1,614 matches
-
nervii, că la analizele făcute pentru intrarea în poliție fusese apreciat ca extrem de liniștit, dar comisarul, cu un gest brusc, îl reduse la tăcere. Iar acum, deja la adăpostul pereților fortificați ai firmei providențial, s.a., cu tavanul și podeaua, îl fulgera fără milă, Nici măcar nu ți-a trecut prin cap, idiotule, că ar putea exista microfoane instalate în lift, Domnule comisar, sunt dezolat, într-adevăr nu m-am gândit, bâigui sărmanul, Mâine nu ieși de aici, rămâi să păzești sediul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În relațiile sociale el îți arată doar suprafața pe care dorește ca lumea s-o accepte și nu-l poți cunoaște cu adevărat decât prin ceea ce deduci din mici acțiuni de care el e inconștient, din expresii efemere care-i fulgeră uneori pe față fără ca el să-și dea seama. Uneori oamenii își aduc la o asemenea perfecțiune masca pe care și-au făurit-o încât cu timpul ajung efectiv persoana pe care au simulat-o. Dar prin cartea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de rogojini din colț și când se apropie văzu că obiectul acela îngrozitor, mutilat, de pe altă lume, era Strickland. Murise. Dr. Coutras făcu un efort de voință și se aplecă peste oroarea aceea zdrobită. Apoi tresări cumplit și spaima îi fulgeră inima căci simți pe cineva în spate. Era Ata. N-o auzise când se ridicase de jos. Acum stătea lângă el și se uita la ce se uita și el. — Dumnezeule mare, mi-au slăbit de tot nervii! zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care Întipăresc pe boltă semnele unor destine incredibile. Aceasta e marea lipsă a catalogului lui Hiparh, pe care sper să o dreg măcar În parte. În timp ce vorbea, fața astronomului se luminase, ca și când ochii minții sale ar fi fost cu adevărat fulgerați de acele lumini noi. Cufundat În viziunea lui, parcă uitase unde se află. Dante Îl auzi murmurând ceva În franceză, căzut pe gânduri, iar apoi omul reveni la toscană. - Și se spune despre un semn divin, patru stele așezate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de furt mărturisit. Și apoi... și apoi pare să știe de o comoară... șuieră cu un licăr de lăcomie În ochi. Poate că n-ar strica să Îl mai tragem puțin În frânghii, ca să Își deșarte toată desaga... Dante Îl fulgeră cu privirea, furios pe ceea ce căpetenia gărzilor izbutise să audă. Era sigur că bâjbâia printr-o beznă deplină, mai rea decât aceea În care se zbătea el Însuși. Dar, oricum, era mai bine ca acel mitocan să știe cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
s-ar fi temut că el le putea auzi. În mai multe rânduri, Îi surprinsese schimbând câte o privire cu Înțeles, Însă gândurile lui erau prea captivate de ultimele Întâmplări din noaptea precedentă. Începuse să cerceteze o urmă care Îi fulgerase prin minte, dar imediat firul se rătăcea Într-un hățiș de ipoteze neconcludente. Adunarea se prelungea de câteva ceasuri bune, Împrăștiate asupra unei multitudini parcă nesfârșite de deliberări nesemnificative. Însă, de câteva momente, ceva Începuse să Îl deranjeze, ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
le desface - nu era suficient de egoist pentru asta -, deci a cântărit indubitabilele calități atractive și valoarea lui Thomas Parke D’Invilliers, punând pe celălalt talger amenințarea ochilor reci din spatele ochelarilor cu ramă de baga care, În Închipuirea sa, Îl fulgerau de la masa vecină. — Bine, vin. În felul acesta a descoperit Amory Portretul lui Dorian Gray, Mistica, sumbra Dolores și Belle Dame sans Merci. Timp de o lună, nu l-a interesat nimic altceva. Lumea a devenit mai estompată, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se apropiau de țărm și se făceau simțite brizele sărate, a Început să-și imagineze oceanul și lungile și netedele Întinderi de nisip, precum și acoperișurile roșii atârnând deasupra apelor albastre. Pe urmă au străbătut În viteză orășelul și totul Îi fulgera prin conștiință ca un puternic pean de emoții... — Of, Dumnezeule Doamne! a strigat Amory. Uite! — Ce-i? — Lăsați-mă să cobor, repede! Nu l-am văzut de opt ani! O, oameni buni, opriți mașina! — Ce țânc ciudat! a remarcat Alec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dacă omit cuvântul „Don“. - Ai degetul mare ca al meu! a exclamat el. - Iar tu mă ții de mână, ceea ce este periculos dacă nu-mi vezi fața. Amory i-a dat iute drumul. Ca un răspuns la rugăciunea sa, a fulgerat din nou și el s-a putut uita atent la cea care se afla lângă el, pe căpița plină de apă, la trei metri deasupra pământului. Dar fata Își acoperise fața cu mâna, așa că n-a văzut decât o siluetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceva straniu și totuși familiar... Simultan, două cufere mari se materializară de fiecare parte a lui Amory. Totul s-a petrecut În mintea sa chiar atunci, durând mai puțin de zece secunde În timp real. Primul fapt care i-a fulgerat luminos conștiința a fost marea impersonalitate a sacrificiului. A Înțeles că de fapt ceea ce numim iubire sau ură, răsplată sau pedeapsă nu are mai multă legătură cu acesta decât o anumită zi a lunii. Și-a reamintit repede istoria unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Olson, scoțând un carnețel. Dați-mi numele voastre adevărate - fără prostii gen John Smith sau Mary Brown. - Un moment, a zis Amory calm. Nu mai face pe tartorul. Singura noastră crimă este că ne-am lăsat prinși. Olson l-a fulgerat cu privirea. - Numele! s-a răstit el. Amory i-a dat numele și adresa din New York. - Și doamna? - Domnișoara Jill... - Auzi, a țipat indignat Olson, mai slăbește-mă cu poezelele de grădiniță! Cum te numești? Sarah Murphy? Minnie Jackson? - O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o chema Contesa! - Ce ciudat... - Da. A călcat-o tramvaiul. Contesa își aminti brusc ultima imagine pe care o văzuse în Babilon: cățelul strivit de tramvai, cățelul cu numele ei, și bărbatul acela cu p... pro... problema de la buric. Îl fulgeră pe Popa cu o privire care avea intensitatea tuturor anilor ei de coșmar. Să fie posibil, oare... Era posibil! Ăsta era omul. Mai bătrân, mai gras, poate cu o problemă și mai mare la buric, poate... era piatra de încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
înainte ca să mai putem face ceva, se strâmbă puternic, Ițcuș râde ca un prost, scurt și îndesat, noi nu ne mai putem opri, Beligan pare dintr-odată foarte interesat de chestie, se uită la Marcela, care se prinde și ne fulgeră cu privirea, Ițcuș își vede sfârșitul aproape și o dă pe hohote, chipurile plânge, dar era clar că asta era numai în capul lui, Marcela se oprește, ne zdrobește cu privirea și răcnește nemilos: ― Ieșiți afară, măgarilor! Eu și Niculescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se urează, dacă nu, totul se năruie, totul este în van. Urările de bine și de frumos sunt ca niște flori de măr primăvara. Copacul este plin de flori, ca o mireasă îmbujorată, dar multe se vor prăbuși în iarbă, fulgerate de neputința de a face fructe. La mulți ani! PAGINĂ NOUĂ OCTAVIAN COTESCU Era a nu știu câta palmă pe care mi-o trăgea. Veneam în fugă printr-o hală murdară și plină de tot felul de fiare ruginite, deschideam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Întuneric. Dorința asta mă trăgea undeva În jos. Simțeam că mă va arunca undeva departe de mine, de unde nu mă vor putea salva nici mama, nici tata, nici colegii, nici măcar Keiko Kataoka, nimeni. Cum ar fi să iau cocaină? mă fulgeră un gând. Cum ar fi să Îngenunchez gol la picioarele femeii din fața mea și să-i ling vârful pantofilor cu toc ascuțit? De Îndată ce mi-a trecut ideea asta prin minte, m-a luat amețeala și am avut o erecție instantanee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fure Și să nu mai biciuiască Bărbi de mușchi, obraji de iască, Prin pădure. Roagă vântul să se-ndure." De la jarul străveziu, Mai târziu, Somnoros venii la geam. Era-nalt, nu ajungeam, Dar prin sticla petecită Dar prin gheața încîlcită Fulgera sul lung, de har, Prăpădenia de afar'; Podul lumii se surpase Iar pe case, Până sus, peste colnic Albicioase, Ori foioase, Cădeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte Ce-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, Când, pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zilei se conjugă, Pașii lor sunt muzici, imnurile - rugă. Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, Vindecă de noapte steaua-n tremurare. Pe slujite vinuri frimitură-i astru'. Munții-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru. Raiuri divulgate! Îngerii trimeși Fulgeră Sodomei fructul de măceș. LEMN SFÎNT În văile Ierusalimului, la unul, Păios de raze, pământiu la piele: Un spic de-argint, în stânga lui, Crăciunul, Rusalii ard în dreapta-i cu inele. Pe acest lemn ce-aș vrea să curăț, nu e
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
necuprinse de minte vreodată, Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată De-atîtea existențe și tot atâtea morți. LAVA Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere, O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul; Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere, Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul... Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier, Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare, Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer! Dar se desprinse vălul, și-o boltă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și-n acest fapt de seară, uitîndu-mă spre Nord, În ceasul când penumbra la orizont descrește, Iar seara întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul de gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea prinse-ncet să desfășoare Fuiorul ei de ore nesfârșite... Mult timp, în pragul porții opaline, Am stat s-aștept heraldul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că o să-i cumpăr eu o pereche de papuci îmblăniți și ciorapi, dar nu i-am spus nimic atunci și am intrat apoi în camera mea dorind să mă odihnesc. După câteva minute s-a dezlănțuit infernul. Cocuța tuna și fulgera împotriva mea spunându-i mamei ei. -Ai văzut maman ce obrăznicătură este, cum mă sfidează ea pe mine!!! Pe mine care am fost trezeci și doi de ani, șefă contabilă la căile ferate, nu ca ea o comerciantă..! Am așteptat
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului BALADA MIRESII DIN N ĂMOLOASA În vale, la Nămoloasa, Unde s-a-necat mireasă... Numai sălcia trăiește Și cu lacrimi povestește: - „Cu ochii mei am văzut, Din senin cum s-a pornit Să fulgere, să trăsnească, Norii să se răscolească, Să cadă ploaie cu piatră... Of!... și furtună blestemata La pământ totul culcă, Cerul mi se-nnegura... Prin păduri vântul strigă, Glasul crâncen îi era, Potop mare mi-aducea... Apa-n valuri îmi creștea
MIREASA DE LA NAMOLOASA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364492_a_365821]
-
de rouă strălucitoare; Impresiile se schimbă la față, Gătite pornesc spre lume, călătoare. Viața curge ca un fluviu secat, Face un zgomot infernal la cascade, Plouă peste grâul nesemănat - Toate așezate între acolade. Cortina de mistere s-a înălțat, A fulgerat un colț de veșnicie, Un Univers mirific sonorizat Numai prin CUVÂNTUL, fără mistrie. Viața e STAS - diferă doar măsura Reprodusă după aceleași tipare; Nu crește, nu scade temperatura, Nici la termometru, nici la calendare. Să amintim ceva foarte important (Deși
TRÂMBIŢE DE ROUĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361400_a_362729]
-
242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Țăranii noștri mai sapă fântâni trec hotare arcașii poienelor blânde cad stele pe cumpăna lumii plăpânde rămân să ierneze ciobanii la stâni țăranul poartă pe umeri ciulinii și brazda mireasma sămânței îi fulgeră-n trup cum macii din lanuri preiau tăișul și cazna amiezii de vară întoarsă sub plug Referință Bibliografică: Tradiții / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George
TRADIŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361417_a_362746]
-
scobor între suspine: la mijloc de cântar - oar' cine-s eu? ...stejari foșnesc - tot între rău și bine... dungat pușcăriaș mă plimb prin lume purtând stigmatele amestecat ...decât să-ntreb și nimeni nu mă-ndrume mai bine-s ucenic la fulgerat: să scaperi - nu te-opri din făptuire și nici s-alegi: ori crimă - ori iubire! -------------------------- Dr. Adrian BOTEZ decembrie 2013 Adjud Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - STIHURI ȘI COLINDE / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1094, Anul III, 29
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
Robert Turcescu o amenință pe Nadia, cu picioarele! Dacă înțelege ce vreu să spun, colonelul fără armată! Colonelul fără armată nu e deloc un om fără brazde pe mai micul sau mai marele ghem de materie mai cenușie, sau nu... Fulgerat de ideea de a-i da un șut Nadiei, trebuia să cumpănească mai bine faptul că ar putea fi un lux pentru el, numai că locul cu pricina e nu la un idol al României, ci la încununații austerității naționale
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]