Turneul de suflet al poetei Diana Ciugureanu Zlatan, președinta Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova, a făcut să freamăte simțirea românească din Basarabia în orașul ... Citește mai mult Dorul de Moldova lui Ștefan Cel Mare, întregită în hotare firești e foc mistuitor... Am participat azi, 10 septembrie, într-o frumoasă zi de toamnă, la Poduri de dor - arme ale
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Scrisoare din Basarabia, având invitați de marcă prin Horia Zilieru, Mihai Păstrăguș, Constantin Toni Dârțu, a zidit punți de lumină peste dorurile noastre.Turneul de suflet al poetei Diana Ciugureanu Zlatan, președinta Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova, a făcut să freamăte simțirea românească din Basarabia în orașul ... XVII. ,,N-A FOST SĂ FIE”, AUTOR BORIS DAVID - EDITURA MUȘATINIA, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016. Șansa și bucuria de a întâlni un om ales - Boris David
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
RĂPIT DE PRIMĂVARĂ Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e verde crud de iarbă, Mi-e alb de ghiocel, Mi-e tril de păsărele, Mi-e fraged mugurel. Mi-e freamăt de pădure, Mi-e susur de izvoare, Mi-e blândă adiere, Mi-e răsărit de soare. Mi-e lună argintie, Mi-e noapte visătoare, Mi-e vers de poezie, Mi-e stea căzătoare. Mi-e revărsat de zori, Mi-e
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
față. — Dacă vei avea răbdare o clipită, vei Înțelege de Îndată, messer Alighieri, zise spițerul arătând spre fundul sălii, unde vânzoleala părea să se Întețească. De câteva momente se auzea un sunet firav de darabană, lent și senzual, acompaniat de freamătul metalic al unor mici țimbale de bronz. O figură feminină Își făcuse apariția, În mijlocul ovațiilor celor prezenți. De Îndată, o pădure de mâini și de trupuri, de jur Împrejur, se apucase să se agite haotic, cu strigăte și exclamații vulgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de pe față masca de călătorie, iar acum i se arăta În Întreaga ei frumusețe. — Ai ascultat? o Întrebă el. Antilia Încuviință din cap. Fixa cutia de abanos care zăcea Încă pe tejghea. Nu am spus nimic, adăugă Teofilo cu un freamăt În glas. Când... când ai de gând să pleci? Ea continua să tacă. — Aș putea să vin și eu cu dumneata? Spițerul se apropie și ridică mâinile până când Îi atinse umerii. Ea Îi urmărea impasibilă mișcările. Bărbatul Începu să dezlege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Iar asasinul lui trebuie să fi știut de asta. — Îl vezi? strigă iar Bargello. Masa de pânze Împiedica perspectiva. Dante spera că idiotul acela va tăcea, permițându-i să audă câte ceva. Uscătorul era cufundat În nemișcarea cea mai deplină, cu excepția freamătului ușor al pânzelor. Probabil că arhitectul prevăzuse niște deschideri, dispuse În așa fel Încât să genereze curentul acela ușor de aer pe care Îl simțea pe chip. Așadar, trebuie că existau și alte căi de ieșire, Își zise el alarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
roase pe la colțuri și Îngălbenite de timp, printre rândurile cărora palpită viața unor oameni ce și-au pierdut identitatea, devenind concepte și categorii, embleme reci ale așanumitelor epoci istorice, ei care au fost cândva prezentul, existența, lumea vie cu mișcarea, freamătul interior și diversitatea ei uluitoare. E o senzație unică, stranie, tulbure și tulburătoare. În fine... Și când căutam un lucru anume, și când răsfoiam rutinier documente de arhivă, eram urmărit de un noroc chior. Ceva - n-aș putea spune ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe poartă sau oricând vei găsi de cuviință, oricând vei considera că Îți poate folosi la ceva. Ești liber, de asemenea, să-l distrugi fără să-l fi deschis. Și acum, să continuăm... Nu e greu să-ți imaginezi ce freamăt a declanșat Înlăuntrul meu rostirea numelui celui mai apropiat oraș de Centru. Era prima oară când aflam un indiciu cât de cât consistent despre locul unde mă aflam. M-am străduit cât am putut să-mi ascund emoția sub masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Roger Howard, până În momentul când am fost chemat acolo se scurseseră nouăzeci și două de minute. Chinuitoare. Ce-o fi făcut Eva În acest răstimp?- mă Întrebam În drum spre sala Consiliului. Centrul arăta ca un urdiniș zgândărit. Ce mai freamăt, ce mai zbucium, mi-am spus excitat și Îngrijorat: aici se Întâmplă lucruri, cum zicea frate-meu când se vroia spiritual. Toți arătau a oameni bântuiți de febră. Cât despre participanții la ședința Consiliului... La ședința lărgită a Consiliului, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reținută a pescarului creștin: „La masă!” Cât ai zice pește, sumedenia de Agarici și micuța Știucî năvăliră în jurul unei mese lungi de brad încălecând lavițele fixate pe stâlpi groși în pământ, înșfăcând lingurile scurte într-o copilărească gălăgie și pofticios freamăt. Slavă domnului, tacâmuri erau destule, așa că mica busculadă sfârși în veselie: copiii apucară lingurile și cu o dexteritate uluitoare, începură să le învârtă în jurul degetului arătător, ca pe niște elice, exercițiu ce vădea o îndelungată practică în așteptarea mâncării. Micuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de zile două puncte... acum trebuia să-i spună negreșit că o iubește. - Uooah!! răcni Euripide, dând ochii peste cap. Genial! Doamne, unde ai mai pomenit atât talent, Dumnezeule!! răcni el cutremurător, ridicându-mi părul în cap de frică. Un freamăt admirativ cuprinse întreaga sală, exceptându-ne bineînțeles pe mine și pe Maro, care ne prăbușirăm din nou la pământ. De data aceasta, orice încercare de a ne mai opri din noul acces de râs isteric ce ne cuprinsese se dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
De data asta nu-și mai luă ochii de la dușman. Câteva clipe, nu se întâmplă nimic, inspectorul crezând că vâlva încă nu-l simțise. Lovi cu piciorul în pământ și își frecă tălpile de pietre, scoțând un zgomot înfundat. Un freamăt străbătu negura care începu să se adune repede din toate părțile spre drum. Valuri de ceață vânătă se repezeau de sub copaci, aglutinând în fața lor. Sfera compactă pe care o văzuse la gura minei renăștea cu o viteză de necrezut. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și-și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să-i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, cînd Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mîinile spre cer, chemînd numele Domnului, ca apoi iar să se stîrnească zarva. Și dacă fusese doar vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca un tîlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, pînă să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpînitori. Conștiința acelui gînd Îl va copleși. Capul i se lăsă pe piept, umerii i se chirciră de parcă se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sfârșit, membrii prezidiului și delegații partidelor, extenuați și flămânzi, se aflau în fața muntelui de buletine care fuseseră descărcate din urne, a doua solicitare de urgență făcută la minister, grandiozitatea sarcinii pe care o aveau în față i-a făcut să freamăte de o emoție pe care nu au ezitat s-o numească epică sau eroică, ca și cum manii patriei, reînviați, s-ar fi materializat, ca printr-o magie, în acele hârtii. Una dintre acele hârtii era a soției președintelui. A venit adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adevărul și numai adevărul și poate că e adevărat, nu ai mințit, se întâmplă să fii o persoană emotivă, cu o voință puternică, da, dar ca un fel de stuf tremurător pe care cea mai slabă adiere îl face să freamăte, te vor lega din nou la aparat și atunci va fi mult mai rău, te vor întreba dacă ești viu, iar tu, bineînțeles, vei răspunde că da, dar corpul tău va protesta, te va dezminți, tremurul bărbiei tale va spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și în timp ce aștepta să fie servit, îi telefonă soției, Cum merge treaba, o întrebă, Fără prea multe probleme, și tu ce faci, Bine, doar puțin neliniștit, Nu te întreb de ce, cu situația asta, E ceva mai mult, un fel de freamăt interior, o umbră, ca o prevestire rea, Nu te știam superstițios, Întotdeauna vine ceasul fiecărui lucru, Aud zgomot de voci, unde ești, În restaurant, apoi mă duc acasă sau poate trec mai întâi pe acolo să te văd, faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-se. Dante o prinse din spate, de șolduri, ca să o mențină În picioare, iar apoi o ridică pe capră. Pentru o clipă, moliciunea dulce a spatelui ei Îi apăsă pe buze, În timp ce un parfum subtil Îi năvălea pe nări. Un freamăt Îl scutură. Urcată la locul ei, Amara se lăsase pe micul spătar. Vălul se coborâse, dezvăluindu-i chipul de alabastru, care părea Încă și mai palid În lumina lunii. Trupul ei Înclinat transpărea sub țesătura ușoară a veșmântului cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o stricase, zgâriind grosolan trei caractere latinești cu un vârf de fier: „F R I”. Darul Împăratului latin de Răsărit pentru reînnoirea alianței și a protecției. Cupa din care băuse, În ultima sa zi pe pământ. Federicus Rex Imperator... Un freamăt Îi străbătu lui Dante șira spinării. Se grăbi să depună, cu respect obiectul pe masa de scris. Aurul parcă devenise incandescent și Îi clocotea Între degete. Nu o cupă de vin, ci de moarte. Cu aceasta fusese ucis Frederic. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai vedea. Își strângea notițele în mapă, patru sau cinci foi de hârtie pe care-și redactase rechizitoriul cu scrisul său mic și îngrijit, muiat în cerneală violetă, un pumn de cuvinte alese care cel mai adesea făcuseră asistența să freamăte și pe jurați să cumpănească adânc în răstimpul cât nu dormeau. Erau de ajuns câteva cuvinte pentru a clădi un eșafod în doi timpi și trei mișcări, mai repede și mai sigur decât doi tâmplari într-o săptămână. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cel pe care Destinat își petrecuse atâtea ore, citind sau gândindu-se la nimic. Toate cărțile aranjate de-a lungul pereților ca niște soldați ai unei armate de hârtie absorbeau zgomotele de afară. Nu se auzea nimic, nici vântul, nici freamătul Uzinei care se afla totuși aproape, nici cântecul păsărilor din parc. Pe fotoliul lui Destinat, era o carte deschisă, cu copertele în sus. Era o carte foarte veche, cu paginile uzate, cu colțurile îndoite, pe care niște degete o răsfoiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
unui bărbat și ajungea cu textul la forma gurii ei, ăla rămânea căscat, întreba imediat: cum o cheamă pe actrița asta?, la ce teatru joacă? Vânătorii din ei se trezeau și ieșeau din pădurea adormită, mirosul feromonilor îi făcea să freamăte, toți visau să-i înfrumusețeze gura rotundă, unul care reușise îi făcuse și curul praf, vrusese până la rădăcină, a doua zi, Loredana a dus-o pe Căpșuna repede la medic (să nu știe Regizorul, s-o repare doctorul ăla), înveselit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cineva. — Faceți cum v-a spus ea, spuneți-mi Porcușor. — Dar nu ne cunoaștem deloc, mi-e imposibil să vă spun așa. În orice caz, asta nu are nici o importanță, murmură Porcușor, arborând În continuare o expresie impasibilă, În afara ușorului freamăt care-i cuprinse buzele. Aveți o iubită? adăugă el, lipăind cu zgomot o Înghițitură de ceai. Nu i-am răspuns. — Dacă nu-mi răspundeți, mă văd pus În imposibilitatea de a vă livra marfa. Ce vreți să spuneți prin „iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu mângâierea cicatricei și-mi lingeam degetele. — Mai degrabă e simbolul rușinii tale decât concentrarea ei, nu crezi? am Întrebat-o. — Concentrare sau simbol, nimeni nu mi-a mai spus așa ceva, Îmi spuse ea, apoi Începu să râdă făcând să freamăte carnea de pe abdomenul ei. Odată cu respirația Întretăiată provocată de râsul acela, simțeam cum i se strângeau pereții vaginului și parcă piticii și copilașii minusculi, vizibili doar la microscopul electronic, râdeau și ei și Își accelerau ritmul cu care Își frecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]