738 matches
-
se bucure când nu mai are nimic de dat, așteptându-și mântuirea doar de la nemăsurată lui sărăcie” (p.49) De două decenii se urmărește același lucru? În zilele noastre, noi românii, trăim un moment comparativ celui evidențiat de Sun Tzu, fugărindu-ne înțelepții în convingerea că, oricum nu mai poți repara ce a fost stricat, așa că mai bine dăm totul la lichidat. (p.69.) Furtul că protest, politica de stat și strategie de supraviețuire? Doamne ajuta! De ce va mira tupeul, obrăznicia
BREVIARUL LUI TALPEŞ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345415_a_346744]
-
o sabie de lemn, ușor înconvoiată, ca un iatagan. Pe cap avea o pălărie neagră, veche, ponosită, cu un șirag de ardei roșii în loc de betelie. Femeile îl necăjeau și îl trăgeau de fustă, râzând în hohote. Chipurile, supărat, el le fugărea cu sabia ridicată... Imaginea asta halucinantă a călușarilor care amenințau cerul cu bețele și a mutului, care alerga după femei cu sabia ridicată, m-a speriat îngrozitor. Am fugit în curte plângând și m-am agățat de pantalonii lui taică
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ELECTRON Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ELECTRON Tot alergăm mereu ca electronii, Ne fugărim nebuni pe circuite, Pe traiectorii bine stabilite Și-adăugăm la vârste toți eonii. Iubirile sunt prea ades grăbite, La poduri retezăm cu sârg pilonii, Iar fluturii nu părăsesc coconii Și clipele ce trec nu sunt trăite. Uităm că lângă noi
ELECTRON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377959_a_379288]
-
iți macină gândirea? Vino-n noapte, plin de patimi să îți dăruiesc iubirea! Ia-mă-n brațe și mă frânge! lasă-mi dorul fără umblet! Invelește-mă... cu tine și topește-mă cu-n zâmbet! Șterge-mi lacrima amară și îmi fugărește plânsul! Lângă tine când adorm, perna să-mi legene visul. Nu mai vreau durere-n suflet și să-mi fii așa departe! Vreau fiorul plin de flăcări să-l simțim cum ne străbate... D. Theiss Referință Bibliografică: Vreau fiorul plin
VREAU FIORUL PLIN DE FLĂCĂRI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377958_a_379287]
-
ar fi fost de lepădat. Chiar dacă nu era legală împușcarea sau prinderea sa. Cine ar fi știut de ea? Într-o dimineață de vară, unul dintre vânători zări ursuleții și îi urmări. Văzu steluța argintie de pe fruntea ursulețului și îi fugări imediat. Noroc cu inteligenta ursoaică. Îi salvă pe pui conducându-i într-o zonă protejată, o peșteră ascunsă printre stânci, unde nu puteau fi găsiți. Din acea zi, vânătorului nu-i mai ieși din cap ursuleții văzuți, mai ales cel
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
decât cea pavată cu beton a casei lor, amplasată undeva în susul aceleiași străzi care strecurându-se printre zidurile vechi, cobora în pantă către mare. Și în acea dimineață de început de primăvară se întâmplase la fel. Alergau împreună, strigau, se fugăreau, fără ca nimeni să îi deranjeze. Dimpotrivă, mama părea să fie mult mai liniștită când îi auzea pe fereastră și își vedea de treburile ei fără să mai privească pe geam, tocmai fiindcă știa astfel că ei sunt acolo, aproape, și
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
chiar plăcut aici la tine, spune după o inspecție prelungită din priviri, prin camera înghesuită. Dar înghesuiala nu pare să o deranjeze chiar atât de mult: - E foarte intim .... - Ia loc te rog,o invită pe canapeaua din care-i fugărise somnul. Scoate o hârtie și-ncepe să-i explice ,doar a venit aici c-o treabă importantă: - Uite în anii ăștia, lipsesc niște măriri de salariu pe care le-ați avut voi la învățământ. Nu e foarte atent la ce
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
de parcă-l taie! -Dă-l, bă, jos...rotofeiul! Totuși, mama copilului zâmbea fericită că a văzut satul ce copil are. Și maică-mea a vrut odată să mă dea la Govie. Să se fălească cu neprețuita ei odraslă, de!..M-a fugărit prin lume, iar eu alergam cu ochii ieșiți din orbite, cu fața plină de lacrimi și muci, urlând disperat. A strigat la ea o femeie: -Ce ai cu băiatul, fă? -Păi...să-l dau și eu la Govie! -Cuum? Broscoiul
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
nu ești binevenit! Își chemă câinii și întoarse spatele flăcăului nostru. Ionică nu așteptă să i se spună mai multe, intră în curte și se porni din nou pe fluierat. Câinii ciuliră urechile, după care începură să alerge prin curte fugărind oile și caprele până ce Baci Ștefan începu să strige din toate puterile: - Ajunge! Ce vrei de la mine? Oprindu-se din fluierat, îi spuse Ionică pentru ce a venit. - Ca să afli povestea păsării de aur trebuie să îmi slujești fără plată
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
de un castan rămuros din care începuseră demult să pice ghiulele. Chiar ne-amuzaserăm când una ma pocnise drept în creștet. Ne amintirăm așa cum strângeam castane toamna fie pentru școală, fie pentru casă. Mama le așeza printre hainele depozitate ca să fugărească moliile. Apoi, Arthur se oferi să ne cumpere câte-o înghețată. Ne lăsase pe bancă, puțin după ora 18. Crepusculul de seară venise și plecase. Se-nnoptase bine, când constataserăm că n-avem pe cine să mai așteptăm. Eram furioasă
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
Ion. Uș, cumătră, uș! Dar ”cumătra” nu pleca de lângă el. Râdea ca o bezmetică: Ce, credeai că te mai las? M-ai făcut să alerg după tine la Odesa, la Cotul Domnului, la Iași, prin trecătorile munților! Deșteptule, m-ai fugărit prin Budapesta și prin munți Tatra...Șmechere...Mai târziu, ți-ai bătut joc de mine la Canal...și la Poarta Albă...Nemernicule! Cine te crezi tu, să-ți bați joc de mine? Că te-ai lăudat la toți că... pe
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Fantastic > LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR Autor: Aron Sandru Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Demult, tare demult, când soarele se fugărea cu luna pe cer, împiedicându-se de aștrii, aflați într-o dezordine înșelătoare dar sublimă, unde se prindeau cu toții în hora vieții, din care se nășteau alți aștrii eterni la sânul universului necuprins, când, pe pământ, toate viețuitoarele pământului vorbeau
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
Apetitul pentru sordid a găsit în presă, în televiziune, în film cel mai propice și mai vizibil pat germinativ. Încît pare de neevitat, în momentul de față, scormonirea celor mai inimaginabile orduri ale vieții. Un fel de plăcere masochistă îi fugărește, zi și noapte, pe asudații scormonitori spre vintrele rău mirositoare, în ambiția că arătîndu-ni-le fac terapia intensivă mai eficace, negîndindu-se că ne și putem sufoca în parfumurile ei fetide. Arătam că telejurnalul de la ora 20 (și nu numai el) este
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîinii. Noi am uitat de cîini. 2004. Nu, n-am uitat, îi împușcăm. Am ieșit cîteva minute pe culoar: de la ferestrele de-aici puteam vedea altă colină. Cîțiva copii, în pijamalele spitalului, bandajați la cap, uitaseră de operații și se fugăreau cît era culoarul de lung, punîndu-și piedici, trîntindu-se pe covorul de iută, agățîndu-și cămășile, dezbrăcîndu-și-le caraghios... Nu le spunea nimeni nimic, zburda lor era un fel de uitare pentru toți. Îi urmăream meticulos, răzbunîndu-mă pe orele de var alb ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu atît mai credincioasă. Nici bani nu sînt. Cine vorbește de bani? Vă căsătoriți cu banii? Doar vreți o femeie. Dar e cocoșată! Ei bine, ce vreți acum? Să nu aibă nici un defect! Știți cum lua Chaplin colțul, cînd era fugărit de curcani: țopăia doar pe stîngul, adică pe roata stîngă, să nu se răstoarne. Pictorul Cămăruț, excepționalul care avea un rîs larg, de cal blînd, se entuziasma, pișicher, în fața pînzelor pictate, inconștient, de neofiți. Unul din aceștia, Gheorghiță, îni reproducea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
paltin cu vultur în vârf ca prototip al „copacului lumii”, vezi 126, pp. 31, 40). În colinde „vânătorești”, leul (100) sau cerbul dorm sau își au sălașul „Sub un paltin nalt,/ Nalt și minunat” (18, p. 76). În balade, șarpele fugărit de Iorgovan se acunde „Sub un paltin mare,/ La cap de cărare” (19, p. 52). Într-o altă variantă, anume „la trei păltinei” se ascunde „fata sălbatică” (18, p. 487 ; 105, p. 310). Într-un basm bucovinean (cules prin 1855
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în pustietate, să i se poarte de grijă acolo o vreme, niște vremi și încă o jumătate de vreme. Acestea sunt cele o mie două sute șaizeci de zile, jumătatea de săptămână cât tiranul va ține puterea și va prigoni Biserica fugărind‑o din cetate în cetate. Și se va ascunde în munți și în pustie fără să aibă cu ea decât două aripi ale Vulturului cel mare, adică credința în Isus Cristos, care întinzându‑și sfintele brațe pe cruce formează două
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Protagoniștii, naturi impulsive, firi aprige, ajung, puși în situații-limită, să comită nelegiuiri și crime. Conflictele se desfășoară tensionat, bine dozate în scene de intens dramatism, inducând emoții puternice, cu reverberații prelungi. Un personaj ilustrativ este Sima Baltag, din nuvela eponimă. Fugărit pentru omor, intră argat în gospodăria unui preot. Aici face dovada forței sale aproape supraomenești, doborând un taur turbat care era gata să o calce în copite pe preoteasă. Ca orice erou care a biruit monstrul, își primește răsplata și
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
să fie în continuă căutare de piețe, de clienți. Dezvoltarea studiilor de marketing, reclama și creditele avantajoase sunt doar câteva tehnici de sporire a cererii. Vânzătorul nu mai este destinat să întârzie vânzarea, ci s-o grăbească. El nu mai „fugărește” clientul prin figura sa acră, apatică, ci îl seduce prin politețe și solicitudine. Din când în când, îi acordă reduceri de preț, îi oferă trei unități de marfă la prețul de două sau îi face un mic cadou doar pentru că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trupelor speciale de securitate. La început, mulțimea a conjurat soldații să nu reprime demonstrația, pledând pentru nonviolență; au existat și reacții mânioase împotriva sosirii soldaților, aceștia fiind admonestați. În cele din urmă, dezorganizată și presimțind reprimarea, mulțimea s-a retras, fugărită de detașamentele antiteroriste. Cu această ocazie, au fost operate primele arestări printre demonstranți (câteva zeci). Majoritatea arestărilor (sute, de data aceasta) aveau să fie operate în zilele următoare revoltei, după identificarea manifestanților (prin fotografii, filme, dar și după declarațiile informatorilor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scape de grija bunurilor sale materiale - să îi încarce într-un camion toate obiectele de valoare. În momentul în care stăpânul casei năvălește înăuntru - o nouă întorsătură în atitudinea personajului -, tâlharul pare bucuros de reîntâlnire, dar se trezește bătut și fugărit de fostul amic și de consătenii acestuia. Romanul Sublima Sora Camelia (1975) este în același timp o utopie și un imn dedicat frumuseții sufletului omenesc, căci abia în finalul narațiunii se înțelege că povestea de dragoste a lui Marius Mirmidon
PALAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288626_a_289955]
-
centrul lui solid, dar în aceeași formație. Cu toate pînzele sus, Pequod le urmărea; harponiștii își cumpăneau armele, scoțînd chiote puternice din ambarcațiunile lor, încă atîrnate în grue. Ei erau siguri că, dacă vîntul va continua să bată, uriașa oaste fugărită prin strîmtoarea Sund își va pierde nu puțini dintre ostașii ei, înainte de a se desfășura din nou pe mările Orientului. Și cine-ar fi putut spune dacă, în acea caravană imensă, nu înota însăși Moby Dick, aidoma elefantului alb adus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
jeturile lor scurte și groase panica nemaipomenită. Aceasta era vădită în chip și mai ciudat de balenele care, parcă paralizate, pluteau în derivă, aidoma unor epave umplute cu apă. Dacă leviatanii aceștia ar fi fost o biată turmă de oi, fugărită pe vreun imaș de trei lupi fioroși, tot n-ar fi putut trăda o asemenea panică. Dar această timiditate vremelnică e caracteristică aproape tuturor animalelor gregare. Deși se unesc în turme de cîte zeci de mii, bizonii cu coamă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în care venea vreun client și catadicsea să ia loc și să aștepte (capitolul 10) sau M-am dus la culcare plin de whisky și de ciudă și-am visat un om, într-o haină chinezească pătată de sânge, care fugărea o fată goală, cu cercei lungi de jad în urechi, în timp ce eu alergam după ei încercând să-i fotografiez cu un aparat fără film (capitolul 8) sau Am reflectat la asta toată ziua. Nimeni n-a venit la biroul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lui, care relua povestirea, dădu acelui vacarm o aparență de ordine. — La mai puțin de un an după asta, nu-mi mai rămânea nimic din acel orgoliu. Brăzdam Satele-Unite, țară întinsă în care mă simțeam, pe atunci, precum un șobolan fugărit dintr-o cușcă într-alta, cu ace înfipte în craniu. Cei doi Rosenberg tocmai fuseseră arestați, presa îi acuza că vânduseră bomba americană sovieticilor, cetățenii buni așteptau verdictul, cu un apetit de fiare. Lucram cu soții Rosenberg de doi ani
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]