1,212 matches
-
scris și publicat până astăzi. Cărțile Cezarinei, ele singure pot ține foarte bine raftul unei biblioteci care se respectă. Și totuși, Cezarină Adamescu nu epatează, nu afișează morgă scriitorului care a reușit în Literatură. Ea este precum privighetoarea ascunsă în frunzișul arborilor de tuia, numai vocea-i singulară, glasul sau cu accente speciale se aude în fiecare dimineață când răsare soarele. Cântecul Cezarinei Adamescu este imn închinat vieții, este poemul cel fără început și fără sfârșit și pentru care, ea a
CRONICĂ LA CARTEA VÂRFURI DE CRISTAL A CEZARINEI ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357027_a_358356]
-
de iarnă. Bineînțeles că iarna din Valencia este diferită de cea din România. Am ajuns la câmp și nu puteam de moment să intrăm să culegem portocale, pentru că copacii erau umezi trebuia să așteptăm că razele de soare să usuce frunzișul și fructele din arbori. Au făcut un foc de lemne de portocali uscați. Ne-am apropiat toți de foc să ne încălzim, negri și albi cu aceeași nevoie de căldură și ușor, ușor au început să povestească despre viața lor
JURNALUL UNUI CALATOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357127_a_358456]
-
din cap în semnul acela de aprobare al oamenilor, și-a scuturat tot trupul cu putere, și-a învârtit coada cât a putut să cuprindă și a scuturat scurt din picioare. Un stol întreg de muște a fost proiectat prin frunziș și puține au scăpat cu viață. Băiatul a înțeles că se opune să o ducă așa, trasă de căpăstru și a dojenit-o: - Ba, nu! Vei merge cuminte după mine. Nu vreau să te mai rătăcești. Vezi bine ce se
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
și de cântec, Pe cer cărări croite în efemer Deasupra noastră flutură descântec. Coboară brumele cu gura arsă E timpul ce forțează la tăcere, Și ploi îndurerate lacrimi varsă În sângele mai leneș din artere. Se pierd în toamna tristele frunzișuri Se strâng încet vietățile în sol, Din sticlă mata, dealuri și podișuri Se acopăr cu un nor de turnesol. Începe o întorsă hibernare După o miscare stoarsa în palme, În trupuri se aprind micii felinare Liniștea se așază-n gânduri
TREC PĂSĂRILE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357351_a_358680]
-
-n hainele nopții devii înaltă și transparentă, siluetă visătoare a lămpii pe fața oglinzii prin care tăcerile trec în constelația umbrei. Cuvintele au litere sonore numai de inimă auzite. Răpitoare dezlegând aripi, ochii în ochi se pierd și abisul naște frunzișul de unde răspunde ecoul. O voce șoptită tresare ca o frunză de vâsc, până și ierburile se răsfață-n miros, trupul tău curge ca un izvor prin somnul florilor în dimineați după rouă. Pielea fierbinte o să mă sature de miresme. Referință
ÎN CONSTELAŢIA UMBREI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357528_a_358857]
-
înrudite. Nu! Pălăvrăgea direct cu planta și culmea aceasta îi răspundea pe ton voios. Intr-o urmă de urs a mângâiat o floricică parțial strivită. Floricica s-a înzdrăvenit ridicând semeț vârful spre soarele zgârcit care ajungea la ea prin frunzișul falnicilor arbori ai pădurii. O marcă cu tuș încă proaspăt pe ștampilă, condamna la pierire un arbore semeț. Cu lacrimi în ochi i-a șoptit mângâitor „Curaj găină că te tai” iar copacul i-a mulțumit printr-un foșnet stârnit
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
mirifică splendoare. . . Anotimpurile, TOATE, toate cu mirajul lor, Au AICI, ceva aparte, îți stârnește APRIG DOR!. . . Vrei s-auzi a VERII șoapte, când e soarele pe creste? Dormi pe fân cosit o noapte, LA CĂSUȚA DIN POVESTE ! Vrei s-auzi frunzișul TOAMNA, cum oftează sub călcâi? Mergi agale pe cărare, ca-n iubirea ce-a dintâi! Tolănește-te prin frunze, uiți că-mbătrânești cu-n an Și ascultă în tăcere . . .Balada lui Ciprian!. Admirând talentul toamnei și penelu-i fermecat, Uiți de
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
încremenește spațiul, se comprimă timpul și o oră pare a fi trecut ca o secundă, uite, parcă adineaori se mai sprijinea geana soarelui peste deal și deodată apa rîului prinde a vui, o cioară întîrziată își caută cîrdul pierdut prin frunzișul pădurii, și forfota serii se mai resimte o vreme, pînă cînd se întunecă și numai vacile se mai aud rumegînd în grajduri pînă tîrziu, cînd le vine cîinilor să latre la lună ... Cînd s-au întors acasă, Mancuse s-a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
Nu ne lasă Dumnezeu, i-am spus eu. 33 ROUA Venise primăvara mai devreme ca deobicei și Europa era uimită de această incantație a vegetației ce exploda de sub frunzele uscate ale iernii. Ghioceii își ițeau sfioși delicatele lor căpșoare de sub frunzișul foșnitor, iar guvernanții, sfîșiați lăuntric de melancolia renașterii naturii, hotărîseră să se facă recesămîntul populației, ca să afle cît a mai rămas din poporul ce tînjește s-o șteargă la cules de căpșuni prin Spania și aiurea, și pe cîți mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
visurilor sunt descuiate. În inima pădurii, timpul pare diferit de cotidian. Copacii înalți cu coroane dese, verde crud, tronează ca stăpâni ai domeniului. Bogăția de verdeață împrospătează locul. Luna rotundă ca un glob de fildeș, se infiltrează prin perdeaua de frunziș. S-a iscat un vârtej de abur, aducând cu el micile vietătăți, formând cerc în jurul sicriului de cristal. Elfii au coborât pe aripi de păsări, gnomii s-au ivit din spatele arborilor. Zânele au venit însoțite de animalele ascunse în desișuri
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
tăi. Și prin păduri ne-așternem în cuvinte și-n rădăcini de versuri locuim și, chiar de-s rădăcinile albite, avem în ele sevă, nu murim. Te las să-mi scrii și să tot plângi cu mine pe-altare de frunzișuri și de dor și, aprinzând culorile din tine să-i dăm lumina cerului în zbor. Iubito, prinde-n ochiul tău copacul albit de arșiți și de cânt rănit fii ploaia înfrunzind pe frunte un mugur de iubire nenuntit. Leonid IACOB
CU TINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358088_a_359417]
-
volume de autor, este un fel de “osândit la singurătate” care “așteaptă lumina cea nouă /în adâncul adâncurilor/ unde simte că se agită marea.” În poezia lui natura cântă trist, salcâmul “ îmbătrânit de ger/ și de singurătate,/ își privește/ nedumerit/ frunzișul,/ își numără / întărâtat/ inelele... Ploile de toamnă sunt ” o amărăciune”, în “Autoportret” autorul e”fiul unei duminici de mai” care dialoghează cu Timpul. 2.Gheorghe Antohi, născut în comuna Slobozia Conachi, județul Galați, profesor pensionar, având mai multe volume de
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
nopțile de iarnă, promisiuni...deșarte. Apoi a sosit Primăvara cu o nouă lumină, cu alai de flori și fluturi, a urmat apoi Vara, fierbinte ca însăși patima dragostei lor. Cărarea secretă a prins din nou viață, iar stejarul gemea sub frunzișul bogat, învăluit în parfumul teilor din jur...Pașii ei călcau pe vechile urme încrustate pe cărare, obrazu-i înfierbântat se lipea tandru de scoarța magicului stejar, cu un sărut plin de candoare. Îi mângâia scoarța-i aspră, ridicând ochii spre Cer
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
cu berea nu aveam limite, ea era de căpătâi și nu făceam rabat la golit paharele din plastic. Doar venisem să ne destindem, departe de lume, de colegi, familie, șefi, sau subordonați. Eram doar noi doi și natura... Pomii, cu frunzișul lor verde și răcoros, nu lăsau să pătrundă razele puternice ale soarelui, așa că era ideal pentru un weekend în mijlocul naturii. Visasem mult timp la această aventură și iată că acum o trăiam din plin! Cum mă întorceam să fac câte ceva
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
mijlocul tău subțire. frumoasă ora serii și -a liniști rotunde, când umbra ta trecea prin raze care țes și ne priveam adesea fără de înțeles, când luna îți cădea pe bucla de pe frunte. ce seri imperiale în plopi sunând foioși peste frunzișul leneș ce ne cânta tăcut, și nu știam, iubito, că vin din absolut, când ascultam eresul ca doi copii pioși. a fost doar timpul-ornic fățarnc, ipocrit, zvârlind în aer visul și razele de lună, s-a destrămat ca ceața, după
ROMANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344708_a_346037]
-
ajungă la mare. Ceeace dăruiesc acestea le este răsplătit însutit. Deoarece torentul care se rostogolește zgomotos în vadul lui lasă în urmă darul fertilității și al abundenței. Iarba de pe malurile lui este de un verde mai proaspăt, copacii au un frunziș mai bogat, florile sunt mai exuberante. Când căldura toridă a verii face ca pământul să fie uscat și sterp, cursul râului este marcat de un culoar de verdeață; iar câmpia care si-a deschis inima, ca să poarte comoara de apă
LEGEA SFÂNTĂ A DATORIEI... de IONEL CADAR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358915_a_360244]
-
se mai văd nici litere cernite, Dar inima lor, vie, tot mai bate. Cum florile din vis ușor trezite - Un vis profund ca o eternitate, Din chipurile lor transfigurate, De flori de măr doar numele șoptite. Livezi, păduri își freamătă frunzișul Prin anotimpuri de lumină cântă Cu ciocârlia verilor suișul, Prin liniștea de întomnare sfântă, Când își dezbracă haina lăstărișul Și tainice misterele descântă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: memorie / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 348, Anul I
MEMORIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359509_a_360838]
-
Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 389 din 24 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Albul drumului Am nostalgia drumului de țară Cu albul lui care duce neunde, Șerpuitor ca o speranță rară Ce în mărăcinișul des se-ascunde. Lumina prin frunzișul des filtrată, Un peisaj transfigurat, acvatic, Mireasmă amăruie îmbibată În aerul aromitor și static. Mă-nchipui prin pădurea tropicală Când cale îmi croiesc cu anevoie, Ca nava ce zorește spre escală, Ca luptătorii din bătrâna Troie. Îmi place albumul drumului
ALBUL DRUMULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360554_a_361883]
-
Acasa > Versuri > Farmec > LORELEY SI O POVESTE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Alături de țărmul înalt... pete de albastru, portocaliu și cu alb. Deasupra nisipului, frunzișul de jad întins ca o rază de foc spre înalt, ce cuprinde un loc de poveste în care Loreley ne vrăjește. Culoarea e crudă, sălbatecă, dură. Adică ne pervertită, inocentă, pură. Imagine albastră scăldată în vis adaugă forme de alt
LORELEY SI O POVESTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360630_a_361959]
-
bătătura palmei și sudoare Se naște-n Apuseni dulceața pâinii, Căci din străbuni au cunoscut românii Negoțul cel cu donițe și ciubare. Un tulnic sună de la `deal la altul În fracul lui cel alb se-mbracă liliacul, Se-aude prin frunzișuri scrâșnetul de osii, Coboară spre câmpie cu care pline moții. Lătrat de câini. Lămpaș. Îmbrățișare. Dă gura moaței sărutul de plecare Care iubirea în inimă-i va toarce Pană ce acasă iar moțul se întoarce. Prin rugăciuni cum a făcut
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]
-
o adevărată demonstrație de virtuozitate, poeta ne avertizează încă o dată că nu se teme de tiparul formelor clasice, sfidând parcă rețetele literare la zi: „De-aș învăța neprețuitul semn/ Prin care să mă schimb într-o plutire/ Deasupra apei de frunziș și lemn/ Sculptată maiestos în amintire” („De-aș învăța”). Croiala clasică prinde excelent de fiecare dată : Să ne ascundem, Fructul oprit, Oglinzi de tăceri, Mîine vremea. Întrezărirea ultimului capăt de drum devine preocupantă. Poeta privește lucrurile cu împăcare și măreție
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
a ajuns la apartamentul său în timp record. În dimineața următoare era unul din cei mai mulțumiți oameni de pe stradă. A plecat la serviciu pe „scurtătură”, adică prin parcul în care muzica simfonică se întrecea cu trilurile păsărelelor ascunse prin frunziș. Lăsase mașina în parcare, socotind că-i prinde bine mersul pe jos. Nu regreta. Întregul traseu i s-a părut mult mai atrăgător. Avea impresia că nu a văzut niciodată ceea ce observa acum: case, copaci, flori, oameni, animație, zâmbete... Ziua
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
mergi oricât de unul singur , nimeni nu îți ieșea în cale. Pe cărările virgine pe care mergeau doar animalele mici , nu rămâneau urme niciodată. Iarbă avea o culoare verde aprins și strălucea într-o mică rază de soare care străpungea frunzișul des al copacilor seculari. Oricât ar fi vrut să pară că nu are teamă de unul singur Tudor, evita totuși cărările întunecate . În miezul zilei în unele locuri era chiar întuneric. Rucsacul atârnă greu, iar toiagul pe care il făcuse
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului IA-MĂ DE MÂNĂ... de Nicolaie Tony DINCĂ Ia-mă de mână și du-mă-n pădure, Ascunde-mă-n liniștea verde de dor, Vreau să mă pierd în frunzișuri obscure, Să iau urma nopții și pe-a cerbilor. Ia-mă de mână și du-mă-n pădure, Și nu-mi mai trebuie dovadă sau gaj: Voi crede pe loc privirile-ți pure, Când freamăt de ciute-mi va curge
IA-MĂ DE MÂNĂ... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340286_a_341615]
-
li se făcu măciucă și într-un galop nebunesc țâșniră printre arbori pe calea de întoarcere la conac. Abia când ajunseră la liziera pădurii, cu caii de-acum în spume, priviră către asfințit. Ultimele raze ale soarelui mai răzbăteau prin frunziș, iar pe deasupra câțiva nori răzleți parcă luau foc. Referință Bibliografică: XIV. BLESTEMUL (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul V, 07 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]