1,235 matches
-
cu trandafiri de toate culorile , aleile înmiresmate cu tei înfloriți și multitudinea de ghivece cu flori aflate peste tot.. . petunii în degradeuri de roz, grena, vișiniu și alb, apoi răsăreau pretutindeni gențiene, garofițe și micsandre, simple , dar și duble... Ghitările fredonau bucuria și frumusețea, iar băieții păreau veritabili „trubaduri„ , afară pe o bancă sau de ce nu ? chiar la masă. Nora, cineva scotea o ghitară și efectiv magia începea... Mâncam în aer liber, mesele lungi, întinse sub prelate înalte. Oana , din balansoarul
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
Toate Articolele Autorului Te-ai dezmorțit a primăvară,inimă Și de înghețul iernii ai scăpat, Penelul unui zâmbet de lumină Buzele-ți nude, în roșu le-a pictat. Îți șade atât de bine vie Ai înflorit ca floarea de cais, Fredonezi seducătoare a iubirii melodie De triluri ce trezesc emoția din vis. În lăcrămioare ți-ai ascuns durerea Parfumul alb incă-l mai simți, Maci roșii îți fură amintirea Dându-ți la schimb,săruturile lor fierbinți. Simți gust de viață nouă în
ARTA DE-A FI NEMURITOARE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383311_a_384640]
-
acolo fără să scoată un tril și apoi se lăsau frânte de zăpușeală în mici crânguri de salcâm cocoțate pe vagi dealuri. Dacă Metodiu ar fi trecut pe-acolo peste două secole, cu siguranță că, inspirat de peisaj, ar fi fredonat pasaje dintr-o rapsodie de Liszt, însă așa, se mărginea să asculte un sunet îndepărtat de vioară ce plutea intermitent, ca o părere peste câmpie. Deodată, fu cât pe-aci să-i sară inima din piept. Un ienicer răsări ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Aerul din cameră devenise albastru indigo. Era toamnă, zilele începuseră să se scurteze. După un somn bun, Feifel se simțea din nou bine, cu toate că își udase pantalonii și cearșaful. Dar ce miracol! Durerea îi dispăruse din piciorul umflat. Începu să fredoneze o melodie populară foarte iubită, deși nu-și mai amintea toate cuvintele: Cine te-a făcut pe tine, Tudorițo nene, așa Înaltă și subțire, Tudorițo nene! Parcă m-a-ntrebat pe mine, Tudorițo nene, parcă m-a-ntrebat pe mine, Tudorițo nene! Sub farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Groaznic de enervant. Dar îl iubesc. Mă inspiră. Aș vrea să schimbăm locurile - dacă s-ar putea, evident -, numai că banii tatălui meu nu ajung pentru asta. Sunt un dobitoc nețărmurit. Încet, înainte de a mă ridica din jilțul meu nubian, fredonez clasicul mod arab, poate sperând să-l impresionez pe Bogdan, poate sperând ca această clipă de neuitat să oprească în sfârșit timpul, așa cum îmi doresc de o viață, sau nici eu nu mai știu eu ce sperând. Mă ridic. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cine devenise nemuritor și cine urma să plece pentru prima dată. Era, deci, un gest de curaj să apari în fața a aproape un miliard de oameni, din care poate jumătate știau că ești român. În tot acest timp mulțimea fremăta, fredonând abia auzit primele acorduri ale României de vânzare, dar din suficient de multe piepturi pentru a face Lumea de Deasupra să vibreze. Numai că primele măsuri se lungiră necontenit și se repetară, și se repetară, astfel că... ...muzica se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că eu n-aveam ce căuta pe-acolo... cum spuneam, acolo am auzit ceva ciudat. Un fel de plînset. Portarul Îmi oferi o imitație vocală a sunetului la care se referea. Mie mi s-a părut litania unui tuberculos care fredona niște cuplete. — O fi fost vîntul, am sugerat eu. — O fi fost, Însă mie mi s-a făcut inima cît un purice, adevăru-i. Auziți, nu mai aveți cumva Încă o bombonică din alea? — Vă rog să acceptați o pastilă Juanola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai multor cutii ce sosiseră de la un colecționar din Salamanca, iar tata se dădea de ceasul morții să descifreze un catalog german de apocrife luterane, cu nume de cîrnați superiori. Și o și mai bună după-amiază să ne dea Domnul, fredonă Fermín, Într-o Învăluită aluzie la Întîlnirea mea cu Bea. Nu i-am oferit satisfacția de a-i răspunde și m-am hotărît să Înfrunt inevitabila povară lunară de aducere la zi a registrului contabil, confruntînd chitanțe și foi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aromă dulce de pîine proaspătă și de cafea, care Îmbia la optimism. În cîteva clipe, vecina noastră Merceditas, care se Întorcea de la cumpărături din piața Boquería, se opri dinaintea vitrinei și Își făcu apariția În dreptul ușii. — Bună dimineața, domnule Sempere, fredonă ea. Tata Îi zîmbi, Îmbujorat. Mie Îmi făcea impresia că Merceditas Îi plăcea, Însă etica lui monahală Îi conferea o tăcere de neînfrînt. Fermín o privea cu coada ochiului, netezindu-și părul și continuînd să-și legene ușor șoldurile, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu un singur cat, fiecare alcătuită dintr-o singură încăpere. Sunt ca niște gherete de la un iarmaroc aglomerat sau ca niște cuști de animale de la un circ. La fiecare poartă vezi o femeie. Unele se reazemă alene de stâlpii porții fredonând ca pentru ele sau strigând trecătorii cu glas răgușit, iar altele citesc apatia. Sunt franțuzoaice, italience, spanioloaice, japoneze și chiar și negrese. Unele sunt grase și altele slabe. Și sub stratul gros de fard de pe fețele lor, sub negrul greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de război când toți ucigașii șomau în civil pentru a se îndârji sub uniformă, după răspunsul său așadar, ținutul îi întoarse spatele, dintr-odată, și nu îl mai privi de atunci decât cu dezgust. — Bine, bine, bine, bine... spuse Mierck fredonând, ca și cum s-ar fi pregătit să meargă la un joc de quilles sau la o partidă de vânătoare. După aceea, i se făcu foame. Un moft, un capriciu: îi trebuiau ouă, „potrivit de moi, dar nu cleioase!“, a specificat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
este dat să-l zăresc în sclipirile vinului pe care îl beau. Toată noaptea, soldatul care se afla în stânga patului lui Clămence, ascuns vederii mele de cearșaful întins, a bâiguit o poveste fără cap și coadă. Câteodată o spunea încet, fredonând-o, alteori se ambala. Vocea îi rămânea însă mereu egală. Nu am prea înțeles cui i se adresa, unui prieten, unei rude, unei iubiri trecătoare sau lui însuși. Vorbea despre toate - despre război, bineînțeles, dar spunea și povești cu moșteniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care se uită galeș la ea, aranjează ușor pentru un premiu de Perechea Ideală în România de Azi și... totul merge - se apleacă spre ea, și-a dat iar cu Light blue, mă costă o avere parfumurile ei!, dar îi fredonează ușor, la ureche: De-aș fi vântul cu miresme parfumate... Ea știe de mult cântecul, de când l-a cunoscut, îi cânta în apartamentul lui și al fostei lui neveste, Vichi, Doamne, cum cântă bărbatul ăsta!, oftând, Loredana îl lasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
soare: Ană, zorile se varsă/ Lasă-mă să merg acasă/ La copii și la nevastă... / Ană, zorile se varsă... E un cântec ardelenesc pe care-l cântă Ioan Bocșa, melodia e sfâșietoare, tristețea unui bărbat împărțit între nevastă și iubită, fredonează și regizorul, Ană, mândra mea frumoasă, prietenul lui cântă atât de frumos, că Laszlo ar vrea să plângă, amintiri vechi, tristeți de tinerețe, frânt între nevastă și Căpșuna. Se văd tristețile astea pe fața lui, și Maestrul, care știe bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și sufletul Maestrului, ca și cum s-ar fi născut demult, demult. Regizorii știau de succesele lui muzicale și-l distribuiau uneori în musicaluri, făcea săli pline și aducea bani... — Plângeți-l pe acel ce n-are viața și Moldova lui, mai fredonează el, fără să mai știe de ceilalți, ca și cum, sub pleoapele lui căzute, singurătatea ar fi ros încontinuu, se duce spre Tara și o smotocește, o mănâncă tata pe ea!, câinele schelălăie ascuțit, ca și cum ar fi în sârma unui hingher, actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
actor, te-ai fi pierdut pe scenă. Vorbeai și cântai în copaie de dădeau frunzele pe colnic, ne era teamă să nu mori, că prea erai altfel, Lasă, țațo, că nu mor,/ Că-mi dai leacuri și-mă-nsor!!!, ai fredonat asta din legănuț încă, să nu ne speriem, probabil!!!!. Era un cântec pe care l-ai găsit mai târziu pe niște benzi de magnetofon cu muzică veche, românească, dar tu începuseși din copaie să cânți, atunci l-am auzit prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
astăzi, 6 octombrie 2005, a lui Damien Hirst - pe când se afla în lanul de secară cu pistolul la tâmplă, ar fi apăsat și mai tare pe trăgaci... Zice și ăsta așa, un nebun!, își spune Maestrul, închide trist radioul și fredonează iar, tot Ană, zorile... îi face bine melodia. Am făcut-o de oaie cu Tina și cu mesajul meu, și-acuma, ce mai vrei de la ea?, de la mine vreau, de la tine?, și-atunci, ce cauți tu la bătrâna asta, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Valsul măgarilor“, unul dintre ei a atacat melodia Copii În pădure și o voce ușoară, de tenor, a făcut să se audă cuvintele și În alcovul lor: „Dă-mi mîna ta - Voi constata Că am plecat ca să visăm.“ Isabelle a fredonat Încet melodia și a tremurat, simțind mâna lui Amory peste a sa. — Isabelle, a șoptit el. Știi că sunt nebun după tine. Sper că și tu ții măcar puțin la mine. — Da. — Cât de mult? Există vreun băiat de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cine ești logodită, cu lăptarul? Cu proprietarul prăvăliei de dulciuri? CECELIA: Umor ieftin. Pa, dragă. Ne vedem mai târziu. ROSALIND: O, neapărat! Ce m-aș face eu fără tine? (Exit CECELIA. ROSALIND Își finisează coafura și se ridică de pe scaun, fredonând. Se duce la oglindă și schițează pași de dans În fața ei, pe covorul moale. Nu-și privește picioarele, ci ochii din oglindă, și nu nepăsătoare, ci mereu concentrată, chiar și când surâde. Ușa se deschide brusc și apoi se trântește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a rătăcit până la un pasaj dintr-o carte, În care eroul, după ce păstrase vreme de un an o bucată din săpunul iubitei pierdute, În cele din urmă s-a spălat cu el pe mâini. A râs și a Început să fredoneze „După ce-ai plecat“... S-a Întrerupt brusc. Sfoara s-a rupt de două ori, dar În final a izbutit să lege cutia, a aruncat pachetul În fundul cufărului său și, trântind capacul, s-a Întors În studio. — Ieși În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar un tort. Ținându-se de mână cu emoția tristeții, mirii tăiară tortul în aplauzele nepăsătoarei audiențe. Se uitară unul la altul, cu ochii în lacrimi de dezamăgire, în timp ce doamna Popa, la al patrulea pahar de whisky original, începuse să fredoneze nelipsita Căsuța noastră, acompaniată în canon de doamna doctor. Domnul Popa, jenat de prestația slabă din timpul discursului, îl antrenă pe doctor într-o discuție despre evoluția ciupercii de la picior, cu materialul didactic pe masă. Totul se fâsâise. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
alergau femeile după mine, vrăjite de uniformă. De uniforma cea arătoasă. Îmi aduc aminte cum ne afundam cizmele până la gleznă în sânge prin satele poloneze. Împinge șoldul mai în față, vită, unde‑ț ascunzi iar păsărica? Ah, iat‑o. Mama fredonează un cântec melancolic de Koschat, în care este vorba despre o bancă de mesteacăn. Se gândea la un lan și la o plimbare la iarbă verde, lucruri pe care doar anevoie le poți impune unui invalid, dacă nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în sinea sa, ficțiuni. Chiar acum resimte foarte puternic lucrurl acesta, ca pe o pierdere. Hans, care și‑a pierdut tatăl, nu se gândește la fosfat, calcar, săruri și alte asemenea substanțe în care s‑a transformat tatăl lui, ci fredonează un șlagăr de‑ale lui Elvis, fără cuvinte, fiindcă acestea sunt în engleză, limbă pe care Hans n‑o stăpânește. Nici în rest nu stăpânește el mare lucru. S‑ar mulțumi însă doar cu Sophie. Un alt loc al desfășurării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lor se rotește, Și voioasă ciripește. Profitând de întâmplare Ea-l cuprinde cu ardoare Și-l întreabă visătoare: „O fi semn sau o-ntâmplare?” „Tu ce-ai vrea, iubita mea? Psărea mi-a dat ceva... ” Și-i pune sfios inelul, Fredonându-i cântecelul: „Vrei să fii soția mea?” „Da! Da! Da!voi fi a ta!” Și oglinda, cu pudoare, Reflectă o-mbrățișare... Referință Bibliografică: OGLINDA / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380, Anul II, 15 ianuarie 2012. Drepturi de
OGLINDA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361314_a_362643]
-
o înțelegea. "Doar nu a fost un vis, ce naiba! Nu te teme, dar... hai, verifică!" Birou de avocatură Victor DELEANU. Adresa... telefoane... fax... mijloace de transport... Un chiot de bucurie a invadat cocheta garsonieră. "Este adevărat" a început Mariana să fredoneze și a alergat la baie. Într-o jumătate de oră era deja în fața blocului. A ajuns destul de repede. A intrat temătoare după ce a citit pe ușa imobilului: "Consultații juridice, asistentă și reprezentare în instanță pentru persoane fizice și juridice, în
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]