584 matches
-
dezvoltarea psihosocială a personalității, teoria ciclurilor vieții, elaborată de Erik Erikson se fundamentează pe ideea dezvoltării continue a personalității pe parcursul întregii vieți, trecând prin opt stadii cruciale de dezvoltare. Acesta este chiar punctul esențial în care se deosebește de teoria freudiană care accentua importanța copilăriei și a experiențelor timpurii în dezvoltarea personalității. Stadiile dezvoltării psihosociale sunt considerate etape identitare distincte. În fiecare dintre aceste etape de viață apar achiziții noi, provocate de prezența unor crize de dezvoltare, înțelese ca perioade cu
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
opinia acestor critici o căutare tulbure a stărilor "prenatale": "În alintările mamei - admite Vladimir Streinu - adultul se dorește copil, copilul - prunc și pruncul - făt." Criticul român socotește, cu o rezervă implicită, că "perspectiva nu e neinteresantă" . Ceea ce obiectează acestei viziuni freudiene este doar că ea nu ușurează accesul spre sensurile cele mai adânci ale operei. În fapt "mișcările caracteristic proustiene sunt tot atâtea ieșiri din efemer, adică din istorie." Copilul-personaj este limfatic, nervos și... feminin; bărbatul matur a rămas oarecum copil
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
acest declin a ceea ce el numește „prima psihiatrie dinamică”. Oricum, o revigorare temporară a interesului în hipnoză a fost adusă de apariția unui mare număr de tulburări funcționale în timpul primului război mondial. Brown (1920, 1921Ă a utilizat regresia de tip Freudian, premițând soldaților să retrăiască experiențele de luptă în cursul hipnozei și a inventat termenul de „hipnoanaliză”. Acceptarea calificată a hipnozei în medicină pe care o avem astăzi este în mare parte datorată eforturilor unor pionieri din domeniul studiului experimental al
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
nivel psihologic, afectiv și cognitiv. Vezi Holmes și colab. (2005Ă, disponibil online pe www.sciencedirect.com pentru o discuție cuprinzătoare de dată recentă asupra disocierii și implicațiilor sale în practica clinică. Perspectivele psihoanalitice se referă mai ales la principiile tehnicilor Freudiene și terapia este în general de lungă durată. Trebuie notat aici că dovada prezentată de Freud pentru teoriile sale era mai degrabă slab bazată pe pacienți în clinică, cât mai degrabă pe presupuneri teoretice. Oricum, mai recent, domeniul neuropsihanalizei a
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
nu este conștient, astfel exercitându-și funcția de progresie către întreg. Pentru a descoperi ce lipsește din punctul de vedere al conștientului este util să amplificăm asocierea cu elementele specifice din vis (p.309Ă. Această abordare este deosebită de cea Freudiană a interpretării unilaterale de către analist cu o impunere a ideilor. Din contra, Jung spune: Analistul care dorește să îndepărteze sugestiile conștiente trebuie să considere fiecare interpretare a visului ca fiind invalidă până când este găsită o formulă care este acceptată de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
sau de autoconservare. Acestea din urmă reprezintă marile trebuințe de care depinde supraviețuirea individului (de exemplu: foamea și funcțiile alimentareă și sunt opuse pulsiunii sexuale. Al doilea sistem este dat de pulsiunile vieții și ale morții, ele reprezentănd , În concepția freudiană, cel mai eficient mod de explicare a mecanismelor fundamentale ale agresivității: * Pulsiunea agresivității. Această pulsiune se opune pulsiunii vieții și tinde spre reducerea completă a tensiunilor și Întoarcerea la starea organică. Agresivitatea ar rezulta din jocul Eros și Thanatos și
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
urîtului", dar nu într-un mod gratuit, cu intenționalitate pur butaforică, ci prin medierea unei componente solide psihologice și culturale. Cred ca analiza cea mai potrivită pentru acest Poe (de altfel dominant în întreaga lui creație) este una de tip freudian, din celebrul eseu Straniul. Aici psihanalistul articulează o teorie interesantă, cu un impact major asupra generațiilor ulterioare de critici ai subliminalului. Spune Freud că devine straniu (unheimlich în germană, uncanny în engleză, locus suspectus în latină) doar acel fragment al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
perspectivă tipologică, Melville rămîne, indiscutabil, un creator expresionist avant la lettre. Pînă și Queequeg (cel care îi devine prieten apropiat lui Ishmael și care ar trebui să-și dezvăluie familiaritatea în ochii "reflectorului") își păstrează culoarea de "straniu" (locus suspectus) freudian pînă la dispariția sa. Provine dintr-un trib sălbatic (cu obiceiuri canibale!) și, deși se află pe punctul de a fi creștinat de echipajul de pe Pequod, se închină în continuare la zeul "Ramadan", purtînd mereu asupra lui o statuetă sacră
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dat deja toate explicațiile posibile: domnișoara Havisham este "binefăcătorul" misterios și doar ea conștientă de iubirea lui disperată pentru Estella poate să-l transforme într-un gentleman, "furnizînd" astfel semnificație concretă idelismu-lui lui funciar. Protagonistul a devenit, pe nesimțite, orfanul freudian din Der Dichter und Phantasieren/Creația artistică și reveria diurnă, care își inventează familii, succese sociale și economice sau amoruri senzaționale numai pentru a elimina frustrările copilăriei nefericite. Sentimentele sale ajung, prin urmare, "grila" de comprehensiune a evenimentelor și unicul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
își inventează familii, succese sociale și economice sau amoruri senzaționale numai pentru a elimina frustrările copilăriei nefericite. Sentimentele sale ajung, prin urmare, "grila" de comprehensiune a evenimentelor și unicul instrument de evaluare a lor. Totuși, mai mult decît pe orfanul freudian, am senzația că trebuie să-l vedem în Pip pe naratorul modern, a cărui "subiectivitate" înlocuiește "obiectivi tatea" autorului omniscient tradițional. Faptul că Dickens vrea să ne asumăm această perspectivă este argumentat de ultima treaptă a inițierii lui Pip, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și temperat (pe care Catherine îl descoperă după Heathcliff, fiind fascinată și de el!), dimpotrivă, sugerează stabilitatea lumii civilizate, societatea echilibrată, menită să dea siguranță și încredere individului. Simbolic vorbind, conform aceluaiși registru psihanalitic, el devine ego-ul/ supraego-ul (eul/supraeul) freudian. E exact reprezentarea antinomică a lui Heathcliff. Așadar, Cathy nu oscilează propriu-zis între două iubiri la fel de puternice, cît între două personalități, între doi poli tipologici pe care nu și-i poate asuma integral nici în teorie. Identitatea ei se disipează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Henry Wilt, profesor de Studii Liberale la un colegiu tehnic (un fel de școală profesională), prizonier într-un mariaj monoton și blocat în poziția de asistent de rangul doi, se consideră un ratat irecuperabil, dezvoltînd sumbre reverii diurne, cu iz freudian. Visează să-și ucidă soția casnică, supraponderală și mereu nemulțumită și își urăște pînă la disperare studenții rudimentari. În sfîrșit, în urma unui lanț de evenimente suprarealiste, declanșate la o petrecere libertină (unde nu dorise să participe, dar a cedat la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
I, 327-329; Ioana Pârvulescu, Fața secretă..., RL, 1994, 23; Rémy Laville, Gellu Naum. Poète roumain prisonnier au château des aveugles, Paris, 1994; Vasile Spiridon, Cealaltă parte, LCF, 1995, 26; Lovinescu, Unde scurte, IV, 202-208; Gheorghe Grigurcu, Gellu Naum și „tatăl” freudian, VR, 1995, 3-4; Pop, Pagini, 47-52; Dicț. analitic, I, 62-64, 328-329, III, 20-22, IV, 429-430, 484-486, 556-558, 646-648; Bucur, Poeți optzeciști, 17-19; Dicț. esențial, 549-551; Grigurcu, Poezie, II, 197-208; Ghițulescu, Istoria, 209-213; Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
cum ar fi cel al lui Sigmund Freud despre Leonardo, a lui Jaspers despre Hölderlin, încă tânărul autor îl introduce pe Cioran într-un tunel de rezonanță psihanalitică, monitorizându-i copilăria (relațiile cu mama și tatăl analizate conform procedurilor de inspirație freudiană), adolescența și tinerețea, erosul, ieșirile în decor pro-gardiste și pro-legionare, dar mai ales refluxul acestora în cele cinci decenii pariziene de disimulare a derapajelor ideologice sub tropul scepticului de serviciu din "Sfârtecare", "Căderea în timp", "Mărturii și anateme". Mai puțin
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Cioran și alegerea de obiect «filosofie»”. Remarcabile aici secțiunile “De ce nu gândește Emil Cioran sistematic?” și “De ce gândește Emil Cioran aforistic?”. Penultimul capitol, “Un antisemit atipic”, își apropie psihanalitic o problemă deja deschisă și mult controversată. Acționând - în dublu registru, freudian și kleinian - concepte cu o utilizare (contrar multor aparențe și a câtorva încercări) foarte delicată, autorul așază totodată o bună distanță între psihanaliza clinică, terapeutică și cea culturală, în speță psihobiografică. Și-a luat de altfel toate precauțiile printr-un
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
Morar acțiunea desprinderii de identitatea nocivă și îmbrățișarea copilăriei contrafăcute (livresc). Când e înghițit de Istorie, eroul lui Morar scapă aparent de anatema stendhaliană și trăiește diferit fragilitățile biografice. Nu Napoleon, ci Mareșalul Antonescu orientează (dostoievskian) imaginarul spre un tată freudian ce desăvârșește, în primă fază, o autoritate râvnită. De aceea, el renunță la compasiune - simplă „capcană” existențială, cum spune, și la iubire (episodul Djinga). Cultivă în schimb disprețul și alimentează trufia - polii de altădată ai ascensiunii lui Sorel. Doar că
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
prezenta o posibilitate. Cucerit de noutatea freudismului, el se exersase pe același subiect, al complexului lui Oedip, cu dovezi plauzibile avansate de alții mult înainte, pe cazul Leonardo da Vinci. Pleca declarat de la intuițiile lui Merejkovski, mânuind cu plăcere vocabularul freudian privind libido-ul și instalarea unor complexe în funcție de evenimentele din copilăria lui Leonardo. în ce-l privește pe Istrati, spre a demonstra prezența complexului, Pandrea își ia argumentele, nici acelea convingătoare, mai mult din literatura de ficțiune și comportamentul ambiguu
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
a recunoaște măcar urme emergente ale clasicului complex oedipian și acela discutabil. Textele mă obligă să mă distanțez de pledoaria lui Pandrea, plină de paranteze interesante, întrucât pledantul se arată foarte atras mai mult de nuanțele acestui complex în interpretare freudiană, decât de particularitățile psihologice ale lui Panait Istrati în raporturile lui cu mama. N-am recunoscut nimic care să susțină ca fiind proprie atribuirea acestui complex personalității scriitorului cu o viață extrem de zbuciumată. Interpretarea complexului, după modelul mitologic împrumutat de
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
literatura, muzica sau plastică, uratului, în sensul de hybris, cuvantul latin pentru lipsa măsurii. Artă că fabrica de monștri, cum spune Jean Clair: chipul, corpul și sufletul uman își pierd armonia și seninătatea. Se schimonosesc: obraze asimetrice, corpuri torturate, suflete freudiene. S-a remarcat demult că arta modernă e mișcata de dorință (sexuală), spre deosebire de artă clasică dăruita, ea, plăcerii (spirituale). Nu se poate nega lărgirea ariei tematice și stilistice din artă modernă. E absurd să spui, ca Jean Clair, ca, despărțita
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
calm: e din cauza emisiunilor tv de divertisment pentru zilele de Paști. Problema ți-o rezolv eu după sărbători, că am pe cineva la Bălăceanca, numa' vezi să nu-ți revii între timp... De fapt, e doar un puseu de tip freudian după ce austriacul s-a încontrat Jung... Coryntina își scuipă în sân, Jerome și Schwartzeneger - fiii noștri - încep să scâncească, soacra lui Haralampy comunică în continuare cu Dumnezeu prin scorojeala sufrageriei, iar eu mă luminez că va avea loc o nouă
Din apocaliptica soacrei lui Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10692_a_12017]
-
femeia, dezbrăcată de orice complexe și antrenată de spiritul ludic al manifestărilor incriminate, își scoate la vînzare organe palpitînde, ambalate în pungi de la Magazine Litteraire. Un gest metafizic ce consumă în aceeași semantica sinestezica ritmica și cu bagajul de amintiri freudiene anterior sedimentate. În numele feminismului astfel slujit, ultimul cuvînt revine în spectacol unei fetițe inocențe (adorabila Luna Bella Brudiu). Armonicele dizarmonii (sunete de tuba și violă, executate live de Florin Olaru și Tamara Manea) vin să acompanieze un autoportret memorabil și
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
au generat succesul de masă al nazismului, Fromm întreprinde un larg ocol (de proporțiile unui studiu independent) până în epoca Reformei. Argumentele sale sunt, evident, în primul rând psihologice, iar tema de fond (sau "tema-ecran", pentru a parafraza oarecum un concept freudian) o constituie, ca și în alte cărți, eul, cu slăbiciunile și cu șansele pe care le are într-o lume dură și în condiții istorice nu tocmai favorabile. Autorul este, hotărât, un împătimit al distincțiilor. În ceea ce privește libertatea, de pildă, el
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
uneori alte discursuri, alte sensuri istorice constituite. Se recunoaște chiar că teoriile înseși sînt pluraliste, că există mai multe "feminisme" (școala franceză sau anglo-americană), "deconstrucții" (în linia lui Derrida sau în varianta americană a lui Paul de Man), "critici psihanalitice" (freudiene și lacaniene)...". Un prim nivel la care apare analizat modernismul e cel filosofic, întrucît teoria literară modernă e înclinată a aprecia rolul criticii ca un examen eminamente rațional, așadar ca o formă specializată a criticismului kantian. Sub cupola acestuia, consideră
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
că nu e ușor să faci traducere simultană, știm că traduttore, traditore, dar de la traducerea lui shoulder to shoulder prin "șold la șold" în loc de "umăr la umăr", cu prilejul vizitei Președintelui SUA la București, n-am auzit o gafă mai freudiană. A propos, la Spitalul cu pricina, aflăm din Evenimentul Zilei (10 mai), a lucrat "părintele psihanalizei, Sigmund Freud". Și imediat apoi, iar o gafă, sau măcar o informație lipsită de tact: "Tot aici a încetat din viață președintele Austriei, Thomas
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
al personalității“ (1997), „Stadiile dezvoltării infantile“ (1997), „Un început care se numește Freud“, „Neopsihanaliza“ (1998), „Psihologia copilului și a adolescentului“ (1998), „Psihologia astăzi“ (vol. I, II, III, 2000, 2001, 2003), „Experiența Atlantis - din jurnalul unui grup creativ“ (2001), „Terapia psihanalitică freudiană“ (2002), „Psihologia vârstelor adulte și ale senectuții“ (2004). A publicat 90 de studii și articole în volume și reviste de specialitate. A realizat un stagiu de formare în psihoterapie experențială de grup, la Societatea de Psihoterapie Experențială Română din București
Agenda2004-14-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282249_a_283578]