628 matches
-
de la Neamț, scrise pe pergament și pe hârtie în vremea urmașilor lui Alexandru cel Bun și a domniei lui Ștefan cel Mare, au fost considerate de N. Iorga ca fiind cele mai frumoase pe care le-a produs arta bizantină. „Frontispicii de o artă gingașă le împodobesc” - spune istoricul - „și întâlnim chiar și portretele de Domni, icoane de sfinți de o tehnică fină. Va fi un progres necunoscut în acest domeniu până în veacul al XVII-lea”. Arta cărților occidentale va avea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Începând cu numărul 6, revista, al cărei subtitlu inițial era „Foaie pentru strângerea folclorului” devine „Foaie folcloristică-literară”. A doua serie, apărută la un interval de zece ani de la prima, păstrează formatul, profilul și numărul de pagini (18), schimbându-și doar frontispiciul: „Foaie pentru săteni. Literatură, cultură, folclor și artă populară”. Director: I. I. Buligan, învățător. Administrator: preot Teodor Gureanu. Comitetul de conducere: C. Brâncuș, I. I. Buligan, T. Gureanu, C. Gh. Popescu Tică. Din articolul-program (Prietene dragă), rezultă că revista își
BUCIUMUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285891_a_287220]
-
Dragomir Petrescu, conducerea redacției este preluată de poetul și criticul literar Iacob Slavov. Sunt inaugurate rubrici noi: „Folclor din Bugeac”, susținută de L. Căzăceanu, M. Lungianu și Gh. Bârlea, „Lirica bucovineană”. În octombrie 1938, I. Slavov demisionează, în continuare pe frontispiciul apărând doar numele directorului. Deși colaborează aceiași autori, profilul revistei se schimbă în mod vădit spre sfârșitul perioadei bolgrădene. Rubrica „Răzoare străjerești” suprimă consecvent spațiul rezervat literaturii, B. devenind tot mai mult o publicație oficioasă. În decembrie 1938, din inițiativa
BUGEACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285917_a_287246]
-
apărut la București, lunar, din noiembrie 1931 până în decembrie 1939. Director este N. Thomescu-Baciu; de la numărul 11 din 1932 redactor este Gallia Tudor, de la numărul 16 pe 1933 - Lucia Carmeluș, iar de la numărul 3-4 pe 1936 - N. Gherculescu. Având pe frontispiciu două devize foarte grăitoare: „Muncește și vei avea” și „Citește, te vei lumina”, revista se adresează în primul rând populației rurale de pe meleagurile ialomițene. Scopul ei, urmărit cu o lăudabilă consecvență, este de a contribui la o „cultivare a minților
BARAGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285617_a_286946]
-
Mihai Sabin, Vasile Sporici, Ovidiu Genaru, Ioanid Romanescu, Gheorghe Popovici, Horia Gane, Eugen Uricaru, Calistrat Costin, Vlad Sorianu, Eugen Verman, Carmen Mihalache-Popa, Victor Mitocaru ș.a. Amintind tradiția interbelică a revistei, de la numărul 1/1972, respectiv 6/1983, sunt menționați pe frontispiciu fondatorii seriei 1925-1927 („Ateneul cultural”), George Bacovia și Grigore Tăbăcaru. De la numărul 1/1974, subtitlul „Revistă de cultură” devine „Revistă social-culturală”. În articolul-program din primul număr, intitulat Cu sentimentul demnității, se arată că A. își propune să fie o revistă
ATENEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
numere sunt incluse în corpul revistei „Viața românească”; de la numărul 11 (august 1982), publicația se editează în volum separat. Practic, aparițiile revistei se grupează în trei serii distincte: 1979-1983, 1983-1988 și după 1990, deși indicația „serie nouă” nu figurează pe frontispiciu. Redactori: numărul 1/1979: Laurențiu Ulici; numerele 2-5/1980: Alexandru George, Gelu Ionescu, Ioana Crețulescu, Laurențiu Ulici. De la numărul 6 din 1981, acestora li se adaugă Al. Călinescu, Livius Ciocârlie, Liviu Petrescu. Pentru numerele 1 și 2 din 1983, colectivul
CAIETE CRITICE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
cărții franceze, tendințele înnoitoare manifestate în limbajul publicistic etc. Articolul de fond, de obicei politic, este semnat, cu rare excepții (G. Diamandy, I. Peretz), de Ion Th. Florescu. Fiecare număr cuprinde rubrici aproximativ permanente, marcate grafic cu aceleași desene, viniete, frontispicii. Semnează versuri Victor Eftimiu, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Ludovic Dauș, Al. Iacobescu, V. Demetrius, A. Dominic, Marcel Romanescu, Mihai Săulescu, Camil Petrescu, V. Voiculescu, N. Davidescu. Proza, mai slab reprezentată, aparține lui Corneliu Moldovanu (Neguțătorul de arome), Ion Dragoslav
CAPITALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
de roade ismul. Ieri, penița s-a-nroșit Nu de cât cu ea am scris, De nimicul ce-am moșit, Bun să stea în manuscris. * Făcând azi un sacrificiu, Timpul simplu, din oficiu Mi-a dat iute un serviciu Cu zero pe frontispiciu. * Chiar pacea pierzi de n-ai în tine Frica sfântă de Dumnezeu, Se prăbușește eu-n sine Și-n pustiul de ateu. 4 iunie 2004 AJUTĂ-MĂ ! Ajută-Mă, te rog, de vrei - Nu pot să stau degeaba - Să mă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
umane. Mi-am declarat crezul. Mă reașez. Suspin - mi-e teamă că de fericire. Aprind un trabuc Murad și trec mai departe, sper, la alte lucruri. Acum un comentariu scurt - dacă o să pot - despre subtitlul O prezentare, cocoțat sus, lângă frontispiciu. Personajul central al acestor pagini, cel puțin în acele intervale de luciditate în care pot să mă domin pe mine însumi și să stau jos, oarecum liniștit, va fi răposatul meu frate mai mare, Seymour Glass, care (cred că prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să pari nevinovat. E adevărat, ai să reușești... ai și reușit să pari tuturor un simplu musafir. Mâine vei pleca din comuna aceasta amărâtă în capitala județului, între oamenii tăi distinși și în tribunalul cu boltă și stema județului pe frontispiciu, ridicată înainte de începutul veacului, dispunând de destinele oamenilor, voi care faceți dreptatea. Ești obișnuit să te joci cu destinele. Întorsei capul, nu mai suportam fixitatea acelei priviri; diagonala dintre noi părea să se fi scurtat, se uita la mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stația mașinilor m-am și umplut de apă în încălțări. Am cumpărat ziarul, cu gestul reflex din fiecare dimineață. Atunci am văzut că era datat joi. Nu înțelegeam. Ar fi trebuit să fie marți. M-am uitat și pe alte frontispicii ale gazetelor de pe tarabă. Toate erau datate joi. Nu înțelegeam ce se întâmplase. Dar, într-o fracțiune de secundă, m-a umplut o imensă frică. De fapt, nu frică. Panică de animal proiectat dintr-odată în ceva cu totul necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
naturalețe și o proporție rar întâlnite la asemenea lucrări. Artistul pare a fi brașovean, cum ne spune Nicolae Iorga. Lucrarea este ,,una din cele mai frumoase opere de artă ce s-au făcut în aceste părți. Manuscrisul este decorat cu frontispicii, chenare și inițiale la începutul fiecărei evanghelii”<footnote Ibidem, p. 186 footnote>. Evanghelie în limba greacă, manuscris 1616. Se găsește în vistieria Patriarhiei Ierusalimului Cărjă arhiereasă ce se găsește la Mănăstirea Xeropotam Două chivoturi ce se găsesc în vistieria Sfântului
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cărți de o valoare inestimabilă. Menționez următoarele cărți: un Octoih 147 slavon din secolul al XVII-lea, două exemplare din Viețile Sfinților, datând din secolul al XVIIIlea, sunt îngrijit scrise cu literă chirilică și românească, ornamentată cu chenar, miniaturi și frontispicii lucrate artistic; o Sfântă Evanghelie în limba greacă, editată la Veneția în anul 1737, dăruită Mănăstirii Cetățuia de către Constantin Mihail Racoviță la 20 august 1749. Coperțile sunt lucrate în ferecătură de argint, prima are icoana Sfinților Împărați Constantin și mama
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la un pub, spun imediat ce ajungem pe trotuar. Vreau să spun, ce-i rău În a sta la un pub, cu o băutură bună În față ? Sună bine, spune Jack blând și mă urmează pe stradă, spre un local pe frontispiciul căruia scrie The Nag’s Head, și deschid ușa. N-am mai fost niciodată În cârciuma asta, dar sunt sigură că e destul de... OK. Poate că totuși nu. Cred că e cel mohorât pub pe care l-am văzut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-i ăsta, Mandrake?” „Începuturile medicinei. Influența zodiacului asupra diferitelor părți ale corpului, cu plantele vindecătoare corespunzătoare. Și cu mineralele, și cu metalele. Doctrina signaturilor cosmice. Erau vremuri În care granițele dintre magie și știință nu erau Încă fixate”. „Interesant. Dar frontispiciul ăsta ce zice? Philosophia Moysaica. Ce caută Moise aici, nu e prea primordial?” „E disputa cu privire la unguentum armarium sau, altfel spus, la weapon salve. Medici iluștri discută timp de cincizeci de ani dacă unguentul ăsta, Întins pe arma cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Aceste hedoniste locuri de meditație sunt cunoscute sub numele de „oalele cu aburi“ sau, pur și simplu, „la aburi“. Cu aceasta se încheie descrierea mea asupra exterioarelor Institutului. Trec acum la interioare. Pe o ușă ca de palat renascentist, pe frontispiciul căreia te întâmpină inscripția, în stil de mozaic roman, Natando Virtus, pătrunzi în prima zonă publică: promenada. Aceasta e de fapt o sală cam neîngrijită, zugrăvită într-un verde posomorât și mobilată cu măsuțe și scaune pentru consumul unor aperitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care s-a scris în ziarele naționale, s-a renunțat la acest obicei. În partea stingă a promenadei se deschide o ușă care duce într-o încăpere ciudată și spațioasă, octogonală, numită „Baptisteriul“. Această cameră camuflează prin coloane pseudoclasice și frontispicii marea „sală a mașinilor“ sau „a motoarelor“, ca să folosim denumirea tradițională a instalațiilor. Mașinile, acum desigur modernizate, au constituit mândria unui binecunoscut inginer din secolul al XIX-lea și, pe atunci, uriașa hală subterană care le adăpostește putea fi vizitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar și multe fotografii de epocă ale marilor înnotători și cu formații muzicale cu instrumente de suflat. Nu pricep asocierea între frizat, sport și muzică, dar niște motive or fi. Ajung apoi în piața centrală dominată de clădirea primăriei pe frontispiciul căreia domină un ceas iar sub el este lozinca revoluției franceze, cu litere mari, în culoare roșuviolet: libertate, egalitate, fraternitate. Deziderat al republicanilor francezi de odinioară și de astăzi, un scop mereu de atins. Mă gândesc că de cealaltă parte
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
omul și viața lui sunt de neatins, și că el, capodopera creației, are deasupra lui doar pe Dumnezeu creatorul și răscumpărătorul său? Sunt întrebări ce mi le pun și nu este prima dată când mă frământă aceste gânduri. Lozinci pe frontispicii de clădiri, instituții, acceptate sau introduse cu forța în conștiințele oamenilor. Nu de lozinci duce lipsă omenirea, ci de iubire! Intr-un colț al pieței este un bar cu multe mese și doar doi clienți, deocamdată. Pe ceilalți i-a
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vezi de departe, foarte mare, din cărămidă. Este dedicată sf. Fecioare Maria, reprezentată de o frumoasă statuie în interior și de o altă statuie afară, în spate, amintind misiunile ținute aici de un prelat la sfârșitul secolului al XIXlea. Pe frontispiciul bisericii, sus, deasupra intrării se citește și anul când a fost finalizată construcția: 1332. Este impunătoare, dar ca mai toate bisericile ce le-am văzut, poartă urme vizibile ale sărăciei materiale și spirituale. Dar poate că acei puțini practicanți sunt
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cunoștea poate că era directorul sau contabilul-șef sau cine știe ce alt funcționar cu funcție mare. De la șirul de spinări privirea îi fugi afară pe fereastra dinspre stradă, unde iarna venise și înconjurase cu un abur de gheață copacii desfrunziți și frontispiciul de deasupra intrării în biserica Sfânta Treime. Ochiul lui Dumnezeu, într-un triunghi albastru-deschis, răspândea pe acel frontispiciu raze aurii în toate direcțiile. În ciuda lor, ziua rămânea geroasă și mohorâtă. Din tonul vorbitorului puteai să-ți dai seama că discursul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spinări privirea îi fugi afară pe fereastra dinspre stradă, unde iarna venise și înconjurase cu un abur de gheață copacii desfrunziți și frontispiciul de deasupra intrării în biserica Sfânta Treime. Ochiul lui Dumnezeu, într-un triunghi albastru-deschis, răspândea pe acel frontispiciu raze aurii în toate direcțiile. În ciuda lor, ziua rămânea geroasă și mohorâtă. Din tonul vorbitorului puteai să-ți dai seama că discursul său se apropia de sfârșit și că în curând avea să înceapă împărțirea darurilor. Tatăl său îl privi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
morale, fie ca o fală pentru viața noastră de unde ne tragem. Nu mi-am imaginat, până la citirea prezentei cărți ,,Vaslui,,Capitala Țării de Jos "...că aceste pământuri pline de istorie au putut naște atâtea valori umane ce au strălucit pe frontispiciul culturii române! Vasluian fiind, răman uimit de mulțimea ,,stelelor" ce s-au înălțat dintre dealurile vasluiene. Îmi condamn ignoranța și rămân recunoscător amicului de o viață Ion N. Oprea pentru strădaniile sale de a-mi umple lacunele cu lumina unui
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
dumitale... Ceva simplu, clasic, dar nelipsit de grandoare. Secretarul meu îți pune îndată la dispoziție banii de care ai nevoie. Nu-mi trebuie deviz, nu pricepi? De ce să pierdem timpul cu asta?... Capacitatea?... Două morminte, da, două... Ajunge.... Bineînțeles, pe frontispiciu gravezi numele meu... Ne-am înțeles? Foarte bine... Mulțumesc. Când am depus receptorul în furcă, secretarul meu izbucni într-un elan de admirație: ― Sînteți formidabil, pe onoarea mea!... ― Nu vorbi prostii, l-am admonestat cu o asprime prea excesivă. Hai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
peste registrul stării civile, pentru a se pune în acord cu simțirea ei. Așadar, trecuse în eternitate ca fiind a mea nu a celuilalt. Oh, am fost atât de bine inspirat cerând să fie pus numele meu de familie pe frontispiciul cavoului care avea s-o adăpostească. Cea dintâi impresie care se desprinse din lectura scrisorii fu aceea că tot ceea ce se întîmplase între noi se datora nu numai unui crâncen conflict dintre crâncenele noastre orgolii, ci a unei tragedii a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]