462 matches
-
scenice asupra căreia nimeni nu s-a oprit pînă acum în mod expres, deși ea apare frecvent în literatura dramatică, și anume situația în care un personaj supraveghează alte personaje, fără a fi văzut de către acestea, ci doar de spectator. Fulgurantă, în primul moment, descoperirea se înrădăcinează, însă, într-un teren consolidat - inconștient poate - de multă vreme deja, căci, după cum ne spune însuși autorul, "acest eseu nu poate fi disociat de o dublă experiență biografică: cea a unui om care a
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
putea aștepta ca băiatului rău, dar fermecător în ticăloșia sa să i se înfunde, să dispară într-o reglare de conturi, să fie prins pe un aeroport sau ucis în timp ce sare un gard, adică genul de evenimente care marchează evoluția fulgurantă în star systemul gangsteresc. Numai că regizorul abandonează firul polițist după ce ni l-a fluturat ca pe o momeală prin fața ochilor. Din buzunar scoate însă altceva, un love story între o victimă potențială, Veli (Ada Condeescu), și junele corupător, Luca
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
Câteva portrete-pamflet cu adresă precizată - al lui Ion Iliescu, transparent botezat Ilișoiu, al Elenei Ceaușescu, al lui Gheorghe Pintilie alias Pantiușa Bodnarenco, al lui Ceaușescu însuși - sunt totuși prea șarjate. Par scrise în atmosfera imediat postdecembristă. Datează, literar vorbind. Apar fulgurant în ambianță și Dej, și Teohari Georgescu și alți plauzibili mandatari ai Diavolului lăsat liber să acționeze, jumătate de veac, în absența Celui prea înalt, retras în interval din marele joc. Imperfectă sub aspectul supunerii la legile obișnuite ale romanului
Diavolului, o jumătate de veac by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3367_a_4692]
-
alternare a planurilor. Prozator mai curând de subtilitate, decât de forță, Dumitru }epeneag nu poate dezvolta scene de mai mare întindere, pornind de la câteva puncte și construind, cu ele, în spațiu. Cele mai bune fragmente se nasc din țâșnirile onirice, fulgurante, luminând deodată pagina, dar neputând-o prelungi. Spre deosebire de proza scurtă, romanul pretinde acumulare și sedimentare epică. Cu resurse limitate în această privință, prozatorul se folosește de tehnica narativă (cu toate subtilitățile ei) ca de un adjuvant indispensabil, preferând să-și
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
magie, este capacitatea lui de a-i face pe spectatori să "vadă" pe scenă diverse alte personaje sau animale, case, grădini etc. Toate acestea nu există, dar pantomima genială a lui Dan Puric le sugerează, le conferă o existență ipotetică fulgurantă, încât ai putea să juri că le-ai întrezărit cu adevărat (iar dacă ai avea la dispoziție un aparat de fotografiat, ai fi tentat să le și fotografiezi, pentru a constata apoi, bineînțeles, la developarea filmului că pe scenă nu
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
cuvinte pentru a apela la imagini sensibile, e oferită de chipul tînărului Labă de Jaguar, actorul Rudy Youngblood, una din descoperirile lui Mel Gibson. Chipul său reușește să imprime o inocență intraductibilă, amestecul de sentimente nelămurite, teama, curiozitatea, o viziune fulgurantă a ceea ce suntem. Regizorul nu l-a transformat într-un războinic, ci într-un supraviețuitor. În definitiv, povestea lui este și povestea umanității căreia i se oferă o nouă șansă, șansa unui alt început. Dar pentru asta trebuie să pătrunzi
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
adică al unei „forme de iluminare” care permite „salvarea de istoricitatea existenței”. Esențializarea lui este, așadar, strâns legată de dialectica relației maestru-discipol. Prin inițiere, în virtutea unui „ritual al destinului” (formulă preluată de la psihanalistul jungian Erich Neumann), discipolul trăiește o „revelație fulgurantă”, al cărei conținut poate să întruchipeze însăși statuia Maestrului. Culianu se grăbește să precizeze că e vorba de discipolul ideal, deși se ferește să-l scrie cu majusculă. Într-un viitor concurs de statui pentru a-l reprezenta pe Eliade
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
o zi și păstrate ca niște prețioase koanuri. Afirmație care se contrapune simbolic celei dintr-o variantă inițială a primului său studiu despre Eliade, scrisă în 1974, în care, pentru a nu-i fi exagerate remarcile despre caracterul de fragmentaritate fulgurantă a însemnărilor din jurnalul acestuia, își prevenea cititorul că el nu conține „poeme zen”. Imaginea (statuia) maestrului nu pare să se fi schimbat în mod esențial. Doar tonul devine ceva mai temperat și mai prudent. În schimb cea a discipolului
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
patul virginal încojurată de fetișuri și asistată de mama ei. Nina nu are o voință proprie, ci trăiește hibernal în acest protectorat matern una și aceeași zi fără sfârșit. Alter egoul, dublul wilsonian reclamă crima și sexualitatea, însă apariția sa fulgurantă se dizolvă în final lăsând corpul Lebedei albe moarte unui public care aplaudă frenetic un splendid catharsis.
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
infimi de pe sticla veche și așteptările unui nevăzut și huxleyanul personaj, postat lângă acea fereastră pe lângă care trecusem de atâtea ori fără s-o observ”. Saltul într-o lume paralelă e oricând posibil, ca trambulină putând funcționa orice, o viziune fulgurantă, un simplu gând sau „doar” atitudinea intimidantă a pisicului. Licia are un erotism dificil, sincopat de complexe fizice și sigur complicat intens de cărți, deși în epilog ne anunță că a ajuns un funcționar robotizat, un „creier deficționalizat”. Trecutul îi
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
de circumspecții, de neîncredere generalizată, atît în privința viitorului, cît și a trecutului. Iluziile sunt sugrumate în contul unor înregistrări scurte, refrigerate. În pofida dispariției lor, nu patetismul iese la iveală, ci lucrătura scriiturii, ciocnirea impredictibilă a cuvintelor purtătoare de senzații, a fulgurantelor imagini. Sub pana poetului, trecutul și viitorul se contrag într-un prezent spontan metaforizat. Prin surparea temporalității se obține o imagine bidimensională. Astfel apare o disociere de cîntăreții nostalgiei rustice, adînciți în perspectivă, prin paseism: Ne închinăm depărtării / care ne
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
secolului XVII. Sfântul Nicolae este și la mitropolitul român cel care face daruri. Aforismele lui Karl Kraus Cunoscut la noi doar germaniștilor sau specialiștilor în filosofia culturii, vienezul Karl Kraus (1874-1936) a fost un scriitor și jurnalist ale cărui judecăți fulgurante pe tema spiritului filistin făceau legea morală în Austria din la belle époque. În revista „Torța”, pe care la un moment dat o va scrie aproape singur, Kraus lua în derâdere viața intelectuală a vremii, fără menajamente. Toată lumea îl ura
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
despre războiul cărților în rafturi". Pe linia acelei firi "participative", fidele "valorilor existenței", exegetul nu pregetă a se manifesta ca un impresionist (imaginea se îmbată de imagine), dar nu ca unul divagant, ci sintetic. Departe de-a se disocia penitent, fulgurantele însemnări se adună în mici, dar sugestive tablouri de grup: "Poate că mai mult decît lecția lui Sainte-Beuve și opțiunea structurală la raționalism ceea ce i-a reunit ideatic pe criticii de la G.C.L.R., iar de aici la strînse relații de amiciție
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
Orologii în 1970. Este un moment al articulării unei concepții stratificate asupra timpului: un continuum sonor cu diferite încifrări simbolice curge de la un capăt al altul al pieselor, asemenea unui fluid temporal indistinct. Peste el se suprapun efemeridele, evenimente sporadice, fulgurante, ce creează un plan apropiat, al unei dureroase inserții în timp. Ritmarea lor și jocul fin dintre diferitele substanțe sonore constituie planul dramaturgic al lucrării. Vieru preferă timpul linear ca fundal. Energiile acumulate interior se condensează în explozia efemeridelor, simțite
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
culcai și trezeai,/ oglindă cu tentacule// dragostea - o ușă/ peste o ușă/ peste încă o ușă/ închisă// eram în tine/ în loc de penis cu o umbră” (click). „Specialitatea” lui Alexandru Petria o reprezintă o ingenioasă asociere de frivolități și de profunzimi fulgurante. Ca și cum cele dintîi ar alcătui o pavăză în fața celorlalte, prea tulburătoare spre a fi receptate în sine. Notele porno ar fi un mijloc de protecție. O pereche de ochelari de soare împotriva dezlănțuirii luminii. Esența e altceva decît aparența contingentului
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
defilează împreună cu imaginile mașinilor Ford, dar și ale trenului strecurându-se prin defileuri sau traversând poduri interminabile peste ape sau prăpăstii. Chipul Dianei Wellington se află printre toate aceste chipuri de fete și femei care traversează povestea preț de o fulgurantă privire? Nu știm. Povestea ei sordidă iese la suprafață târziu, și imaginile reluate cu o intensitate obsedantă o aduc la paroxism. Croitori clandestini (2010) în regia Catalinei Molina, câștigătorul premiului „Andrei Toncu” pentru cea mai bună coloană sonoră, premiu acordat
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
tulburat, dar nu renunță la dividendele crimei. Labirintul de oglinzi adevărate și deformate creat de trupa pribeagă sugerează noblețea idealului pur de teatru cu care ar trebui să rimeze întreaga montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează memorabil această experiență fulgurantă. Dar nici inteligența, nici arta, nici iubirea nu pot opri răul. Acesta pare a fi mesajul transmis de regizorul Ciulei, solidar cu regizorul Hamlet. Convingătoare, cel mai des tulburătoare, luciditatea expunerii premiselor nu devine în spectacolul de la Bulandra o magie
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
tineri - să fie atât de diferiți. Ceea ce se "aude" mai degrabă nu sunt enormele diferențe de tehnică, stil și atitudine componistică, ci o însușire generală care-i unește, anume sonoritatea calofilă, hedonistă, care procură relativ repede, prin simpla prezență, extaze fulgurante, frisoane de plăcere sufletească. Un hedonism ce se îmbină într-un mod suprarealist (pentru mine, cel puțin!) cu tehnica cea mai avansată. Imaginea studentului, altminteri bine documentat, care vorbea despre Patetica lui Ceaikovski cu celularul pe masă, îmbrăcat într-o
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului original. Pe scurt, fragmentele trimit la sistem și, în îmbinarea lor, ele sunt sistem." Cu alte cuvinte, existența discretă a unui sistem filosofic este cea care conferă autoritate filosofării fulgurante din improvizațiile lui Petre Țuțea. în cazul acesta, însă, cum se explică faptul că sistemul filosofic însuși, atunci când a fost făcut cunoscut prin intermediul unor lucrări savante, nu s-a impus? Există, fără îndoială, o anumită coerență în opera orală a
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
ruptură, nu de funigei plutind în apă - ci de un soi de nostalgie exfoliată, straturi-straturi, ca perspectiva oglinzilor. Nu doar fiindcă face, într-o ,însemnare", o comparație între text și oglindă, Petru Creția găsește forma bună de a scrie despre fulgurantele imagini. Bucăți de jurnal, ca niște iele de hîrtie, oficiază sfînta taină blestemată a arătărilor pe care nimeni nu le vede și, dacă le-ar zări, și-ar pierde, poate, mințile: În aceste risipite duplicate de univers se deschide în
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
în care obiectivul stă nemișcat. Dar imaginea este saturată de - inclusiv - "lucruri" care se întîmplă. Atenția îți e mereu prinsă de ceva, pentru că Muntean nu face caz de obiecte în maniera lui Mitulescu, ci ți le aruncă într-un mod fulgurant, aluziv. Și în această decizie se găsește ce îmi place mie mai mult la acest film: un cocteil unic de forță și discreție.
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
Clitemnestrei și alte comedii), Lezioni d'amore (Lecții de iubire), Stravaganze (Extravaganțe), Veronica, meretrice e scrittora (Veronica, prostituată și scriitoare) - premiul Fondi la Pastora. In creația literară a Daciei Maraini poezia a avut și are, după mărturisirea ei, o apariție fulgurantă, în momente izolate, de specială trăire emoțională. Cu toate acestea, prozatoarea a publicat până în prezent șase volume de versuri care n-au trecut neobservate de către specialiști și cititori: Crudeltà all'aria aperta (Cruzime în aer liber), Donne mie (Dragi femei
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Nu întîrzie a se apleca asupra organismului poeticesc aidoma unui medic care-și pune urechea pe un torace pentru a-i asculta respirația. Microrealul pentru care vădește predilecție îi comunică tresăririle sale tainice. E abordată astfel o fenomenologie a relațiilor fulgurante ce se stabilesc între particulele acestuia, o lume a ciocnirilor de-o clipă, extravagant-visătoare, a lucrurilor. Un belșug de imprevizibile asocieri semnifică încununarea mirobolantă a „războiului” dintre contraste ori măcar a incompatibilității dintre eterogenii: „Inima s-a oprit/ ca o
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
din anul 2008, Printre epigramiștii olteni (prefațată de George Corbu, președintele Uniunii Epigramiștilor din România, întocmită de Petre Gigea-Gorun și apărută la Editura Fundației Scrisul Românesc, tot din Craiova) -, Ion Pachia-Tatomirescu se înfățișează cu un grupaj de catrene de un fulgurant umor, de o fină satiră, autorul lor - din 1979 - având însă un tânăr chip bărbos-neguros de spadasin, ori de războinic cavaler danubian ce se vrea de departe „spăimos“, în toga-i de tuș aruncată ca peste un vulcan (grație „mărturiei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
brusc să alergi să treci dintr-o cameră în cealaltă să-ți arunci haotic privirile în toate ungherele în toate părțile ca și cum ai căuta un reazem anume ceva miraculos ceva decisiv pentru viața ta de acum înainte Să-ți apară fulgurant câteva chipuri din copilărie câteva siluete din adolescență să te intersectezi fantomatic cu ele dintr-o odaie în alta să privești pereții tablourile draperiile să descoperi jur împrejur toate obiectele încremenite într-o banală halucinantă muțenie să le privești - dilatate
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]