577 matches
-
pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pâclă de toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta în pâcla nemișcată. Pe șesuri goale, în văi goale, prin lumina aceasta dulce, care se strecura parcă prin geamuri fumurii, în pâclele tăcute, în singurătăți, plutea o melancolie sfâșietoare. Am umblat multă vreme, la întâmplare, mi-am pierdut direcția și m-am îndreptat și eu încotro am apucat. Din când în când, câte-un cristel ori câte-un stol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am pornit spre Topila. O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni pe șesuri și pe văi, și o pâclă de toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta în ceața nemișcată. Lumina se strecura parcă prin geamuri fumurii în pâcla tăcută și în singurătățile adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî ca din pământ, lângă un pâlc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
drept, fără sfârșit. Dam de câte-o crâșmă singuratică, în care, în răstimpuri rare, se auzea zarvă de glasuri, iute copleșită de tăcerea pustiului. Pe urmă ajungeam la stație, așteptam un tren, care venea de departe și trecea în depărtarea fumurie a răsăritului. La un geam, în verdeața care căptușea zidul, se arăta un cap de femeie gătită ca de sărbătoare; funcționarii se mișcau încet, schimbau saluturi cu cunoscuții; mașina pufăia, pleca; gara rămânea mică și singuratică în pacea amurgului. Plecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii de bucurie. Atunci mâni, o să vin mâni negreșit. Să vii, boierule, că n-o să-ți pară rău!... Și începu a vâsli mai vioi, trecându-mă prin tufele de trestii și papură, spre mal. Sara de vară împânzea taina-i fumurie peste Iezer. Marele pod de fier, departe, părea o panglică lungă, albă, întinsă pe sub cerul albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale mâlului și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-și îngrijească boala lui de dragoste. Mai dădu o dată pe la coșere; bordeiul era umed, și-n încăperea strâmtă era întuneric și rece... Marghiolița îi zâmbi cu prietinie, dar lumina care răzbătea prin ochiul de sticlă îi punea o umbră fumurie pe față. Stătu de vorbă cu ea și cu moșneagul; apoi într-un răstimp, spre sară, tăcură, nu mai aveau ce-și spune; bordeiul se umplu de întristarea amurgului, și ploaia neîntreruptă suna ușor afară. Lepădatu ieși c-un dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tocmească cojoacele, cu Isailă cojocarul. Erau acolo clădite piei peste piei de oi, și opinci - ș-un miros greu de seu. Stăteau pe podina uscată, între cojoace, și pe ușa larg deschisă în două părți se vedeau depărtările nedeslușite și fumurii. Isailă, țigan bătrân și pleșuv, cu obrazul negru și cu mustața și barba albă, sfătuia încet, stând grecește și împungând repede cu acul în pielea de oaie. —Eu, flăcăule, zicea el, am fost rob la cuconu Iordache, tatăl boierului ist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o mașină s-a oprit afară, pe marcajul galben. Agenții de circulație sunt crunți pe-aici așa că aștept cu nerăbdare o ceartă sănătoasă. Apoi am observat că arăta a mașină de mafie, nu știu cum, dar am simțit. Din instinct. Fără geamuri fumurii, dar în spate erau perdele roz, încrețite, ca cele cu volane, dar mai mici. Crimă și pedeapsă. Îmi ziceam „Hristoase!“ când coboară două gorile. Ding-dong! Înalți, solizi, geci de piele umflate în dreptul buzunarelor de la piept, de parcă ar fi avut pistoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Am auzit motorul Autocratului tras la bordură. M-a pus să dau o dublă semnătură sprijinit pe capota mașinii (ca de obicei: una sub „Cosemnatari“, una sub „Self“). Apoi a făcut un semn cu mâna și a dispărut în spatele geamului fumuriu. Mi-am continuat plimbarea sub ochiul dogoritor al soarelui. La hotelul Ashbery am aflat de la recepție că de nota mea de plată „se îngrijise“ domnul Goodney, care, în plus, rezervase Camera 101 până la noi dispoziții. Asta era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Țigara se terminase. Am stins-o și m-am ridicat, trecând în drumul meu spre ușă pe lângă colecția variată de băutori de la ora prânzului, care își croiau drum spre fundul paharelor. Afară soarele era puternic și mi-am pus ochelarii fumurii. Nu aveam nici cea mai vagă idee cum reușeam să mă aflu cu regularitate în oraș sau prin împrejurimi la ora aglomerației de la prânz. Probabil incompetență. Chiar și străzile lăturalnice dintre Farringdon și Clerkenwell erau împânzite cu funcționari și baruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tot sfâșiat, l-au tot sfâșiat până n-a mai rămas decât smalțul ultim. Spunea Ester că d-aia multilateral dezvoltata noastră e așa de aiuritoare: ne sfâșiase sufletele și ne adusese la smalțul ultim. ...Îmi frământ doar sufletul, lutul fumuriu al zilelor, căutându-mă. Știu că sunt ascuns în bulgărele acela inform. Nu știu încă să mă descopăr, să mă fățuiesc, să dau deoparte straturi hidoase, impure, spre a mă reda într-o simplă mlădiere de contururi. Mi-e încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și de picioare lungi, ca de păianjen... În jurul brațelor se rotesc ca niște astre Îndepărtate cei doi sâni. Picioarele Înaintează, lunecând, prin aer. În urma lor se-nfoaie-n zare un evantai de sutiene și bikini... În costum alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din gambe, picioarele Mathildei Îl ademenesc să meargă pe calea ce duce spre pierzanie. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereți se odulează. Acoperișurile lunecă Într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
privește rătăcit În sus. La ferestre apar oameni-mâini și oameni-degete. Se aplecă peste balustrade, Îl ating cu vârful degetelor. Se prăpădesc de râs. Copacii se apleacă peste fața lui. Îl privesc nedumeriți. Din scorburile lor ies melci. Privind prin ochelarii fumurii, medicul ignoră aceste zgomote menite să-l abată de la gândurile lui. Piciorul merge Înainte cu urechile ciulite, ridicând cracul pantalonilor În dreptul fiecărei porți, al fiecărui grilaj nou. Ochelarii lui Noimann nu pierd din vedere nici ceea ce petrece jos, nici ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei. Tot ce-a mai rămas e eticheta. Coniac Alexandrion. Bergenbeer. Tuborg. Dopul a sărit, spuma s-a revărstat În stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați Încă În derivă, care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur. În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
măcar cerul Înalt al Iașilor și stolurile de ciori ce se oglindesc În cele două laturi ale imobilului placate În termopan, contrastând cu partea centrală, rămasă În ruină, unde se oploșesc pisicile, și câinii, și „șobolanii străzii”, Înarmați cu pungi fumurii de aurolac, iar ca să-și uite tristețea care Îi apasă fără voia lui sufletul, se duce vizavi de gară, unde Își omoară timpul la un pahar de bere sau de vin. Contemplarea acestui cer frânt de cele două aripi Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
curaj, iubire și sănătate. Toate acestea impregnează, vindecă și armonizează întreaga sală și tot ce se află în ea. Ne imaginăm că ținem în palme pietre semiprețioase de turmalină neagră, rodonit, crisocol și hematit, și cristale de citrin și cuarț fumuriu. Percepem cum energia alb strălucitoare ce se revarsă permanent din creștetul capului nostru, curge prin mâini și impregnează pietrele și cristalele cu lumină, sănătate, iubire și echilibru. Când considerăm că sunt încărcate suficient de mult cu energie, le așezăm cu
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
dezechilibrele yin, dispersează negativitatea și împiedică energiile negative să penetreze sistemul energetic. Tratează timiditatea, readuce respectul de sine și întărește capacitatea de supraviețuire, voința, conferă siguranță. Ajută la depășirea limitelor autoimpuse și la tratarea dependențelor. CITRIN - vezi Centrul III CUARȚ FUMURIU - cristal de ancorare foarte eficient ce neutralizează energiile negative și detoxifică puternic corpul. Protejează contra radiațiilor. Ajută la acceptarea naturii noastre sexuale, amplifică virilitatea și vitalitatea, purifică și energizează primul centru. Susține visele conștiente și tratează eficient coșmarurile, diminuează tendințele
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
îndepărtează energiile negative și intensifică câmpul energetic al celor aflați în ea; CLORIT: neutralizează atacul psihic (în asociete cu rubinul și cornalina); CUARȚ CU INCLUZIUNI DE TURMALINĂ: intensifică câmpul energetic al ființei umane și îl protejează de influențele nedorite; CUARȚ FUMURIU: umple spațiul de vibrații pozitive, protejează împotriva energiilor terestre perturbatoare. Intensifică vibrația ființei umane și astfel protejează corpul de emisiile negative ale câmpurilor electromagnetice; FLUORINĂ: piatră extrem de protectoare ce absoarbe energiile negative și protejează aura energetică împotriva acțiunii nocive a
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
în zilele noastre. Cortegiul de suferință nu s-a încheiat. Țara e tot temniță flămândă, românul și creștinul din noi a murit, izvorul creator s-a stins. Aceasta este adevărata situație, oricât am vrea noi să o acoperim cu ochelari fumurii. Dar mulțimea nu realizează cunoașterea acestei stări deplorabile în care ne zbatem, stare care pentru legionari nu-i o taină. Crimele împotriva legionarilor s-au ridicat la cifre apocaliptice. Când valurile morții vor zgudui iarăși văzduhul și pământul, pe legionari
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
torilor, timbrul sprințar-elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu 13 ochelari fumurii de vedetă, ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut prezentările. — Credeam că ești brunetă, s-a dezamăgit Ioana. Dar, în fine, hai, intrați. Ne-a condus într-un hol somptuos, cu oglinzi cât pe reții. Nu-mi puteam lua ochii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
la petrecere. Atâtea aparate de fotografiat! Un american care vorbește tare îi întrerupe ca să facă fotografii, strigând la el să se întoarcă sau să pozeze, ca și cum ar fi manechin. Un nobil de la Fatehpur, cu un costum galben, absurd și ochelari fumurii, îi flutură un alt aparat prin față. Toate felurile de nimicuri umane europene s-au adunat aici să bea prea mult, să se strecoare în perechi spre casă. Trece un băiat alb pe lângă el, îmbrăcat în uniformă școlară. Cum naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Andrew se arătă binevoitor și-i aduse o servitoare. Bătrâna o ajuta la gătit și mătura podeaua bisericii, în ușa căreia el aștepta în fiecare duminică să întâmpine congregația, pe cale de a se forma. Noaptea se consola, amintindu-și dealurile fumurii și figurile de oameni albi. Adesea, își amintea de Lamcolme Johnstone, de recipientele înalte, cu săpunuri parfumate miniaturale și începea să plângă, cu lacrimi tăcute, dureroase. Nașterea lui Duncan a fost foarte grea. Era să moară în acel salon fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care să-i susțină coloana și să-l ferească de razele distrugătoare ale soarelui. Bandajele de crep și un termometru se adaugă la dulapul cu medicamente. În cele din urmă, alege o pereche de ochelari cu ramă metalică și lentile fumurii. În oglindă îl fac să arate sinistru și greu de descifrat, ca o muscă. Chiar înaintea examenelor finale, se duce la Londra ca să achiziționeze puști sport și muniție, de la un dealer din St. James. Urmărindu-l pe vânzătorul care numără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trecătorilor, timbrul sprințar elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu ochelari fumurii de vedetă, ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut prezentările. — Credeam că ești brunetă, s-a dezamăgit Ioana. Dar, în fine, hai, intrați. Ne-a condus într-un hol somptuos, cu oglinzi cât pereții. Nu-mi puteam lua ochii de la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
trei personaje îi pășiră pragul. În înaintarea lor elefantină, indivizii ne priveau sever ca și cum ne-ar fi zis: „Aha, v-am prins!” Directoarea le sări în întîmpinare și pentru întîia oară am zărit în splendizii săi ochi, pierduți într-un fumuriu mîlos, un zîmbet. În preajmă se gudura și Costică, dezvelindu-și coroana de aur din care lipsea un dinte. În graba cu care țîșniseră în picioare, chipurile le erau iluminate de recunoștință. - Tovarășu’ prim, nu se putea să nu vă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pun În ordine cu ăl de luni În sus, iar duminică de la amiază până seara eu aflu tot ce mișcă În țară și În lumea Întreagă. În afară de mine, la o masă erau doi băieți În țoale de oraș, cu ochelari fumurii pe nas - mucoși pe care părinții asudă să-i țină prin școli și ei se duc acolo boi ca să se Întoarcă vaci ori ca să nu se mai Întoarcă deloc. Erau ciupiți bine, că beau bere tare, la sticlă. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]