851 matches
-
Geo Dumitrescu ca fiind, în 1941, animatorul "unei reviste nonconformiste (Albatros), interzisă repede, la al șaptelea număr, de cenzura vremii"65 fără să insiste asupra elementelor care scot această revistă din tiparele epocii, cele prin care se manifesta spiritul de frondă al redactorilor. Avem de-a face probabil, în acest caz, așa cum remarca Lucian Valea, cu o preluare a unei "legende": revista Albatros apărănd ca una de frondă literară și nu numai. Revista este, de altminteri, amintită mai ales atunci când se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
scot această revistă din tiparele epocii, cele prin care se manifesta spiritul de frondă al redactorilor. Avem de-a face probabil, în acest caz, așa cum remarca Lucian Valea, cu o preluare a unei "legende": revista Albatros apărănd ca una de frondă literară și nu numai. Revista este, de altminteri, amintită mai ales atunci când se pomenește numele lui Geo Dumitrescu. Moartea acestuia a devenit un trist prilej de a fi readus în actualitate. Constantin Ciopraga notează, rememorând activitatea lui Geo Dumitrescu, și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ideologică și militantă a conducătorului revistei - Geo Dumitrescu - și ținuta ideologică a revistei"90. După o prezentare a două dintre puținele apariții ale Albatrosului, Lucian Valea se va îndrepta spre analiza publicațiilor în care se va manifesta ulterior spiritul de frondă albatrosist. Nu se poate nega, susține el, existența unui asemenea spirit la mulți dintre membrii grupului, ceea ce ar fi însă neadevărat este afirmarea acestuia în paginile revistei amintite: "Despre nici una dintre publicațiile generației nu s-a vorbit cu atâta insistență
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
revistă și insistența cu care este refuzată intruziunea în sfera literaturii a atitudinilor politice oricât de nobile ar fi - țin să precizeze cei de la Albatros - ilustrează o neimplicare a tinerilor studenți în problemele epocii sau ele se pot înscrie în fronda specifică acestei generații și în manifestările ei ulterioare. Lucian Valea pare a aprecia articolul lui Geo Dumitrescu Între poezie și cuvinte încrucișate în care se prezintă "un punct de vedere estetic echilibrat și de bun gust", dar se face precizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
da până la urmă unitate generației amintite și îi va apropia pe cei grupați în jurul Albatrosului de cei de la Cercul literar de la Sibiu. Dacă Emil Manu a exagerat prezentând revista Albatros ca pe una esențial antifascistă și dominată de spiritul de frondă specific generației în formare, atunci se pare că Lucian Valea procedează în aceeași manieră în încercarea de a ne convinge de contrariul celor afirmate de colegul său de generație. Astfel, se menționează, că atitudinea din replica dată articolului apărut în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu privire la orientarea revistei, chiar dacă, e drept, aceasta nu era cristalizată în primele apariții ale ei. Dacă urmărim articolele din celelalte reviste în care vor publica albatrosiștii și pe care Lucian Valea le amintește putem ajunge la concluzia că spiritul de frondă, revolta, dorința de a ieși din tipare sunt trăsături care îi caracterizează și care nu ar fi putut să apară brusc, atitudinea lor devenind mai fermă pe măsură ce trece timpul. Nu trebuie, e drept, să absolutizăm existența unei atitudini protestatare, să
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a asigura familiilor pe care le au existența. Asupra reportajului se revine și în numărul următor atunci când este prezentată cartea lui Geo Bogza, Țări de piatră, de foc și de pământ, sub titlul Noul realism românesc. Miron Constantinescu apreciază aici fronda care îl caracterizează pe Geo Bogza, deși aceasta era realizată de pe alte poziții: "Arestat de două ori pentru grave injurii aduse... moralei, în cele 2 plachete de poeme "Jurnal de sex" și "Poemul invectivă" în care revolta împotriva convenționalismului fad
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cea a lui Mihu Dragomir, Punct. Ultimul număr conține, în afara traducerii unui poem de Ady Endre, Pe țărm de ape'ntunecate, un Poem al lui George Meniuc și un Cântec 118 semnat Vladimir Ierunca, pseudonimul lui Geo Dumitrescu. Spiritul de frondă, sfidarea convențiilor poeziei ca și a cititorului comod de poezie, dorința de a șoca sunt trăsături pe care le regăsim și în acest text și care se vor impune ca mărci ale creației lui Geo Dumitrescu. Poate tocmai accentele protestatare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
astfel sub semnul afirmării orgolioase a încrederii în puterea creatoare a Poetului, dar și sub cel al recunoașterii hiatusului dintre lume și creator. S-a spus de multe ori că trimiterea la Baudelaire s-a realizat doar din spirit de frondă, ca o opoziție față de orientarea germanofilă a momentului fără vreo legătură reală cu spiritul operei poetului francez. Să poată fi interpretată în sensul acesta păstrarea versurilor lui Baudelaire în varianta originală, netradusă? E greu de spus. În realitate, se revine
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să promoveze poezia într-un moment nu tocmai prielnic pentru literatură, unul în care nici proza, nici dramaturgia nu mai reușeau să se impună. În numărul 1, apare un poem al lui Dimitrie Stelaru în tonul său bine cunoscut de frondă. E aici aceeași dorință de a-și șoca publicul, de a-l sfida, se remarcă astfel în incipit imprecația reluată simetric și în finalul poemului: "Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas"141. Horia Tănăsescu oferă o traducere din
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ale unui om în general. E mult mai ușor să se prezinte faptele de o parte sau de alta a baricadei. Activitatea din prima jumătate a deceniului al V-lea este cel mai adesea citată ca reprezentativă pentru spiritul de frondă care caracterizează generația tânără a momentului. Geo Dumitrescu și ceilalți membri ai grupării Albatros sunt curent plasați în prelungirile avangardei. Deși prin caracterul insurgent al poeziei pe care o practică (volumul Libertatea de a trage cu pușca, în cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se poate vorbi despre un astfel de canon -, diferența esențială față de acesta, este, așa cum subliniază și Elvira Sorohan 176, dată de faptul că acești scriitori au ceva de transmis, discursul lor nu e joc poetic al cărui unic scop este fronda, ci e modalitate de a-și organiza confesiunea lirică, de a-și transmite într-o manieră originală ideile. Tot Elvira Sorohan este și cea care pune în valoare nu doar condiția lui Geo Dumitrescu de poet care iese din tipare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
noi și noi lucruri, fenomene, fapte și gânduri, până atunci "nepoetice" sau "antipoetice""180. Legăturile cu politica de stânga le sintetizează chiar Geo Dumitrescu într-o scrisoare trimisă revistei Totuși iubirea în 1992. Poetul și-a păstrat încă spiritul de frondă căci discursul său pleacă de la un pretext: nu și-a ars carnetul de partid, pentru că știa că odată cu dispariția acestuia, nu se șterg și amintirile și oricum "altceva trebuia "ars" - știm prea bine cu toții ce anume, ca să nu mai lungim
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din neîncrederea în literatură", evocarea nu e nostalgică, ci ironică, Tonegaru construiește, de asemenea, o "mitologie a anorganicului", iar "lirismul său nu provine din nostalgia purității ci din mecanismul acestor disonanțe care pot fi depistate de la alăturările de cuvinte până la "fronda" celui care își refuză condiția"210. Al. Piru îi reproșează lipsa aptitudinii "de a se lua el însuși în serios" și faptul că i-ar lipsi, de asemenea, "inteligența autoironiei", exotismul "factice", "arlechinadele grotești"211. Marian Popa, alcătuind un dicționar
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
știu că oamenii au,/ în general,/ două picioare, două mâini,/ câte doi ochi și o singură frunte -/ și altceva nu mai știu./ Știu că oamenii se-nmulțesc,/ în general,/ prin iubire, doi câte doi -/ și altceva nu mai știu nimic". Fronda se realizează subtil, eul poetic refuză să-și asume un rol mesianic ori să pozeze în ipostaza geniului care e deasupra tuturor, integrându-se în masa ancorată în realitatea vizibilă, delimitându-se astfel de o poezie pronunțat idealistă. Totodată se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
modalități de creație, cu tehnici aparținând unor curente literare. Astfel, chiar dacă Stelaru apelează de multe ori la recuzita romantică sau la cea simbolistă, el se distanțează polemic de acestea. Deschiderea poemului cu o negație este caracteristică pentru o astfel de frondă (oricât de dur ar părea termenul în cazul unora dintre poemele lui Stelaru unde opoziția față de lirica anterioară se exprimă voalat, el se potrivește bine celor în care dorința de a șoca este evidentă): "Nu e adevărat ce spune pământul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Câini), al refuzului ordinii. Actul este aproape sinucigaș, dar exprimă dorința de a-și croi propriul destin chiar dacă acesta poate fi unul al erorilor, al nefericirii. Contextul socio-politic în care sunt redactate astfel de poeme justifică încadrarea lor în sfera frondei, nu doar literare, ci și sociale. Omul este asemenea câinelui vagabond, rătăcitor prin lume, fără drepturi, fără o existență sigură, ceea ce îi rămâne este posibilitatea de a-și afirma libertatea prin orice mijloace. Apelul la onomatopee sau la metafora câinelui
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sine însuși fără teama de a fi respins. De aici și imaginarul șocant, surprinzător care caracterizează lirica lui Caraion. Promovarea unei poezii la fel de libere ca "energia care circulă/ prin toate cercurile și arterele pământului" este, în sine, un act de frondă, nu se propune doar o poezie a concretului, animată de trăirile, obsesiile cele mai profunde (energia chtoniană este, în fond, o expresie a pulsiunilor inconștientului, adică a celor mai intime trăiri netrecute prin filtrul rațiunii), ci, indirect, și una infernală
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-mi că sfârcurile sunt atolii din Sud". Trupul femeilor devine suportul pentru crearea unei alte lumi, e o evadare în senzual, exoticul se ascunde în atracția feminină. E poate textul cel mai citat pentru autoportretul de creator, pentru spiritul de frondă afișat: Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă". Eros și thanatos se confundă, acesta e un "epitaf", caligrafiat noaptea curtezanelor pe ferestre, cum afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din realitatea care se refuză, de multe ori aceasta nu poate fi reconstituită decât fragmentar și prin presupuneri succesive, nimic nu are consistența adevărului absolut "dincolo de peluze un visător oarecare/ poate la cine știe ce mansardă". Finalul, devenit aproape celebru pentru afirmarea frondei, s-a spus, închide textul simetric oferind ceea ce ar putea fi echivalat cu resemnarea, dar și cu schimbarea viziunii, există aici o interacțiune, dar e parodică și oarecum zeflemistă: "Eram noi doi: Eu și cu Mine,/ pe urmă de atâta
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
certitudinea intrării în contract cu această falsă muză. Impresia de schiță este dată și de imaginile preluate " În jurul stelelor se aduna tăcerea/ și Soarele în zodiac îngreuna balanța" - descrierea copiază parcă desenele din cărțile alchimiștilor sau din cele de zodii. Fronda e dublată de ridiculizarea ei, manifestul este o parodie a tot ceea ce putea înseamna discuție serioasă pe temă literară sau nonliterară. Totuși am lansat acest manifest:/ Cetățeni,/ baricadați drumul cu sens unic/ și demontați omul robot/și însumi semnez,/ Eu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
asupra soarelui, care ghicește în el un simbol al libidoului. Tărâmul imaginației, "harta politică a lumii", are marcată zona preferată "o să găsiți însemnată pe ea baza mea navală, Tasmania,/ de unde mi-aruncam elanurile și urina în mare". E spiritul de frondă care-l caracterizează și care i-a adus oareșice celebritate în grup, alăturarea celor două elemente pune semnul egal între ele, sufletul și trupul capătă aceeași importanță în viziunea lirică. La Tonegaru, impresia de text care se face pe parcurs
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e deformată, ca și cum s-ar afla pe o pânză pe care un ochi neatent confundă dimensiunile, în care distanțele sunt relative: "privind cum norii încep de Lună să se frece" - sexualizarea universului revine, însă mai atenuată decât în primul volum, fronda nu mai e atât de evidentă, totul pare a se fi decantat într-un discurs al epuizării, al prefigurării morții. Întregul univers se restrânge la o panoplie "din această de sus împreunare te cheamă o mână la fereastră:/ e mâna
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la expresiile populare sau argotice. Aceste incursiuni pe care le propune poezia actuală în limbajul străzii nu au un rol "ornamental", ci funcționează ca adevărate redefiniri, la nivelul limbajului, ale retoricii clasice. În spatele lor se ascunde totuși și spiritul de frondă ce caracterizaze și poezia războiului. Poate că textele lui Geo Dumitrescu nu par a aduce răsturnări spectaculoase la nivelul limbajului, nu sunt poezii suprasaturate de neologisme, de termeni aparținând erei industriale și profund urbane, dar limbajul simplu, fără a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lor de a șoca să mai fie preponderentă, pentru că avem o integrare aproape firească în universul poetic: "cu hernia lui la testicule" (Liviu Ioan Stoiciu, Inimă de raze) sau "bătrâna libidinoasă", "flasca grămadă de sex" (Geo Dumitrescu, Aventură în cer). Fronda lingvistică este generatoare, în consecință, de imagini poetice noi. Surpriza, șocul pot astfel să trezească cititorul din letargie și să-l provoace să reacționeze în urma lecturii (o reacție emoțională, evident). 5. Intertextul. Ironie și demitizare Poezia generației Albatros este și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]