4,485 matches
-
Sau aveți cumva rezervată o masă, cu doamna, la Mazagrand?" "Noo. Azi nu ies nicăieri, că mâine trebuie să plec la Strasbourg, la conferința aia cu integrarea sistemelor naționale de educație, tot soiu' dă fachinguri și bulșituri. O săptămână mă freacă ăia p-acolo cu prostiile lor. Plus că seara trebuie să aranjez să-i invit pă câțiva tipi grei la o vânătoare pă la noi... Una-alta, înțelegi? Că dacă nu te miști, imediat înțepenești și după ce înțepenești, cazi, dracu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te pricepi și la modă de când te tot lipești de vaca aia șmecherită și cu bășini în cap." "Auzi?...", mârâi amenințător Ciucurel, încercând să se concentreze. "Mai lasă-mă, dreacu', să mă gândesc la problema mea, și nu mă mai freca la icre, da? Că aici e vorba dă o sută dă mii dă euroi, nu dă rahaturi." "Păi, du-te la Simonica, tu! Poate ți-o da aia, că să tot rupea-n figuri la "De trei ori femeie", că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
curată apă. După ce Valy îmi arătase detaliat ce trebuia să fac: să scot cu găleata toată apa din bazin, să o car undeva aproape de poartă, la rigolă, să opresc câteva găleți de apă încălzită, îmbunătățită cu dero, cu care să frec pereții și fundul bazinului; după clătire cu apă curată, să șterg atent pereții și fundul bazinului. În acea zi, destul de friguroasă, cu toate că era încă februarie și nu prea cald, urma să-mi petrec ceasuri întregi fie scoțând apa urât mirositoare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care mai acoperea cu îndărătnicie, un sfert din suprafața oglinzii, din stânga sus. Parcă soțul meu încă nu murise și nici tatăl tău și amândoi mă ajutau să îndepărtez mizeria de pe oglindă. Unul cu șpaclul și altul cu peria de sârmă. Frecau de zor. Eu, cu cârpa umezită cu diluant, la fel. Cu cât ștergeam mai de zor oglinda și frecam mai tare, cu atâta mizeria creștea mai mult la loc. În loc să-i vorbească de neajunsurile vieții, de traiul în singurătate, de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nici tatăl tău și amândoi mă ajutau să îndepărtez mizeria de pe oglindă. Unul cu șpaclul și altul cu peria de sârmă. Frecau de zor. Eu, cu cârpa umezită cu diluant, la fel. Cu cât ștergeam mai de zor oglinda și frecam mai tare, cu atâta mizeria creștea mai mult la loc. În loc să-i vorbească de neajunsurile vieții, de traiul în singurătate, de chinul de a nu se putea da jos din pat, de a nu avea cine să-i aducă o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zburde, dar după acea rostogolire se zbătea amarnic să se ridice din troiene. S-a ridicat cu greu... Apoi s-a întors spre mine... Ceea ce mi-au văzut ochii m-a zguduit ca o lovitură în moalele capului...M-am frecat la ochi, cu gândul că era o nălucire... Armăsarul sforăia cumplit clătinându-și capul și bătea din picior... Ochii mi-au rămas fixați pe pieptul lui...Cât era de mare, era rupt în patru bucăți de carne sângerândă... „Doamne!!! Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tare m-ar fi durut sufletul dacă aș fi primit lovituri de bici!”...E drept că el asculta doar de cuvânt...Nu știa de bici! După ce totul a fost gata, mama a luat o mână de omăt și l-a frecat pe frunte... „Lasă-l! Nu mai strânge zăbala. S-o liniștit”. A luat apoi o mână de zăpadă pufoasă și i-a întins-o, ca pe un tain. „Hai, băiatul mamei! Hai, ia de aici, ca să te răcorești!” Calul, ca și cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
N-aș vrea să fiu în locul ei...” Merg îndârjit, cu ochii țintă la luminița de acasă, dar... „Ce-i asta??? Doamne ferește!!! Pe albul omătului mi se pare sau chiar văd o mogâldeață care se zbate să înainteze prin nămeți! Mă frec la ochi. Poate mi s-o năzărit. Nuuu! Nu mi s-o părut deloc, ci este adevărul-adevărat!!! Se apropie văzând cu ochii!!! „Ce mă fac? Dacă îi un lup? Aici îmi rămân oasele! N-am nici o scăpare! Să strig?... Cine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vedem cum îl putem duce acasă - a luat inițiativa Mitruță. Eu am să rămân aici, iar voi doi, cu felinarul în mână, mergeți să aduceți sania lui Hliboceanu... Rămas cu Hliboceanu, Cotman i-a luat mâinile și i le-a frecat, ca să le încălzească. Când a crezut că e deajuns, a început să-l frece cu omăt pe obraz... Un tremur al mâinilor rănitului l-a făcut să tresară: „Așa, băiete! Trezește-te. Hai, că altfel îngheți aici, omule! Deschide ochii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aici, iar voi doi, cu felinarul în mână, mergeți să aduceți sania lui Hliboceanu... Rămas cu Hliboceanu, Cotman i-a luat mâinile și i le-a frecat, ca să le încălzească. Când a crezut că e deajuns, a început să-l frece cu omăt pe obraz... Un tremur al mâinilor rănitului l-a făcut să tresară: „Așa, băiete! Trezește-te. Hai, că altfel îngheți aici, omule! Deschide ochii, că acușica plecăm acasă! Nu mai dormi, băiete, că îndată se întorc flăcăii cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
găsească încă dormind” - a început să vorbească Cotman în neștire. Din când în când, își arunca privirea în direcția de unde ar fi trebuit să apară cei plecați după sanie. Dar... nu se zărea nici o scânteie de lumină. Continua să-i frece când mâinile când obrajii, vorbind mereu: „Mai ai oleacă de răbdare, că vine și sania... Dar de ce nu se arată nici un semn că cei plecați se întorc? S-o mai fi întâmplat cine știe ce nenorocire!” Când îngrijorarea creștea peste măsură, în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poala mamei. Din când în când, se auzea câte un geamăt, semn că se trezea la viață. În cele din urmă, au ajuns la sănii, care abia se mai vedeau din troiene, iar boii tremurau... Eu cred că trebuie să frecăm boii pe spate cu șomoioage de fân, că au rebegit de tot, săracii - a propus Mitruță. Au trecut cu toții la treabă. Când totul a fost gata, Cotman și-a spus gândurile: -De aici înainte greul va fi și mai greu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe care a așezato pe buzele sfarogite ale lui Hliboceanu. A repetat mereu gestul, privind cum zăpada se topea, ca și cum ar fi pus-o pe plită... Când a socotit că i s-a ostoit arșița, i-a luat mâinile și, frecându-le, îi vorbea: „Ce ai mai avut tu de tras! Cui ai făcut tu rău, să se răzbune așa pe tine? Numai că o vrut să-ți fure banii... De asta te-o pălit cu baltagul. Ce și-au zis
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
asta și pune pe foc un ceaun cu apă, ca să-i spălăm rana. Pregătește și niște pânză curată, ca să-i legăm capul. Îndată, Ioane - a răspuns Măriuța, ieșind cu hainele lui Hliboceanu în brațe. Cotman l-a dezbracat până la jumătate, frecându-i mâinile și pieptul, cu gândul că își va reveni repede. În acest timp a intrat Măriuța, purtând ceaunul plin cu apă clocotită și sub braț o bucată de pânză albă. Când l-a văzut pe Hliboceanu - aproape despuiat - întins
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Multe am uitat eu și multe oi uita, dar ce m-ai rugat n-am să uit. Atunci aștept, Măriuță! Îndată crâșmărița s-a întors cu plapuma și perna promise. După plecarea ei, Cotman a cercetat bandajul de la capul rănitului. Frecându-i mâinile, vorbea mereu: „Mâine în zori vreau să te aud cum îmi spui bună dimineața, frate - așa ca altădată... Să nu te lași, băiete! Numai cei slabi cad și nu se mai ridică. Tu însă... ești în stare să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nehotărâre, asemenea unei frunze. Apoi, sub spațiul rămas gol a Înmugurit o muscă. După ce-a executat câteva rotocoale prin aer, ea a aterizat, ca o gimnastă pricepută, pe masa de ședință, la umbra unei farfurii. Un timp, și-a frecat picioarele, apoi s-a strecurat sub un șervețel uitat acolo. Brusc, din motive numai de ea știute, musca a decolat iar, Îndreptându-se țintă spre obrazul drept al lui Silvio, care a tresărit din cauza zbârnâitului ce amenința să-i străpungă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ciuciți lângă bărbatul de la capătul rândului nostru, un domn distins din polistiren expandat. Vorbesc Între ei, mai Întâi În șoaptă, apoi din ce În ce mai tare, iar unul Îi pune spectatorului palmele pe cele două părți ale feței și, râzând, Începe să-i frece obrajii. O ninsoare de bobițe albe cade pe costumul impecabil al domnului. „Bine, dar așa ceva e...!“, protestez și Încerc să mă ridic, Însă mâna lui Édouard mă ține strâns. Cei doi supraveghetori au auzit zgomotul și Își Îndreaptă simultan lanternele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un frigider, care o bucată din pupă, așa că insula ajunge curând la Întinderea unui arhipelag. 17 iulie. Serialul Tânăr și neliniștit se termină. Panică În toată lumea. Comportamentul insulei devine arogant și obraznic, de parcă ar fi În stare de ebrietate. Se freacă lubric de Maldive, calcă pe talpa subacvatică a Madagascarului, prinde un taifun care o aruncă În Atlantic, unde continuă seria de nefăcute: Înghite un cuirasat, Înghiontește Groenlanda și ciupește Canarele, apoi, nereușind să se strecoare prin Canalul Panama, coboară spre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca ai unui câine husky. Doriți ceva de băut, domnule Kravciuk? a Întrebat cea din stânga, aplecându-se ușor peste birou. — O cafea, poate? a adăugat cealaltă. Dacă n-aș fi avut brațele prinse În cătușe la spate, m-aș fi frecat la ochi. Văzusem nenumărate clone la viața mea, de la cele chinezești, care după două luni Începeau să ruginească În spatele urechii sau deveneau ușor sașii de la citit, până la seria de lux de la Optronics, atât de bine făcute, Încât Îi puteau prilejui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
partea Verei, și de clonele produse de compania 1=?, care-și descoperiseră pe parcurs niște mici defecțiuni În funcționarea conștiinței. Iar toată simfonia fusese dirijată, cu mult simț al măsurii În interpretarea partiturilor legale, de mielușica blondă care acum Își freca unul de altul piciorușele În fața mea, ca o muscă odihnindu-se pe marginea unui borcan de dulceață. Mielușica a grăit: — OK, domnule Kravciuk. Se pare c-am fost bine informată. Sunteți cel mai bun. Nu mi-ați răspuns Însă la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a însemnat "etica și echitatea socialistă", ei nu pot totuși să nu se arate perplecși când văd ce se întâmplă în jur. Spectacolul postrevoluționar li se pare, celor mai mulți dintre bătrânii de astăzi, de neînțeles. Ceva plasat între sordid și grotesc. Frecându-se la ochi, ajung să-și aducă aminte cu nostalgie de vechiul regim, suprapus tinereții și maturității lor și în care exista, luminoasă, speranța zilei de după. Mizeria, ticăloșia, cinismul căpătaseră un nume propriu: Ceaușescu. Părea suficientă radierea acestuia, pentru ca, de la
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
Vic se bărbierea timp de un sfert de oră; pe urmă, Vic Își făcea gimnastica de Înviorare. Încît nu mai Încăpeai de el În toată casa. În plus, mai avea și mania de a se spăla Îndelung pe dinți. Îi freca cu periuța minute În șir, parcă anume pentru a i face În ciudă Christinei, care venea din zece În zece secunde și Întreba dindărătul ușii, pe un ton pe cît posibil drăgălaș: ești gata, Vic? - ceea ce pe Vic Îl deranja
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și din punct de vedere diplomatic. Avea vocea schimbată, un pic răgușită, iar după fiecare cîteva cuvinte rostite se oprea să-și tragă mucii pe nas. Atunci colonelul auzea În receptor un sîsÎit prelung și aspru, ca și cum cineva ar fi frecat pereții cu o hîrtie uscată. — Dar cărei fericite Întîmplări Îi datorez interesul Majestății Voastre pentru neînsemnata mea persoană? — Vai, unei nefericite Întîmplări, domnule colonel. Am luat gripă și nu pot ieși din casă. Stau de două ore cu picioarele Într-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
despre asta. Ar fi făcut ochii mari și ar fi exclamat: vai, ce deștept ești! Restul benzii Înregistrate aproape că nu mai conta. În momentul cînd casetofonul reda zgomotele produse de Întoarcerea asistentei, Smith Îl Închise și Începu să-și frece satisfăcut palmele. Prinsese un pește mare! Acum trebuia să fie cu băgare de seamă, să-l scoată cu bine din apă. I se păru cel puțin curios faptul că, Înainte de a vorbi la telefon, dr. Thomas se debarasase de asistentă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nefiind de a le introduce În buzunarele mesei, ci de a le aranja Într-o anumită ordine. Din cînd În cînd se oprea pentru a analiza situația nou creată, pentru a stabili noi strategii de joc, sau numai pentru a freca Îngîndurat vîrful tacului, privind undeva În depărtare. Fără să observe că maiorul Îl urmărea din pragul ușii, mormăia nemulțumit ceva, atunci cînd bilele nu urmau traiectoria pe care ar fi dorit-o. Abia Într-un tîrziu, maiorul Înțelese că reconstituia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]