669 matches
-
Occident și aiurea. Cu imaginarul marin al pirateriei s-a petrecut ceea ce s-a petrecut cu oricare alt decupaj faptic al trecutului uman, pus în poveste datorită puternicelor sale impresii, sub ceea ce Jung numește fantezie activă. Spre deosebire de fantezia pasivă, automată, frizând anormalul, patologicul, fantezia activă e specifică activităților spirituale și culturale și reprezintă înclinația psihicului uman de a prelua, mai ales inconștient, sugestii și corelații diverse și de a le asocia în exterior cu deosebită claritate, astfel încât rezultatul să pară un
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
oricât de paradoxal ar părea, o industrie prosperă. Deci care aduce un profit bun. Dar orice profit e În sine poluant, el fiind un Împrumut nerambursabil de la mediu. Artizanală la noi, moda aceasta produce acum doar jocuri de cuvinte ce frizează eufemismul precum “ouă de țăran” ori “vin de butuc”; e vorba oare de lichidul roșu ce se scurgea de pe butuc după ce călăul Își făcea meseria? Să lăsăm Însă gluma și să purcedem la analiza acestei Încercări a omului de a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lungul cortegiu al pelerinilor misterului"). Degeaba credeam că pe Pământul Făgăduinței curg dintotdeauna râuri de lapte și miere, astăzi ambele produse fiind made in USA, nu mă pot împiedica să mă gândesc că o astfel de "vilă construită în mijlocul junglei" frizează irealul, ca o vitrină Hermès plasată la intrarea într-o mahala. Această prosperitate, această veselie new-yorkeză, această limbă engleză omniprezentă, aceste mici magazine cu "coloniale" ca cele de la noi nu semnalează adaptarea la canoanele lumii moderne a unui orășel arab
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
găsească un bun teren de atac pentru a face să cadă guvernul conservator, amintea în ziarele și mitingurile sale rolul pe care-l jucase în 1877, cînd se aflase la putere, și înfiera ceea ce el numea "pasivitatea" cabinetului Maiorescu care friza trădarea intereselor țării. Chiar și în sînul ministerului, domnul Take Ionescu, a cărui competență în materie de probleme de politică externă era recunoscută de toate cancelariile europene, preconiza o mobilizare imediată pentru a forța mîna Bulgariei și a-i smulge
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a-i pune la încercare fidelitatea. Reușind să o tulbure, e cuprins de remușcări și, spre a reînnoda firul rupt al încrederii, vrea să simuleze un accident de mașină, menit să readucă afecțiunea femeii, dar este ucis. Aici cazuistica geloziei frizează, în același timp, absurdul și ridicolul. Șeful Preda, ultima nuvelă, exploatează gelozia paternă, care ia o turnură demențială, patologică și duce la întâmplări tragice. În general, sub aparențe inofensive, aproape banale, personajele lui S.-R. ascund un uriaș potențial de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
cazul lui Dostoievski, nu rareori sangvino-colerică! Și Shakespeare la fel, un extrovertit, un sangvin, dar „numai” În marile piese, Hamlet și mai ales Richard al III-lea, Regele Lear sau Macbeth, unde-și „trădează” și o anume stare „colerică”, ce frizează isteria, ca și la Dostoievki. (Shakespeare, Însă, e cu adevărat un caz aparte chiar și printre „cei mari”: două dintre piesele sale „mari”, Visul unei nopți de vară și Furtuna, sunt mai degrabă „introverte”, „flegmatice”, ca și piesele „minore” ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
această credință. Din această perspectivă, a făgăduinței onorate, trebuie interpretată încercarea la care Avraam este supus mai târziu pe muntele Moria. Credința fără fapte este "vorbă goală", de aceea ea trebuie dovedită. Testul la care este supusă credința lui Avraam frizează absurdul. De ce Dumnezeu vrea să ia înapoi copilul dăruit lui Avraam și Sarei? Pare un nonsens în logica noastră modernă, "a bunului câștigat" (sic!). Avraam va fi fost nebun să accepte porunca divină, însă el își găsește puterea în amintirea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Mediu în comparație cu deschiderea Antichității greco-latine. În centrul beznei medievale, constată istoricul francez Georges Duby, anul 1000, antiteză a Renașterii, este înfățișat ca un spectacol al morții și supunerii abjecte. Pocăința și penitența capătă accente dramatice în rândul populației, fără a friza, totuși, panica sau anarhia. Nu e drept să credem în terorile anului o mie, dar trebuie să admitem în schimb că cei mai buni creștini ai acestor vremuri au trăit într-o anxietate latentă și că, meditând la Evanghelie, ei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
la o teologie a istoriei, noi ne-am propus o introducere succintă la o problematică puțin familiară cititorului și chiar teologului român Dumnezeu în istorie -, și nu o abordare exhaustivă. Nici nu ar fi posibil așa ceva, fără riscul de a friza derizoriul. Kairos-ul central, incontestabil și irevocabil, al manifestării Providenței divine în istorie este Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, fie că acceptarea acestei taine se face pe baza documentelor istorice sau prin lucrarea credinței. Asta nu înseamnă că ceilalți kairoi
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
poliției politice și al armatei ideologizate. Dar... nimeni nu bănuia „boala, paranoia” care urma să-l cuprindă și care avea să târască România, în contrast falagrant cu țările vecine, comuniste și ele, într-o „enclavă” economică și ideologică, în mijlocul Europei, frizând absurdul social, ca într-o piesă de treatru scrisă de un autor beat și pe jumătate nebun!... Da, eu am crezut „prea mult”, Stancu, pentru a lua acest contra-exemplu, a crezut „prea puțin”! Sau... cât trebuie?!... Nu, nu cred. Însăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
azi, ba însemnări jurnaliere de o banalitate și pretențiozitate care ar provoca zâmbetul oricărui licean... (Citind azi paginile de jurnal genialoide ale post-adolescentului care a fost Radu Petrescu, îmi dau încă o dată cont de „defazarea” adolescentului care eram, de „insolubila”, frizând „boala psihică”, criză în care se afla, vrând mult, vrând totul și... putând foarte puțin; „să vrei pân’ la mie, să poți pân’ la șase!”, scrie undeva, acid, Arghezi.Ă Când l-am întâlnit pe Nichita, în primăvara și vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asemenea, produce monștri. Succesul stimulează, inevitabil, vanitatea, anesteziind simțul deșertăciunii. Dar și insuccesul e, pe această linie, catastrofal: e urmat, mai întotdeauna, de irezistibile valuri de frustrare, în care mania persecuției, invidia, ura de toți și de toate ajung să frizeze patologia. O formă perfidă a vanității se exprimă în convingerea că ea este, preponderent, viciul altora. Dar repet: în fapt, nu scapă nimeni de ea. Sau aproape nimeni. O vom simți, pe pielea noastră, pe 9 decembrie. Și după. Despre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
obișnuitele vederi surprinse cu patriotism local de fotografi. În timp ce citeam în tren ziarele, lipeam pe un carton alb un fragment de imagine laolaltă cu niște cuvinte sau o propoziție-două: „cuvântul îndărătnic deci“, ori: „Dacă un loc există cu adevărat, el frizează dorința“. Abia uluirea în fața a tot ce poate fi scos din niște cuvinte disparate din ziar a atras după sine rimele. De mult începusem și acasă să decupez cuvinte. Zăceau împrăștiate pe masă - pe nealese, îmi ziceam. Mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
e posibil acest contact fizic minimal, el trebuie suplinit cu valuri de hârtie scrisă. Caragiale intuiește acest complex al distanței. E și cazul lui Ladima și a altor îndrăgostiți, ei scriu pentru a înlocui ființa iubită într-un mod care frizează autoerotismul. Ladima o vedea des pe Emilia dar... atât. Și atunci, ce să facă, îi scria. Invers, doamna T. citește: după decesul lui Fred, ia caietele acestuia cu febrilitate ca „să fie singură cu el”. Există, în literatură, și epistole
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
să mă sufere și știa că știu. Și-i plăcea că știam. Asta mă înnebunea: câinele știa că știam că mă urăște și-i plăcea. Când mi-am întors privirile la Jayne, mă fixa cu atâta speranță, o expresie care friza nebunia, încât am vrut să mă desprind primul. Dar atunci Jayne mă împinse cu blândețe, zicând: - Suntem invitați la Allen, duminică. N-am putut să refuz. - Cred că o să fie... am sorbit din pahar, minunat. Nemaipomenit. De îndată ce plecă să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la aeroport. Ies din hotel și o iau spre centru. Ajung în buricul târgului. Mă gândesc să mănânc ceva. Între două restaurante, văd un magazin de decorațiuni interioare. Intru. Stau vreo oră și analizez fiecare obiect, cu o răbdare care frizează paranoia. Deja vânzătorul mă urmărește cu interes, știe că n-o să plec cu mâna goală. Mă opresc un timp în fața unor ghivece mari cât China. Pot să v-ajut? Îi explic omului că am acasă un bonsai micuț care vrea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
a gradului de libertate îngăduit de societate individului” (Nicolae Manolescu). Tema, desigur îndrăzneață și delicată în contextul istoric al apariției romanului, e tratată cu relevanță. Persistă aplecarea spre intimism, dar apare un spor de comentarii analitice auctoriale pe tărâmul psihologismului, frizând uneori fastidiosul și vădind obsesia interpretării micilor gesturi uzuale ca elemente ale codului nescris al unui joc al disimulării. Romanului Magdalena avea să i se reproșeze afilierea forțată la o anumită formulă de modernitate, concepută programatic sub specia complexității extreme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
în batjocură Berezovski, influentul oligarh,). Tzereteli este un sculptor de origine georgiană, bogat și influent, care a „turnat” mai multe asemenea monumente în Moscova, scandalizând intelectualitatea, deși statuia lui Petru I nu arată deloc rău. Sunt, cu siguranță, altele care frizează kitsch-ul. Catedrala Hram Hrista Spasitelea, reconstruită din temelii după 1989, pe locul celei vechi, demolată de comuniști. Și aici a „creat” Tzereteli, care a montat pe ziduri basoreliefuri din metal negru, reprezentând scene biblice. Mi se pare total nepotrivită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc o sărutare? Să fiu sclavul papucului tău, să tremur când îți vei descoperi sânul... sânul care mâni va fi un cadavru, și care după ființa sa este și astăzi? Să mă frizez ca să-ți plac, să-ți spun minciuni ca să petrec mintea ta ușoară; să mă fac o păpușă pentru... cine o și mai spune pentru ce? Nu! nu mă voi face comediantul acelui rău care stăpânește lumea; mi-e milă de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc o sărutare? Să fiu sclavul papucului tău, să tremur când îți vei descoperi sânul... sânul care mâni va fi un cadavru și care, după ființa sa, este și astăzi? Să mă frizez ca să-ți plac, să-ți spun minciuni ca să petrec mintea ta ușoară, să mă fac o papușă pentru... cine o și mai spune pentru ce? Nu! nu mă voi face comediantul acelui rău care stăpânește lumea; mi-e milă de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
buzele tale, pe tine te pierd cu totul când te-nlănțuie pictura, neostoită iubire, Imnul acatist, Maica Domnului adorată, cu brațele desprinse, pruncul Iisus stă totuși firesc la pieptul ei, fără să-l susțină decât poate dragostea de mamă preacurată, friză de episcopi, sfinți filosofi pe fațada de est, abia îți pot urmări cuvintele, le aud cu claritate, dar întocmai ca și palma ta azi-noapte, a cărei mângâiere vibra în tot trupul făcând cercuri tot mai largi de tulburătoare dorinți, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care ar fi fost cea mai mare și mai urgentă necesitate? Și ce strategie avea să folosească În fața actualei superiorități a lui Hideyoshi? Katsuie era obsedat de Hideyoshi. Mai mult, gândurile Îi erau dominate cu tărie de o antipatie ce friza ura curată. Convocându-și vasalii superiori, discută cu ei până după miezul nopții. A doua zi, de la cartierul general al statului major Începură să pornească grăbiți, În toate direcțiile, curieri cu mesaje. În același timp, Katsuie Însuși Îi adresă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Anterior R. încercase, odată cu seria scrierilor avându-l drept personaj principal pe Târlici, să abordeze domeniul al cărui public-țintă îl compun copiii și adolescenții. Numai că între naivele aventuri ale lui Târlici și pornografia afișată în narațiunea din 1996, involuția frizează lipsa de măsură în relatarea unor întâmplări, chipurile de o „extraordinară” complexitate existențială. În fața acestui deșeu epic, cu greu se poate ascunde regretul că R. nu s-a oprit la banalele, dar, în fond, acceptabilele încercări poetice de până atunci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
timp la literatură, autorul nu mai regăsește energia pasională și suflul creator din România pierdută: romanul Diamantul de gheață (1997) este un poem de dragoste palid, un fel de jurnal intim excesiv metaforizant, în care sinceritatea nu produce autenticitate, ci frizează mai degrabă indiscreția și lipsa de măsură. SCRIERI: Unde, ce, când..., Timișoara, 1990; Iisus s-a născut la Timișoara, Timișoara, 1994; România pierdută, București, 1995; Clasa nevrednică, București, 1997; Diamantul de gheață, București, 1997; Singur între români, București, 1997; Fata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
viața cu V mare, adică generalizată, este o „ștafetă“ preluată de la aceea geologică care, după ce a depășit apogeul și-și reduce contribuția, nu dispare, ... de către viața biochimică (concretizată în coacervate [76]), apoi de aceea biologică, urmată desigur de ceva ce frizează metafizicul (dacă Aristotel l’a așezat chiar lângă fizică, între timp s’a interpus chimicul, biochimicul și biologicul, nu pentru că au apărut, ci doar pentru că au fost conștientizate, o chestiune de progres și specializare a științei). O astfel de Lume
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]