1,444 matches
-
inventat dansul, cel mult au particularizat unele mișcări, ritmuri și le-au dat nume, pentru a se individualiza în raport cu alte etnii. După cum spun specialiștii, hora, dansă tradițional românesc, are origini preistorice (o horă feminină este „figurată” în ceramică, descoperită la Frumușica), la fel și Călușul (Călușarii) este un dansă inițiatică și care, în diverse variante, denumite altfel, se mai păstrează în multe zone ale țării. Călătorii străini prin șările Române au remarcat, printre multe altele, și dansul de la curțile domnești, boierești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
murcienii erau niște haimanale și niște tîlhari, și fiți atent că noi sîntem din Úbeda... Îmi spuneați că o recunoașteți pe fata care apare cu Julián În fotografie? Portăreasa se concentră din nou asupra imaginii. — N-am văzut-o niciodată. Frumușică foc. După poză, parcă sînt logodiți, am sugerat eu, Încercînd să-i zgîndăresc amintirile. Mi-a Întins-o, scuturînd din cap. — Eu la poze nu mă pricep. Și, după cîte știu, Julián n-avea logodnică, Însă Îmi Închipui că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui Carax cu Penélope Aldaya și i-am Întins-o. Am văzut cum zîmbetul i se lumina văzîndu-l pe Julián Carax adolescent. Era roasă de nostalgie, de Înfrîngere. — Ce tinerel era aici... Asta e Penélope? Am Încuviințat din cap. — Foarte frumușică. Julián mereu se descurca așa Încît să apară Înconjurat de femei frumoase. Ca dumneavoastră, m-am gîndit eu. — Știți dacă avea multe... Din nou zîmbetul acela, pe socoteala mea. — Iubite? Prietene? Nu știu. La drept vorbind, nu l-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ceasurile îndelungate pe care le-a pierdut plimbându-se pe Boulevard de la Madeleine în căutarea unor englezi - preferabil cât mai amețiți de băutură - dornici să vadă lucrurile pe care legea le interzicea. Când avea noroc, izbutea să câștige o sumă frumușică. Dar până la urmă hainele lui jerpelite îi speriau pe turiști și nu mai izbutea să găsească oameni destul de dornici de aventură ca să aibă încredere în el. Apoi a căpătat din întâmplare un angajament pentru traducerea reclamelor de leacuri băbești care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în orașul său de baștină. Îmi vorbise adeseori despre orășelul liniștit de undeva din nordul Olandei unde mai trăiau încă părinții lui. Erau oameni săraci. Tatăl său era dulgher și stătea într-o căsuță veche de cărămidă roșie, curățică și frumușică, de pe malul unui canal cu apă lenevoasă. Străzile erau largi și pustii. De două sute de ani orașul era pe moarte, dar casele aveau încă măreția din vremurile bune. În ele își duseseră viața calmă și prosperă negustorii bogați, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
făcuse Strickland așa ceva, dar n-am zis nimic și o vreme am păstrat amândoi tăcerea. — Ce-ai făcut cu toate lucrurile tale? l-am întrebat în cele din urmă. — Am adus un cămătar evreu care mi-a dat o sumă frumușică pentru tot calabalâcul. Îmi iau cu mine acasă tablourile. În afară de ele nu mai am nimic pe lume, cu excepția unei lăzi cu haine și a câtorva cărți. Îmi pare bine că te duci acasă, i-am zis. Simțeam că asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o cu coada ochiului cum ascultă cu urechile ciulite în timp ce se prefăcea că ar călca o bluză pe care mi-o spălase. A intrat. Râdea, dar vedeam că e puțin intimidată și Strickland a privit-o fără un cuvânt. — Era frumușică? am întrebat-o pe Tiaré. — Destul de drăguță. Dar trebuie să-i vezi portretele. A pictat-o de nenumărate ori, uneori cu un pareo, iar alteori fără nimic pe ea. Da, da, era destul de drăguță. Și gătea foarte bine. Chiar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
va porni din nou, zădărnicindu-i strădania. Mai că nu simți mâna ce Îi atingea ușor grumazul. Omul care se așezase lângă el luase, probabil, neatenția lui drept un semn de Încurajare. Repetă gestul cu mai multă hotărâre. - Care va să zică, brunețel frumușel? Ești nou pe aici? Nu te-am mai văzut. Dante se răsuci spre cel de la care venea. O suflare pestilențială Îl Învăluise. Văzu o față lungă și galbenă, Înconjurată de o barbă subțire și bălaie, o față pe care ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
And frosts are slain and flowers begotten, And in green underwood and cover, Blossom by blossom the spring begins. The full streams feed on flower of...“ — Ce-i cu tine, Amory? Amory se gândește la poezie, la păsări și flori frumușele. I-o citesc În ochi. — Ba nu, ba nu, a mințit Amory. Mă gândeam la Princetonian. Trebuia să merg acolo deseară, dar presupun că pot să dau un telefon. — Oh, a zis respectuos, Kerry, oamenii ăștia importanți... Amory a roșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dă trei sute cinncizeci de dolari pe lună unui muncitor care nu știe nici să scrie, nici să citească! Totuși, eu cred În astfel de investiții, chiar dacă mi-a fost dat să văd cum se topește ceea ce era cândva o avere frumușică În speculații, extravaganțe, excesele administrației democrate și În impozite - modern, așa sunt eu mereu, Mabel! În orice caz, vom avea camere trăsnet. Tu poți găsi de lucru la o revistă de modă, Alec poate munci la Compania de Zinc sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu, mulțumesc. Țin post. - Serios? Păi suntem în octombrie, ce post e acum? trase Mariana cu ochiul la calendarul ortodox pe care pusese farfuria. (Și ce credincios o fi ăsta, cu perucă? O fi din vreo sectă? Da prea e frumușel.) - A, nu, e autoimpus. Adică țin așa, pentru mine, să devin mai bun. - Ce frumos! E tare nobil din partea ta. Mai vrei sare? - Nu, e foarte gustos. - Mulțumesc. Ești de la Martorii lui Iehova? - Nu, spuse Horațiu surprins, cu varza nemestecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nea Ovidiu îl scăpase pe Mișu de problema cu banii. Și tot el îl trimisese pe american aici. Merita portretul de care se atașase atât de mult. Mariana se uită îngrijorată la poza înrămată special pentru ea. Mișu era chiar frumușel așa, puternic în orice caz, și la celebritatea lui, nu era exclus să atragă atenția femeilor, poate chiar a unei actrițe sau fotomodele. Chiar acum era la o ședință foto pentru o revistă dedicată femeilor secolului XXI. Dar ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Platonic-paranoic. Nu, că nu se termină în „nic”. Grabnic. Mă întreb dacă Contesa s-a futut vreodată în viața ei. Ar fi păcat dacă nu, așa o frumusețe! Oare pe unde mai umblă drogatul ăla care m-a răpit? Era frumușel, aducea puțin cu Mișu. Era frumos să se vânture și el un pic pe-aici în fundul gol. Platonic-teutonic. Da nu mai știu ce înseamnă asta. Oare am știut vreodată? Și dacă am știut și acum nu mai știu, ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pentru clape negre de Chopin; degajată, dar a exersat mult acasă până să iasă așa ceva și tocmai se pregătește să înceapă Clavecinul bine temperat când se apropie pianistul de jazz (student la medicină): Da’ ești cam paralelă, fetițo, du‑te frumușel acasă la mămica și mai exersează, dar nu aici unde treaba‑i hot. Asta nu‑i școală de muzică, aici se vine după ce‑ai absolvit cu succes școala de muzică sau după ce te‑ai instruit singur. Dar dacă pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care preferata lui era o fată simplă, o stilistă cu care se Întâlnea de peste zece ani, adică de pe vremea când devenise deja celebru. Fata putea foarte bine să nu mai lucreze, pentru că primea de la el În fiecare lună o sumă frumușică de bani. I-am spus clar că detestam genul ăsta de femeie. Celelalte două erau cam la fel: una apărea În reclamele pentru o școală de coafeze, cealalaltă era prezentatoare la un post de televiziune. Nu erau niște fete Întâlnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Yazaki și Reiko. — Sunteți sigur că ați Înțeles ce v-am cerut să faceți? Am auzit un mieunat de pisică În receptor și apoi vocea ei, care-i vorbea pisicii: „Am ceva important de discutat acum, așa că du-te tu frumușel mai Încolo“. Tonul vocii ei era mult mai blând decât cel folosit cu mine. — Dar și Gan a spus că nu știe nimic, am bâguit eu cu o voce tremurată. — Ce vorbiți? se enervă Keiko Kataoka. Gan nu e decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
zi de alături. Ea inspiră zgomotos ca și cum ar fi sorbit dintr-o lingură de supă, și îmi aruncă un alt inel de fum în față. Dacă aș fi putut să-l prind, i l-aș fi înfășurat în jurul gâtului ăluia frumușel. — Oricum, zise ea, nu prea cred că o singură țigară îți vine de hac, nu crezi? Am râs: — Par eu a fi genul de pramatie care ar fuma țigări ieftine? — Bănuiesc că nu, admise ea. Cum te cheamă? — Plato. — Plato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de favoruri. Ceva mai serios decât învinuirile de viol? — Vreți să spuneți dacă a omorât pe cineva? — Da. — Păi, nu punem la socoteală linșările câte unui evreu ici-colo. Lui Streicher îi place să organizeze când și când câte un pogrom frumușel. Pe lângă orice altceva, asta îi dă ocazia să mai agonisească prin jaf câte un pic. Și nu vom pune la socoteală cele două fete care au murit la el în casă în mâinile unei moașe de la colț de stradă. Streicher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-i așa, draga mea? — Da, așa este. — Aveți o fotografie a fiicei dumneavoastră? Hildegard își deschise poșeta și îi dădu o poză la fel ca aceea pe care i-o dăduse mai demult lui Deubel. Vogelmann o privi fără emoție: — Frumușică. Cu ce călătorea la Potsdam? — Cu trenul. — Și dumneavoastră credeți că trebuie să fi dispărut undeva între casa dumneavoastră din Steglitz și școala de dans, nu-i așa? L-am aprobat din cap. Ceva probleme acasă? Nici una, răspunse Hildegard pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
1 îi scoase de pe cap globul de sticlă în care se adunase o băltoacă de lacrimi și-l întrebă dacă vrea o bomboană. — Ce bomboană? întrebă băiatul. — „Cibo”, răspunse Stejeran 1. — Vreau, zise băiețelul. Îl priviră mai cu atenție. Era frumușel, avea ochii albaștri, părea să fie cam prin clasa a II-a. — Cum se face că știi limba noastră? întrebă Dromiket 4. — Am implantat aici un traducător simultan, răspunse puștiul, ciocănîndu-se cu degetul la tâmplă. — Cum, ești robot? se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lipsită de bucuria maternității, baba din Povestea porcului se stinge încet alături de moșul ei. Singurul lucru pe care îl pot face este să înfieze un purcel răpciugos, pe care să și-l închipuie “ un odor de băiet ochios, sprîncenat și frumușel, de nu se mai poate!”. O altă babă din aceeași poveste este îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos, pe care naratorul o gratulează cu denumiri precum: “hîrca”, “viespea care înălbise pe dracul”, “talpa iadului”, “știrba-baba-cloanța”, “pohoața de babă”, “babornița”, “hoanghina”. Baba
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
nu s-a limitat doar la plagiatul cu satul Davidești, a copiat și materialul meu referitor la monografia celorlate două sate ... Vânzând prin muncă necinstită un exemplar cu 40 de mii lei (curs 1999) profesorul plagiator a strâns o sumă frumușică, care i-ar permite și tipărirea celorlalte două monografii, copiate tot de la mine. Țin să mai precizez un fapt relevant pentru caracterul diferit al celor doi frați Băcanu: fratele de la Timișoara, professor universitar acolo care, într-o scrisoare adresată mie
O ISTORIOARĂ CU SCHEPSIS DESPRE MONOGRAFIA UNOR SATE DIN ARGEŞ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361527_a_362856]
-
joc și din chiuit. Priveau mirați, minunându-se de ce vedeau, că dintr-odată Maria și Ion erau părinți și singuri numai erau. Văzându-i voioși și cu fetița în brațe, oamenii îi întrebară: - Marie, Ioane, cum de aveți această fetiță frumușică? - Ei, Domnul s-a-ndurat să fiu și eu mămică. Mândru nevoie mare, Ion spuse și el: - Ne-a împlinit Domnul a noastră dorință, cu această frumoasă fetiță. Atunci oamenii, nevenindu-le să creadă, spuseră: - Păi cum de va împlinit? Că voi
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
puternic și împinge, hai, ușor, iată că începe să apară o nouă viață pe pământ. Hai, mai insistă, screme-te, așa, încă puțin, bine, bine... bravo,gata, ușor, ușor, nu te mai văita, iată că ai scăpat, ai o fată frumușică foc. Stai să mă uit dacă seamănă cu tine. Istrate tăie cu foarfecul ombilicul micuței vietăți apărută într-o nouă lumepentru ea, printr-un țipăt strident și prelungit. Îi legă cordonul ombilical și înfășură noua vietate într-un prosop luat
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
40 de terres, pentru un asemenea abonament. Se pare că acum suntem egali, aceleași prețuri, aceleași salarii, aceleași oportunități, aceeași vârstă de pensionare: 80 de ani. Mă gândesc că dacă aș fi fost conducătorul lumii, eram mulțumit cu un salariu frumușel de 20000 de terres, sau măcar vreun apropiat de-al lui să fi fost, ce câștigă lunar 10000 de terres. E greu să ajungi pe o asemenea funcție, căci doar 100 de oameni au un asemenea salariu în întreaga lume
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]