1,748 matches
-
faceți o comandă pe shop on-line de pe site-ul nostru. Pachetul a plecat astăzi, prin Fan Curier. Cu stima, Director Producție” Nu mai știam...e o poveste sau un adevăr? Sunt în concediu medical...de câteva zile...la pat...febră, frisoane...tot tacâmul... -Alo, de la Fan Curier va sunam...sunteți acasă? În 5 minute ajungem. Aveți un plic. Cum tremura de emoții și fericire un copil, pândindu-l pe Moș Crăciun, e nimic! Să vedeți un adult febril, care și-ar
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
E lăsat în continuare să țipe doar pentru a se expune ridicolului: un singur contestatar e ceva caraghios.Ă Cazinoul și Hipodromul, marile ctitorii ale Magistratului, adună mii de vilegiaturiști, indiferent de sezon. Cei mai mulți joacă pe sume ce dau localnicilor frisoane. Vizitatorii mai zgârciți sau dornici de pitoresc evită Hotelul, locuind în gazdă; cei săraci nu sunt prea bine văzuți, dorm în vale, sub un șopron sau în gară, li se zice „sulfurați”. În zori, se vor înșira pe serpentinele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mereu o spaimă, să viseze urât; dacă nu e terorizată de un gând, se pornește spre prostii; încearcă să-și schimbe stăpânul, de obicei: să înlocuiască un Magistrat cu altul. Are un complex față de oamenii legii; cuvântul procuror îi produce frisoane. Sentimentul vinovăției perpetue. Iude fără cauză. În fiecare târgoveț zace un Iago. Un Cain. Când o comunitate nu mai poate fi îndreptată, trebuie distrusă. O voi da pe mâna Castelanului, acesta nu va cruța pe nimeni. Voi pieri odată cu gloata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
după apariția cărții lui Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei și ultimul om. Ni s-a cerut să urmărim cu atenție ecourile stârnite de lucrarea colegului dumneavoastră nipono-american În mediile academice, și nu numai. Am impresia că domnul Fukuyama a provocat ceva frisoane la nivelul conducerii Centrului. Poate chiar mai mult: a fost pe punctul de a declanșa o alarmă În toată regula, dacă nu cumva a și declanșat-o. O mică furtună În deșert... Am așteptat ca Sonia Anderson să continue. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Perdeaua a prins să se umfle zgîlțîită de o rafală de vînt. Din depărtare apar și dispar În răstimpuri fulgere scurte, tăioase, urmate de tunete Înfundate. Doamna E. pune cu grijă cartea pe noptieră, se Învelește, cuprinsă deodată de un frison, cu cearșaful pînă la gît și strigă să o audă domnul D. din camera de alături: — Ce faci, nu vii să te culci? O după-amiază obișnuită. Ajung acasă. Pe ușa liftului o plăcuță pe care scrie „În revizie“. Urc șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să iasă afară, Într-o lumină de care nu au știință. Măruntele mele delicii cotidiene, culoarea mov, piersicile, frisonul de la ora cinci, lingurițele de argint, meciurile de football auzite la radio, cînd și cînd Tina Turner, cînd și cînd Llosa, Süskind, Ginsberg, cînd și cînd vîntul purificat de praf după ploaie. Și sălile de spectacol, un balerin, un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să plece fără să se uite în urmă. Ar putea. Dar o forță rea, ca o ispită (despre ce ispită o fi vorba aici?) îi trage capul într-o parte și-l face să privească la scena care-i provoacă frisoane de silă, îl obligă să se uite la ceea ce, hotărât, el n-ar vrea să vadă. Aceeași ispită mă încerca și pe mine în relațiile mele cu Stein. De fiecare dată când mă întorceam de la el, mă juram că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Mik mă ia de mână; mă ridic și încep să merg. La început e cam greu. Mă tem să nu lunec și să nu cad ca un om foarte slăbit care calcă pe gheață. Pe coridor, m-au apucat niște frisoane puternice. Pe coridorul care duce la toaletă e un miros puternic de varză și de alte mâncăruri. Gândindu-mă la mâncare, simt că mă ia cu greață, dar e o greață neobișnuită. Gândul la mâncare îmi face greață nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
muște. Suntem deja jos și, iarăși, nici o amintire despre eforturile chinuitoare sau despre scara coborâtă, de parcă din cameră am aterizat direct în stradă. Lungi și fără de sfârșit mi se par și mersul prin orașul pustiu în care urlă vântul, și frisonul care-mi scutură spinarea, și zdrențele de aburi, și lanțul auriu al felinarelor care mi se vâră în ochii înlăcrimați și care dispare când clipesc din ochi. Suntem deja la poartă, și iar parcă nimic din cele dinainte n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
foarte aproape, la numai câțiva pași depărtare. Auzise foarte clar și simțise totodată pământul tremurând. Apoi frunzele începură să foșnească, ca și cum cineva sau ceva se venea spre locul unde se afla el. Părul de pe ceafă i se zbârli, în timp ce un frison rece i se scurgea pe spinare. Nu mai avea scăpare. Să fugă, era prea târziu, nu avea nici o șansă să se îndepărteze de locul acela fără ca fiara să-l poată ajunge. Acum era sigur că un urs îi luase urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui albastrul cerului, pentru că auzul Își putea Închipui cîntările și sunetele muzicii. Numai că acum era iarăși liniște, iarăși beznă, iarăși Încremenire, contenise orice mișcare, dispăruse lumina și totuși el Își Închipuia lumina, Își Închipuia frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci cînd i se aninase pe umeri, cînd Îi apăruse cruciș, pe cînd fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe cînd Îi Încolțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cărțile legate În piele - față de edițiile recente, care, Într-un fel, evidențiază profilul intelectual al unui fost ofițer al Ohranei, despre care, de altfel, se știe cam puțin. 10. După ce le va răsfoi nu fără curiozitate și cu un anume frison metafizic - (Dar după noi ce va rămîne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vîrÎ iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așternuse simbolurile destinului erau identice cu cele lăsate de mâna care adnotase textul, singura care ar fi putut cu adevărat să se Încumete a completa cele Zece cărți. Aceea a autorului său, cel mai mare astrolog din toate timpurile. Un frison Îl Îngheță, ca atunci când gândul i se opri la cel care Îi profețise nenorocirea. Dar mai apoi, dintr-o dată, ridică din umeri, alungând nefasta presimțire. Nu, semnele acelea de pe hârtie nu aveau nici o putere. Numai el era arbitrul propriului destin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
eram singuri și ne era frig. — Stăteam în fața ferestrei, la câțiva pași de ea. Nu puteam să-mi iau ochii de la trupul prizonierului. S-a ghemuit ca un câine, la rădăcina copacului și îl vedeam mișcându-se, era scuturat de frisoane și nu se mai oprea. Eu am început să plâng, vă jur, a venit de la sine, și nu am făcut nici un efort ca să mă opresc. Iar puștiul a început să scoată urlete prelungi, de animal, cum se spune că făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
castelul de pânză al unei corăbii invizibile, pe fluviul morților - așa cum se întâmplă în poveștile minunate pe care învățătorii ni le spun la școală, și pe care le ascultăm cu ochii măriți, cu teama sădind în venele noastre înțepături și frisoane, în timp ce afară noaptea se lasă ca o pelerină de lână neagră, aruncată pe umerii unui gigant. Către dimineață, Clămence s-a mișcat puțin, numai dacă nu cumva oboseala nu mi-a dat această impresie. Totodată, cred că fața i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cineva mi-a picurat scântei de gheață În sinusuri și În laringe. Niște scântei scurte și rapide, ca acelea care provoacă aprinderea la un motor, o senzație de arsură la rece, precum cea provocată de gheața carbonică. Simțeam cum acel frison Înghețat Îmi paralizează mucoasa nazală și laringele, topindu-le parcă, pentru ca mai apoi să se răspândească În tot corpul. — Încearcă niște bere, Îmi spuse Monkey râzând. Am dat pe gât Corona. Berea rece mi s-a scurs pe gâtul parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi apăreau picioarele fetei și dunga feselor aparțineau unui timp acum inaccesibil mie. Mă simțeam ca un mușuroi de larve care forfotesc prin gunoaie. Am râgâit de mai multe ori În timp ce-mi beam Coca-Cola. Concomitent cu ele simțeam frisoane din cauza cocainei, care-mi rezonau puternic În tâmple, străbătând Încet spațiul dintre gât și bărbie. Nu era o senzație plăcută, ci doar o iritare persistentă. Aveam impresia că o distanță din ce În ce mai mare se așternea Între mine și fesele fetei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cuprinși de tristeța unei toamne potrivnice. * * * Când a deschis ochii, l-a văzut pe țârcovnicul Predoiu Traian lângă patul de la sobă, cel îngust, de lângă fereastră. Corpul îi era învelit cu o pătură de lână, ponosită. Tremura ca varga, cuprins de frisoane. Popa Rădulescu Ilie se ruga pentru izbăvirea păcatelor lui, și îmuind o crenguță de busuioc în aghiasma din găletușă, i-a stropit fața, și a-chiat cu vocea stinsă. - Iartă-l Doamne, și dă-i dezlegarea Ta!... Andrei abia a reușit
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ARUNC ZĂPEZILE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Mi-arunc zăpezile , iubite , peste ierni, Frisoanele de frig le-ascund în vers, Când peste mine primăveri așterni Și mă aduni buchet de flori din mers. Cochet mi-așez petalele albastre Să nu rănesc dantela parfumată. Pudrez cu praf de zâmbet și de astre, Un rid uitat
ARUNC ZĂPEZILE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361511_a_362840]
-
arcuiesc pe spate, luminițe argintii dansează pe retină croind piruete în patinaj artistic, crema de pe față lucește precum gheața sub greutatea patinelor obrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii. Coregraful este premiat cu luciul din buze. • Revelion Iarna are frisoane, termometru se adâncește în abis. N-am antibiotic dar geme și plânge iar soarele este prins în cerc de nori. Viforul strânge în corset Citește mai mult • Chip angelicNegru pictează albastrusub arcada sprâncenelor,genele se arcuiesc pe spate,luminițe argintii
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
angelicNegru pictează albastrusub arcada sprâncenelor,genele se arcuiesc pe spate,luminițe argintii danseazăpe retină croind pirueteîn patinaj artistic,crema de pe fațălucește precum gheațasub greutatea patinelorobrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii.Coregraful este premiatcu luciul din buze.• RevelionIarna are frisoane,termometru se adâncește în abis.N-am antibioticdar gemeși plângeiar soarele este prinsîn cerc de nori.Viforul strânge în corset... V. NOIEMBRIE, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. • Noiembrie Frunzele galben-arămii mi se
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
tabletă. Aceiași situație s-a demonstrat și la tratamentele prin Medicină Alternativă (Homeopatie, Acupunctura, Fitoterapie,Chiropractică, etc În cazul vaccinării, oricine a fost martor la astfel de reacții, con- cretizate prin roșeața la locul injectării sau perturbări temporare (temperatura, grețuri, frisoane, etc). În cazul vaccinurilor, a fost implicat o substanță bactericida, mertiolat, derivat al mercurului. Și iată, ca acum, când s-au semnalat cazuri de poliomielită în Ucraina, cănd Europa este invadată de valuri de refugiați din Orient, unde mai persistă
CINE ESTE CONTRA ...,.VACCINARII ? de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363446_a_364775]
-
visului îți rostesc numele sub chemarea-ți ce-a deșteptat harpa sufletului meu acordată acum cu a sufletului tău ín variațiuni nemaiauzite. Fiecare pas ne apropie fiecare íntindere de mână ne cuprinde și dorul a curs tot ín plăsmuiri ínalte, frisoane ale timpului dăltuind în noi forma celuilalt ce o vom păstra de acum ín fiece secundă-respirație-incantație a șipotului viață ce ne definește. Referință Bibliografică: Pirueta / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1445, Anul IV, 15 decembrie 2014. Drepturi
PIRUETA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367877_a_369206]
-
venit mie În cap, de-atunci cred că nu-mi mai pot potrivi Rimele, prozodia și sunetele ce-mi inundă Toate ungherele, glumesc se înțelege... Am început să țip și toți ne-am speriat Atunci am simțit pentru prima oară Frisonul rece și inconfundabil al morții Parcă toată mintea mi s-a scurs subțiindu-se Și rătăcind în toate arterele și vinele, articulațiile Am fugit cu toți după ce țața Chiroftia lu' Șerb Vecina de peste gard a alergat să vadă tărăboiul Mi-
ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI (1948-2006) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366808_a_368137]
-
și mătcile nu știu mai nimic din somnul în care zace războinicul ca într-o cămașă de zale zornăitoare “.( Vremuiește vremea).Extazul e o formă de supliciu, iar durerea un mijloc de ași exprima bucuria, un fel de voluptate dureroasă. Frisonul e starea obișnuită de tensiune.Prin percepția aproape delirantă a simțurilor, autaorea se înalță în zonele oculte ale spiritului, precum într-un impuls magic. Melania Cuc privește lumea printr-un ochian al simțului ocular, un fel de aranjament de oglinzi
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]