1,628 matches
-
morții. Tematica nu este nouă, dar abordarea directă a adevărurilor existențiale incomode dezvăluie o structură hipersensibilă și fantastă. Basmele sînt mereu răstălmăcite, iar personajele lor apar fie în ipostaze duios-hilare: fata răpită se îndrăgostește de zmeu, fie de-a dreptul funebre : calul înaripat ce-și poartă stăpîna dincolo de ,hotar" e, în fond, un psihopomp. El are pielea scrisă ,cu vechi cîntece de moarte", iar aripile lui ,bat încet de dorul / dus al unei alte lumi". În final fata îi netezește coama
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
umplut paharul sau poate doar pretextul care să-i permită Marthei concreti zarea dorinței ce o ardea: refacerea vieții alături de ultimul ei amant, mai tânăr și mai bogat decât Idu, un întreprinzător particular ce dezvoltase o prosperă afacere cu pompe funebre în zona Văii Jiului. și l-a lăsat... Copii nu avuseseră, avere nu agonisiseră împreună, apartamentul în care locuiseră era al ei de dinainte de căsătorie, încât n-a fost prea complicat partajul. Obligat de împrejurări și destin, bărbatul s-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Haralampy, femeie cu mare frică de Dumnezeu și de anul 2006 după ce l-a văzut pe domnul Prim-ministru la televizor și l-a auzit spunând că acest an va fi mai bun, a ținut un spici, e drept cam funebru, dar în orice caz sincer și care, vorba prietenului, ne-a lăsat speechles, adică înlemniți și muți. La urmă, după ce am păstrat un moment de vreo oră pentru reculegere, Haralampy a șoptit: - Așa să-l ajute Dumnezeu! Durerea noastră sufletească
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
sfîrșitului de război, murind pe 5 iulie 1919, în urma unei tumori inoperabile de rinichi. Spre deosebire de Nietzsche, la a cărui înmormîntare preoții au refuzat să participe ca reacție la tonul anticristic al scrierilor sale, Paul Deussen are parte de o ceremonie funebră la crematoriul din Kiel, cenușa fiindu-i dusă în urnă la Oberdreis și așezată în cripta familiei. Judecat sub unghi speculativ, Deussen e genul de umanist pentru care filosofia prezintă interes numai în măsura în care vine în întîmpinarea unui sentiment religios. E
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
au timpul lor poate nu o să mă înțelegeți dar în fiecare bătaie de inimă există un timp și o durere fără de care nu ai fi existat nici tu nici eu și nici chiar Dumnezeul tuturor lucrurilor în rest aceeași imagine funebră o cruce de lemn o lumânare stinsă și o urmă de lacrimă...” (teodor dume) Poetul simte o elevație reflectând la conceptul și percepția Timpului. Ține piept, este pregătit în fața atâtor abise, consimțite, atât morale cât și fizice, ne conduce la
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
Unii-au ieșit din lupte infirmi dar uneori își uită infirmitatea se iubesc și se îngăduie; eu am ieșit din luptă fără râs nu-mi pot ascunde infirmitatea - ... E toamnă - și obosită frunza și sângele-n artere învață-un marș funebru pentru-acest timp. 1963
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
dar ne-au produs și pagube, rosti Pătru. Răul trebuie distrus de la rădăcină. Într-o bună noapte voi da foc casei în care își duce veacul Buha și-și instruiește odraslele drăcești. Să piară împreună în flăcări. - Vai, ce gânduri funebre îți trec prin minte! - tresări Elena puțin agitată. Nu-ți dai seama că necurații o țin la curent cu intențiile tale și se va baricada în spatele farmecelor? - Elena are dreptate, o aprobă preoteasa. Ascultă de cuvântul și sfatul preotului. - Împreună
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
pericole pentru sănătatea publică. În consecință a dispus trimiterea lui imediată la morga cimitirului orășenesc și înhumarea lui. La cererea comuniștilor ca să poată face înmormântarea în cursul după amiezei, autoritățile din Timișoara au răspuns că nu pot admite defilarea convoiului funebru pe străzile orașului, iar conducerea comunistă este liberă să oficieze cum va voi înmormântarea, dar numai la morga cimitirului. Evident cererea comuniștilor de a înmormânta cadavrul unui muncitor străin de localitate, cu pompă și demonstrație, era suspectă din toate punctele
Agenda2005-38-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284215_a_285544]
-
gazului - 13 lei mc, producție anuală - 13 milioane mc; avea 3 rezervoare de 4 600 mc și rețea în patru cartiere (37 km lungime), cu fonduri asigurate pentru „modernizare și amplificare”; Întreprinderea Funebrală, conform reglementărilor din 1923 „a monopolizat pompele funebre” - avea fabrică de coșciuge din metal și din lemn, atelier respete, buget de 10 milioane lei; se înregistrau 1 400 înmormântări pe an, 800-850 cu plată, respectiv 550-600 gratuit pentru săraci; Fabrica de Cărămidă, înființată de o societate particulară în
Agenda2005-32-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284053_a_285382]
-
puțin mai mult decât ține plapuma regizorală și mare parte din energia actorilor se consumă cu... debarasarea scenei, spectacolul are un decupaj limpede, intenții bine finalizate și o atmosferă bine construită de multiplele aluzii culturale, cinematografice și muzicale. Un „cabaret funebru“, în care patru „sicrie“ translucide (ingenios decorul Inei Isbășescu) configurează și mediul voit „glamour“ al artistului ce se vrea legendă, și sala de servicii funerare al amărâtei, singura dispusă să mai creadă în el. Scenele muzicale sunt impregnate cu un
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
un voal de mătase de culoare albă. Voalul va fi așezat peste fața lui Ioan Paul II înainte de închiderea provizorie a sicriului, pentru a fi dus în Piața Sfântul Petru, unde se va desfășura slujba de înmormântare. La încheierea ceremoniilor funebre, corpul neînsuflețit va fi așezat definitiv în locul celui al Papei Ioan XXIII, în pământ, în Grotele Vaticanului, sub Bazilica Sfântul Petru. Ziua de vineri a fost declarată de multe țări ale lumii, inclusiv de România, zi de doliu național, iar
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
ăstora am găsit multe date privitoare la cestiune. Vreau să mă incinereze fiică-mea. Chiar am achiziționat o cușetă la Crematoriu! Te arde, iar cenușa ți-o pune într-un vas frumos și... Gabi, nemaiavând răbdare și agasat de turnura funebră luată de discuția lor, îi reteză vorba, trântindu-le, în timp ce-și scotea din buzunarul hainei o sticlă de-un sfert cu vodcă la purtător: -Fraților, după cât am băut la viața mea... și făcu o pauză ca să pupe sticla
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
Publicat în: Ediția nr. 2123 din 23 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNA LUI VIVALDI autor, Bertoni D Albert Cu blonde plete, chip ascuns Și îmbrăcată -n negru Ești îngerul de nepătruns Care la toate dai răspuns Prin cântul tău funebru Ciupești din coarde,-ncetișor Apoi, în ritmuri ample Violoncelul ți-e ușor Cutremurată de-un fior Cânți toamna lui Vivaldi Iar dorul meu te va afla În mijlocul pădurii... Chiar dacă te va camufla Pădurea, tot îmi va sufla, Că asta,-i
TOAMNA LUI VIVALDI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383025_a_384354]
-
Istoria”lui Călinescu: „poezia sa exprimă sentimentul izolării, drama căutării ieșirii din izolare, nostalgie maladivă, monotonie acustică, filosofii triste, teroarea umedului, viziuni apocaliptice, simbolism din tradiția baudelairismului ș.a.Cu aceste idei, Călinescu l-a fixat în „insectarul” literar: „un simbolist funebru, cu un soi de ermetism care, în poeziile din urmă, din exces de naivitate, duc la un manierism insuportabil”. Brr!.. După așa „recomandare”, cum să mai deschizi o carte de Bacovia? Dar s-a întâmplat un „incident”care m-a
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
mâinile la spate, prinzându-i gâtul cu funia care, mai apoi, i-a folosit drept suport cadavrului. Poate că voia să-i smulgă o mărturisire. Apoi a vărsat peste el varul, care s-a Întărit, preschimbându-se Într-o mască funebră. Priviți. Din amorfa masă cenușie a măștii păru să le sară În ochi amprenta unui chip omenesc răvășit de agonie, cu gura Închisă și cu dinții strânși Într-o mușcătură bestială. Pe suprafața de tencuială se puteau zări câteva smocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-se să Își dezlege Încălțămintea și să Își pună pe cap o beretă de noapte. Se gândi la tot ceea ce văzuse și auzise. La biserica morții. La mozaicul pe care Ambrogio nu Îl dusese până la capăt. La Înfiorătoarea sa mască funebră. Exista oare o legătură Între cele două obiecte? Cel iluminat de lumina artei și cel otrăvit de durere? Și de ce fusese ucis mozaicarul În felul acela, transformat În Însăși piatra operei sale? Continuă să Își pună Întrebări fără răspuns, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
animalieră de pe chipul lor devenise și mai accentuată, pe măsură ce tensiunea interioară venea la suprafață. — Un chin făcut Încă și mai dureros de oroarea care umblă printre noi, adăugă poetul cu răceală. Tensiunea spori. O umbră se coborâse, ca un văl funebru, peste expresia tuturor. În cele din urmă, Cecco d’Ascoli rupse tăcerea. — Oroarea... printre noi? Vrei să spui ferocitatea oarbă care i-a lovit pe cei doi exponenți ai Studium-ului? Ucigătoarea dispoziție a cerurilor, care a provocat o asemenea pierdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
torțele pe care străjerii le lăsaseră În preajma portalului. Tenebrele din jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând doar Într-un cerc restrâns din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră Înfipte În zid, În jurul zonei mozaicului. Probabil că Ambrogio aranjase totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se celebra un rit al străvechilor zei ai focului. Corabia se Înclinase Într-o coastă cu violență, acum fără cârmaci, cuprinsă de flăcări, cu pânza transformată Într-o limbă de foc care se ridica spre cerul negru, aidoma unui drapel funebru. Atunci Își aminti. Mai văzuse albeața aceea care Îți răpea vederea cu ani În urmă, pe vremea studiilor sale de alchimie, spre a fi admis În Arta spițerilor. O substanță care se aprinde și arde cu o scânteiere albă, dezvoltând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tare, privind pereții devastați ai camerei. Am... nu mă simt bine, am răcit! Pleacă! - Domnule director, vă rog, insistă fata. E ceva îngrozitor, vă rog... Trebuie să veniți! Un minut mai târziu, Michael Berzelius Clossettino înainta pe culoarele școlii, tăcut, funebru, înveșmântat într-o draperie. Era condus de Roxana Dobrescu, o elevă slabă ca paiul, blondă și plină de pistrui, căreia îi clănțăneau dinții asurzitor, atât de tare tremura de frică. Într-adevăr, nimic nu era bine, de asta își putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de făcut un lucru Înainte să mă pot Întoarce acasă cu conștiința curată. Strada Arco del Teatro era tot acolo, abia o breșă de semiîntuneric. Un pîrÎiaș de apă neagră se formase În centrul străduței și pătrundea ca o procesiune funebră În inima Ravalului. Am recunoscut vechea poartă din lemn și fațada barocă la care mă condusese tata cu șase ani În urmă. Am urcat treptele și m-am adăpostit de ploaie sub arcada portalului, care mirosea a urină și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
coridoarele pe care mi le aminteam cu fresce de Îngeri și himere. Isaac ținea opaițul ridicat, proiectînd o bulbucire intermitentă de lumină roșiatică și evanescentă. Șchiopăta ușor, iar pardesiul de flanel destrămat pe care Îl purta semăna cu un văl funebru. Mi se păru că individul acela, situat undeva Între Caron și bibliotecarul din Alexandria, s-ar fi simțit de minune În paginile lui Julián Carax. — Știți ceva de Carax? am Întrebat. Isaac se opri la capătul unei galerii și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
n-aș fi știut să spun de unde. Ceva din el te făcea să te gîndești la una dintre figurile care apar pe cărțile de joc din anticariate sau de pe la ghicitori, un personaj evadat din miniaturile unui incunabul. Avea o prezență funebră și incandescentă, ca un blestem În straie de duminică. — Dacă Îmi veți spune cu ce vă pot servi... — Mai degrabă eu sînt cel care veneam să vă fac un serviciu dumneavoastră. SÎnteți proprietarul acestui stabiliment? — Nu. Proprietarul e tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Fără discursuri, acum fiecare cu amarul lui și toți cu același regret. Și avea dreptate cel care a vorbit în felul acesta limpede. În afară de asta, dacă ideea oratorului refuzat era aceasta, era imposibil să faci acolo, unul după altul, elogiul funebru a douăzeci și șapte de persoane, printre bărbați și femei, și vreun copilaș încă fără istorie. Că soldaților necunoscuți nu le sunt deloc necesare numele pe care le-au purtat în viață pentru ca toate onorurile, cele care le sunt datorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ea un sac. - Și... cu dânșii? Poetul se uită În jur, nehotărât. Nu mai putea face nimic pentru acei nenorociți. Dar nu i-ar fi lăsat acolo să putrezească În lanțuri. - Dați foc corăbiei. Să se preschimbe Într-un rug funebru și fie ca Dumnezeul nostru și al lor să le primească Împreună sufletele, porunci el. Și să se știe cât mai puțin despre povestea asta, deocamdată. - Dar galera era goală. Nici o Încărcătură de preț, numai hârburi. De ce atâta secret? obiectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]