1,352 matches
-
încununații austerității naționale, cu grave și nimicitoare consecințe în rândurile copiilor României! La ce nivel de deteriorare umană trebuie să ajungă cineva încât să fie singur împotriva unei doamne pe care România o adoră, față de care românii nutresc o iubire fremătând cu frenezie?! Nimeni nu e în stare să spulbere visul de iubire al românilor, pentru Nadia, nimeni nu poate să sece stropii de dragoste, nimeni nu poate să facă nimic pentru ca din dragostea pentru Nadia să rămână o iubire rănită
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
fulger. Simțurile îmi erau răscolite și-o beție, pe care n-o mai cunoscusem, mă cuprindea din ce în ce mai tare. I-am simțit privirile dogorându-mi creștetul. Era mai scundă decât mine. Gura îi era învăluită într-un zâmbet senzual, provocator. Nările îi fremătau imperceptibil, le simțeam vibrația. Mi-a luat mâna de pe umăr în mâna ei. Cealaltă mi s-a încolăcit în jurul taliei. Când trupurile ni s-au apropiat, n-am mai simțit nimic. Îi simțeam răsuflarea invadându-mă. Ochi nu mai aveam
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
avut de ce să nu-i cred. Pistruii de pe față și piept, rotunjimile, coapsele strunjite după tiparul unei zeițe a fertilității, urechile mici, dar puțin ascuțite și cu lobii lipiți, iar ochii... nu le fie de deochi! Am văzut nările lor fremătând de dorință, am simțit impulsul acela sălbatic ce nu poate fi oprit, i-am făcut să-mi promită mai mult decât puteau oferi. Ceaiul. Poate crede că era un chin, că mă simțeam cumva obligată să-l prepar în fiecare
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
în scoarță, cu zbucium intens, cu-aceleași probleme puse pe harță? De ce n-au cernut nisip plin de aur sau măcar puțin praf de-ncinse stele? Ce minuni făceai ca un meșter faur atunci din ele... N-ai primit răspuns. Fremătau angoase. Peste tot cărări pline de cenușă. Ai ieșit speriat din recile case prin prima ușă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Ți-e dor de tine Zodiac / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1732, Anul V, 28 septembrie 2015
ŢI-E DOR DE TINE ZODIAC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363450_a_364779]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "SUFLETE, TRESALTĂ!" "LERUI LER" "SPERANȚA" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Suflete, tresaltă! Suflete, tresaltă că-ncepe de-acum, fremătând, o altă viață pe-al tău drum. Nu se mai repetă vremea ce s-a strâns, mereu violetă și pusă pe plâns. Lângă împlinire fac mai des popas și-n a ei iubire inima mi-o las. Nu-mi mai
SUFLETE, TRESALTÃ! LERUI LER SPERANŢA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362332_a_363661]
-
sosesc, e pârtia plină, Văzduhul albit e de fugii de nea, Schiorii sunt dornici de adrenalină, Nu vor nicio clipă în loc ca să stea! Și cât de frumoși sunt, ah, bată-i norocul! Cu căștile lor, cu costume, cu schiuri; Cum freamătă brazii și viu este locul Chiar frunze de brad pentru ei fac pariuri... Iar un băiețel cu un fes cu trei ciucuri Din sania mică duios îți zâmbește, Trăiește clipita, că poți să te bucuri, Și tu, schior vajnic vei
PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/362444_a_363773]
-
în gând Când simt fiori de gheață spre lacrimă urcând Rămasă înflorită - prea mult eu te-am iubit Și am crezut în tine ca-n orice vis trăit. Noi ne clădeam iubirea cu sufletul crezând Că o să dăinuiască, în inimi fremătând, Dar a rămas frumoasă povestea noastră-n doi Prea tare se complică ce simțim amândoi.... Paula-Diana HANDRA ... Citește mai mult AZI NU MAI POT SĂ-ȚI SPUN...Azi nu mai pot să-ți spun ce ieri am prețuitCând pe-ale
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
aproape mi-apari mereu în gândCând simt fiori de gheață spre lacrimă urcândRămasă înflorită - prea mult eu te-am iubitși am crezut în tine ca-n orice vis trăit.Noi ne clădeam iubirea cu sufletul crezândCă o să dăinuiască, în inimi fremătând,Dar a rămas frumoasă povestea noastră-n doiPrea tare se complică ce simțim amândoi.... Paula-Diana HANDRA... XVIII. PUNCT I-AM PUS IUBIRII, PREA DEVREME..., de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015. Punct i-am
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TĂCEREA DIN ADÂNCURI Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Între noi doi e-o mare de tăcere Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind
TĂCEREA DIN ADÂNCURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362493_a_363822]
-
Acasa > Strofe > Timp > LÂNGĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Lângă iubire freamătă ura snopind iertarea cu vechiul cnut, iar răzbunarea-și pune armura și ține-n brațe paloș și scut. Lângă speranță stă îndoiala și doar regrete țese de zor că prea adesea a-nvins greșeala în conștiința umui popor . Lângă-mplinire
LÂNGĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361063_a_362392]
-
iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele, să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți ce se zbat sub ele, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Ah, copil drăgălaș ce ești! Nu mă înțelege greșit, iubita mea! Când spun că mă "enervezi" cu tinerețea ta, nu fac un ceva rău intenționat, doresc doar să te necăjesc puțin, foarte puțin... Atât cât știu
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
și zboară ca un fulg. În adâncimea lor, cotropitoare simțiri, cuvinte moi, dulci, întrepătrunderi. La marginea inimii respiră cuvinte nespuse. Nesecată fântână cu apă vie! Amar și dulce, conviețuind atât de strâns înlănțuite. Plutind prin faldurile dorinței, aripi îți cresc, fremătând la gândul unei îmbrățișări. Năvalnică, suverană, caldă, iubirea înlătură barierele, crește totul, se scaldă în priviri, șterge lacrima, mângâie cerul, cuprinde abisul. Vindecătoare vibrații, vârtej de trăiri! Timpul se dilată sau fuge uimitor, ziua nu mai trece firesc, în linie
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
ce-și dorește și tot ce-i place, să vrei cu ea să plutești, așa cum nu ai plutit toată viața! Să vrei să-i simți în vene murmurul iubirii, îmbătat de sunetele ei de dragoste, să vrei să simți cum freamătă și cum palpită, să simți susurul bucuriei și cum plăcerea vă inundă! Să vrei să te răscolească cu respirația ei sacadată, cu geamătul iubiririi să te readucă la viață, să vrei să te privească cu ochii ei mirați, de diamante
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
din borhotul de mere. În gura cuptorului, în jarul de sub cazane, se coc cartofi, se frige pastarmă, se rumenesc frigărui cu șuncă. Ce mai viață e la țară, nu, orășeanule? În sfârșit, vine și iarna. Izvorul nu mai șușotește. Codrul freamătă tânguitor ca un glas de clopot, plângându-și frunza dusă. Pe o creangă, un corb înfrigurat își strânge aripa, iar prin nămeții de zăpadă, pe ulițele dinspre pădure, lupii se aud urlând, căci au ieșit după pradă. „Așezat la gura
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Acasa > Orizont > Selectii > RĂSĂRITUL DIN MINE Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului Fereastra mea de la Răsărit se deschide Sufletu-mi freamătă odată cu ivirea zorilor Tic-tac-ul din mine sună alarma Se pregătește să-mi dăruiască o nouă zi. Se-aud ecourile viselor de noapte Pe care mi le șuieră vântul la urechi Mă primenesc în roua dimineții Și-mi beau aghiazma din
RĂSĂRITUL DIN MINE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360827_a_362156]
-
piept ningea cu fulgi de cocor.// Nu m-ai strâns la piept, tată, nu mi-ai dat mâna/ (acest lucru e strict interzis)./ Dar s-a făcut o tăcere moale ca lâna,/ peste noi cădea cerul ucis.// Șoapta ți-a fremătat doar atât: - Măi băiete.../ Între noi, gardianul sever,/ lacrimi înalte, ani groși, și, ca un perete,/ osânda cu sârma de fier./ (...) Dincolo, erai tu: mâna ta veștedă, tată,/ ce-mi desena urși de gheață pe geam./ Obrazu-ți sfânt, luminându-mi
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
prea devreme/ în casa vieții mele,/ unde visul își face culcuș / în imaginarul pustiu./ „Imaginarul pustiu“. Aceasta ar fi doar o interpretare generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești,poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem înrudit în
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
moliile. Boala-i sursă de inspirațiune, ca un tăciune pe o piele delicată de crocodil infantil. Trepte strâmbe la intrare, cine n-are trei picioare, Cioacă are o mână ascunsă, cu ea binecuvântează șoarecii. Picioarele priveau jalnic scările inaccesibile, inamovibile. Freamătă orhideele carnivore, orori, aurore. O, cara mia, cară-mi cărămida în casă. Bourbonii lucrau câte 18 ore pe an. De asta vinul este negru ca un catran. În depărtare un lup lătra la strămoși, îi răspundeau obraznic doi caltaboși. Se
POPESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364139_a_365468]
-
dar ajungi la o înțelegere mai bună a vieții de până atunci. Cărțile, pot fi ca și oamenii, cu traiul lor. Au zile mai bune, sau mai rele. Sunt momente când se plictisesc, dar și momente când între paginile lor freamătă nerăbdarea de a dărui porții generoase de înțelepciune, de a elibera secrete altfel bine păzite. Te iubesc, te înșeală, te supără, te uimesc, te uită, au suflet. Sunt senzuale, provocatoare, intime, distante, sau complet neinteresante. Trebuie, însă, stăpânite. Dacă citești
CLUBUL DE ELITĂ AL REPREZENTANŢILOR DE SEAMĂ AI LITERELOR ŞI ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364185_a_365514]
-
increat și întoarcere în el după un periplu existențial misterios, dureros și spectaculos și, cu precădere, o meditație asupra timpului care nu iartă. Poemul e scris alert, implicarea lirică fiind vizibilă și de bun augur: Punând capăt la poveste,/ Gândul, fremătând, ne duce/ Spre îndepărtări celeste,/ Unde altă stea străluce.../ Iar pe raza-i de lumină,/ Străjuind noaptea adâncă,/ Prințul mândru să revină,/ Trei zeițe-așteaptă încă!”. Legătura dintre emițătorul (omniscient) de text și receptorii săi e frecvent controlată de cel dintâi
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
Să-mprăștie nisipul pe faleze Și-apoi pe-albastrul mării să ne-așeze, Cu murmurul de val să ne dezmierde. Și iarăși vom călători-mpreună, Prin cerul toamnei reci și fără frunze, Doar luminat de stele și de lună. Și fremătând de taine nepătrunse, Prin noapte vom străbate, prin furtună, Pe ale dragostei cărări ascunse. ( Leonte Petre ) Referință Bibliografică: ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1757, Anul V, 23 octombrie 2015. Drepturi de Autor
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
Iubirea - dor târziu nemărginit, / O pasăre ce-n noapte se avântă / Să cucerească timp nedefinit” (Definiția iubirii). Dar cine nu a încercat, inspirat sau nu, la un moment dat, să definească ceea ce nu e prins în nici o definiție? Când „Eternitatea freamătă-n viori”, poeta se află cutreierând poteci de vise, „cerșind amintiri”. Și da, este convinsă că „Iertarea este singurul suport” (Iertare) și îndeamnă la înțelegere și îngăduință, în spirit creștinesc. Pentru Alexandra Mihalache, conceptele de nemurire, efemer, vremelnicie, eternitate, senin
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
trecuse printr-o căsnicie mai mult sau mai puțin reușită, iar acum ne întâlneam, într-o încercare de a ne regăsi unul pe altul. Când s-a întors cu fața spre mine, am observat mișcarea sânilor ei mici și tari, fremătând de nerăbdare. Mi-a prins gâtul într-o îmbrățișare tandră și am simțit-o imediat lipindu-se toată de mine, cu sfârcurile micuțe, pe care mi le închipuiam de o roșeață delicată, produsă de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
și hotărâre, acea duritate a gingășiei care o făcea să plutească în alte lumi. Buzele mele explorau fiecare porțiune din frumosul său trup, nu lăsam niciun centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[ „Atinge-mă, pătrunde
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > LEGENDA GHIOCELULUI Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului După o iarnă lungă, plină de frig și zăpadă, natura răsufla ușurată mângâiată de razele soarelui de primăvară. Grădina fremăta de viață, plină de armonie, florile zâmbeau oacheșe tuturor, mângâind cu miresmele lor îmbietoare. Trandafirii stăteau falnici și plini de candoare, impresionând de la primii pași privitorii. Ei întrebară florile care a fost calea pe care au străbătut-o și unde
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]