745 matches
-
decât veșmântul unei alegorii, al cărei sens rămâne obscur sau poate fi doar unul din semnele neliniștitoare ale absurdului. Al doilea volum, Către Ieronim (1970), marchează evoluția spre o paradigmă livrescă, epurată de sensibilitatea acestui expresionism „elementar”. Erotismul - imposibil, tragic, funest - devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează mai degrabă sub semnul unui romantism maudit, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore). O muzicalitate halucinată, aluzii livrești, jocul ambiguu
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
avea datoria să-și exercite influența în sprijinul Cehoslovaciei și nu împotriva ei, în condițiile în care opinia publică occidentală considera că statul cehoslovac reprezenta practic o garanție a independenței și integrității Poloniei. Dispariția acestuia nu putea avea decât consecințe funeste pentru statul polonez 26. Acțiunea Poloniei a stârnit nemulțumiri și la București. Existența Cehoslovaciei era vitală pentru România, deoarece materialul de război al armatei române era asigurat, în primul rând, de industria de apărare din această țară. Statul român se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Nici un referendum popular n-a precedat izbucnirii războiului“. Or, remarcă el mai departe, „cei mai mulți oameni, mai ales cei a căror educație universitară i-a obișnuit cu interpretarea socio-economică a istoriei, găsesc dificil să accepte că un eveniment cu asemenea consecințe funeste a putut fi pregătit de o mână de conspiratori“. Într-adevăr, aceasta ar putea explica mai ales persistența mitului. Originea mitului, însă, se mai explică și prin alte elemente, pe lângă cele de ordin psihologic. Preluarea conducerii de către Partidul Comunist nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
gândirea românească asupra istoriei „bate pasul pe loc ori de câte ori se confruntă cu violența modernității politice și economice, ale cărei beneficii naționale a căutat mereu să le încaseze fără însă a vrea, vreo dată, să-și asume exigențele îngrozitore și consecințele funeste ale acesteia“. Propunându-și să reziste „terorii istoriei“ prin „metode de camuflare“29, intelectualitatea românească sub comunism pare să-și fi compromis „spiritul apartenenței și al responsabilității în chiar mișcarea istoriei“30. Comunismul a reeditat un principiu dramatic din epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dimineață, ne mânjește ecranul televizorului, clanța de la ușă, periuța de dinți 1. Echivalată cu „marea mascaradă” sau cu „bâlciul fără sfârșit”2, cu o „farsă tragică”3, numită „țara carnavalului fără carnaval”4, România comunistă le-a dat cetățenilor săi funestul prilej de a trăi - În termeni reluați obsesiv de Ion D. Sârbu În corespondența sa privată, precum și În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal - o tragicomedie, adică „tragedia ridicolă a poporului meu”5. Îndurând privațiuni copleșitoare (pe care documentele oficiale continuau
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
paharnic. A fost deputat în Obșteasca Adunare a țarii (1838), prezident al Tribunalului de Comerț din București (1842) și, un an după aceea, procuror la Înaltul Divan. Câteva zile înainte de a fi răpus de o pneumonie, F., încercat de gânduri funeste, isi presimțise sfârșitul în niște versuri simple, înfiorate de spaimă unui „rău” nedeslușit. Cu modestia și discreția care îl caracterizau, s-a ignorat ca scriitor și numai prin grijă lui Heliade opera lui, cu totul restrânsă, a putut fi salvată
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
contrastante, incongruente se înseriază în situații definitorii: un Bizu delicat, sfios, deschis reveriei, radical diferit de vărul său, Lică Scumpu, acesta arivist abject, fără scrupule; paralel, o Diana Verea, perversă, înșelând iluziile lui Bizu, și o suavă Mili, soție a funestului Lică. Naratorul, un observator în contemporaneitate, e un moralist amar. Romane ale iubirilor lui Eminescu sunt Mite (1934) și Bălăuca (1935), contestate la vremea lor de N. Iorga și de G. Călinescu. Datelor biografice verificabile li se suprapun trăsături fictive
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
unor probleme de cristologie. A doua parte, cea mai lungă (pp. 81-249 din trad. lui F. Nau), este un comentariu detaliat al documentelor conciliului de la Efes și al evenimentelor ce i-au urmat până la unirea din 433 și al consecințelor funeste, din punctul de vedere al autorului, ale acestora, el referindu-se în special la atacurile contra lui Diodor din Tars și a lui Teodor din Mopsuestia ca și la nașterea și consolidarea monofizismului. O a treia parte evocă și evaluează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
XI.1873, București), autor dramatic. Învață mai întâi în orașul natal, apoi la București. Iuncher timp de câțiva ani, va ocupa în continuare diferite funcții, în 1864 fiind numit, prin concurs, profesor. Vrăjmaș al revoluției, a cărei izbucnire o socotea funestă, avea să rămână, după mișcarea de la 1848, cu trista faimă de delator. Actor nici rău, nici foarte bun, puțin cabotin, H., neobosit în inițiative de tot felul, a fost un merituos animator teatral. După ce, la Iași, joacă în trupa lui
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
contextul «post-marxismului» și prin intermediul consacrării sale de către moștenitori că un profet Împlinit. Este principala explicație a metamorfozei acestui anti-model În mode intelectuale și a menținerii capacității sale de vătămare politică În pofida sfârșitului prea puțin glorios al personajului și a urmărilor funeste ale acțiunii sale. Narcisismul intelectualilor de astăzi În căutare de genealogii proprii, grăbiți să șteargă «paranteză istorică comunistă» și să restaureze o mitică vârstă de aur a culturii naționale este, fără Îndoială, o altă cauză. Un dublu discurs al extremei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
extrema dreaptă. Situația din Ion se repetă în cu totul alt mediu (protipendada bucureșteană, cercurile industriale și gazetărești), iar foamea țărănească de pământ devine arivism social feroce. Deși romanul suferă de pe urma ezitărilor autorului între obiectivul inițial (critica politicianismului ca rău funest și justificarea dictaturii regale), Gorila izbutește să scoată la iveală un personaj interesant și să dezvăluie, chiar dacă palid, efectele fanatismului extremist asupra sentimentelor personale. R. și-a încheiat cariera literară cu Amândoi, roman detectivist, remarcabil prin preferința pentru formula socială
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
era ușor să-și convingă numeroșii discipoli din acea vreme că, dacă nu reușeau să obțină mântuirea, focul infernului îi va mistui pe veci. Insista apoi asupra necesității de a accepta pe loc acest mod de a scăpa de soarta funestă, pentru că, spunea el, cei care ar părăsi adunarea fără să-și schimbe atitudinea și ar muri accidental înainte de a fi acceptat mântuirea ar ajunge direct în iad. Sentimentul acesta de urgență intensifica starea de angoasă care cuprindea, încetul cu încetul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
încarcă, prin ele însele, de o noblețe inalterabilă. Și atunci când - precum într-o baladă cvasionirică și de apăsată atmosferă dantescă, Balada lui Silviar și Globu - poetul, prins în „vorbirea despre otrăvi și moarte”, nu va reuși să răpună un „dulău” funest, devorator, prin vremi, al inimilor („ce-s pentru rugi păstrate” - inima, locul transmutației umanului în divin), efortul conjugat al întregii umanități, reprezentată, alegoric, de Globu, poate alunga obsesia neantului și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului de
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
de cristologie. A doua parte, cea mai lungă (pp. 81-249 din traducerea lui F. Nau), este un comentariu detaliat al documentelor conciliului de la Efes și al evenimentelor ce i-au urmat pînă la unirea din 433, precum și al consecințelor lor funeste, din punctul de vedere al autorului, care se referă în special la atacurile contra lui Diodor din Tars și a lui Teodor de Mopsuestia și la nașterea și consolidarea monofizismului. O a treia parte evocă și evaluează perioada cea mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de patru ani și legăturile cu Axa orientînd politica și armele naționale, subit, în sensul opus. Din nefericire, cuvîntarea regelui nu putea să suprime doliul silit al unui popor și să învieze cîteva sute de mii de morți, morții unei funeste erori de judecată. Cu execuția noului program de luptă a fost însărcinat un guvern, compus din patru partide: național-liberali, național-țărăniști, social-democrați și comuniști... Monarhia acceptă bucuros, aș zice entuziast, să colaboreze cu fracțiunile odioase pînă în clipa aceea, tuturor regimurilor
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
ușor aburite rememorări. Cozeuri de scăpărătoare vervă, firi dificile, făcându-și din nonconformismul criant un panaș, inși care stârnesc râsul, bieți nefericiți, purtându-și la vedere crucea, chipuri atinse de umbrele ftiziei în floare, cătând parcă dincolo de clipă, spre sorocul funest ce se apropie. Glume, farse (crude, uneori), dueluri ale vorbelor de spirit, dar și jalnice răsuciri de destin ori întâmplări rău prevestitoare. Anecdoticul, în suvenirurile noctambulului de altădată, e învelit într-un pitoresc legănat între surâs și nostalgie. SCRIERI: Opale
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Anticrist fac obiectul analizei noastre: cel al confruntării dintre regele de la Miazăzi și regele de la Miazănoapte, altfel spus dintre Ptolemei și Seleucizi (11,5‑45), și cel al deznodământului eshatologic. Regele de la Miazănoapte, ultimul tiran al Regatului de Nord (regatul funest), este încă o dată Antiochos Epiphanes. Fragmentul care descrie sfârșitul vieții sale și pe care îl vom cita integral face parte din „dosarul anticristologic” al Părinților: 36Iar regele va face după voia lui și se va înălța și se va preamări
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și a versificării fără rigori, à la Minulescu, pentru a da expresie unei imaginații marcate prematur de sordid, de prozaic și de absurdul destinului sub iminența morții. Pelerinii către ideal, împrumutați și ei de la Minulescu, sunt descumpăniți de un miraj funest: „Și totuși ei zăresc din când în când în zare/ (În zare totul doar e gol)/ Un negru, mare, rece și monstruos simbol,/ Trimesul morții -/ Un sicriu”. Un scherzo despre trei prințese plecate în căutarea iubiților din Turnul Vieții lasă
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
auzul deschis la „bătaia forțelor eterne”. Proiecțiile eului sunt paradoxale: „Îmi port curatul suflet ca o vină/ În lumea-n care nu mai e lumină/Decât pentru Minciună și Păcat”, reunind „vestala senină” cu femeia-damnată a iubirii, sub „stigmatul patimei funeste” și al „simțurilor pervertite”, biciuite de clocotul „tulbure” al sângelui; într-o Metempsicoză, poeta se vede „Hero, Gretchen, Julieta”, altădată o spaniolă care „dansează sfidător pe masă” ori sultana de o feroce lascivitate: „Și când deodată tâmplele mi-ar strânge
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
să transpară îndărătul lor paralelisme cu basmul, dăruind personajelor și isprăvilor acestora un abur fabulos. Romanul Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, poveste amoroasă terminată tragic după o tentativă eșuată de răpire, are loc sub semnul Racului, adică al unei epoci funeste, când toate dau înapoi. Prințul Ruset, protagonistul romanului, e o speță moldavă de Don Juan, pe care îl cuprinde o iubire nebunească tocmai pentru fiica domnitorului țării, inamicul jurat al familiei sale. El îi răpise chiar tatălui său tronul și
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
și i-a dovedit Voievodului intențiile ucigașe ale aceluia: a bandajat un câine cu „oblojeala” ce pusese pe rana Domnului, iar câinele a murit imediat 104), otrăvurile, pomezi și unguente, prafuri (pulveres) insinuate în băuturi și în mâncăruri, își împlineau funesta misiune. Mai existau, însă, și rateuri. Gaspar Grațiani a încercat - zice cronica - să-l otrăvească pe vornicul Coste Bucioc (Bacioc) - cel care a fost însurat de două ori, întâi cu Candachia, fiica marelui logofăt Pătrașcu Șoldan, și apoi cu o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rele. La casa omului se țin numai câinele, mâța și paserele negre, de care «Ducă-se pe pustiiț nu se poate apropia 125. „Tristețe”, „mâhnire”, „jale”, „inimă rea”, căci negrul „cerneala - cum zice cronicarul evocând straiele mâhnirii (culoare pasivă, dar funestă) este „culoarea doliului”, a doliului absolut 127 (semnificație psihologică și rezonanță afectivă: deces 129, tristețe, doliu sfârșit, singurătate, despărțire, moarte 129. Și nu doar la popoarele europene 128. Veșmintele vopsite Văduvia - riguros considerată - le proiecta pe femei într-o existență
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și banditism, între răscoală și tâlhărie, între cei care cădeau pradă unuia sau altuia dintre cele două tipuri de manifestare a violenței. „Covârșiți de nebunie și plini de diavolul” („câini turbați” le zice Cronica Bălenilor), seimenii și dorobanții își urmează funestul drum jefuind („Și să apucară iar de hoțiile lor céle obiciuite stricând și jefuind bucatele boiarilor și tot ce găsiră. Și făcură și alte nebunii multe”), omorând (femeile numărându-se printre victime), comițând sacrilegii („A treia, călcară și sfintele biserici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pământ de pe mormântul soțului ei cel dintâi și să-l arunce, pe furiș [operațiunile făcute pe furiș sunt specifice demersului magic], peste acela pe care vrea să-l aibă bărbat”; „Indianul care se căsătorește cu o văduvă, pentru a împiedica funestele consecințe pe care poporul le atribuie acestor uniri, aruncă blestemul său pe un arbore expiator. Pomul se crede că se usucă absorbând toate relele” (Gh.F. Ciaușanu, Supestițiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi și noi, ediție de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu resemnare, convinși că, totuși, destinul, determinat de însăși firea lor, îi va înfrânge. Dacă reușesc să se transforme, ajung la seninătate sufletească, asemenea lui Paraschiv Ciulic din Vecinii (II). Scriitorul este un moralist care îndeamnă la cumpătare. Excesul este funest, și pe el nu se poate întemeia o existență onestă. Cumințenia înseamnă acceptare a soartei, dar și o automulțumire, uneori de aspect filistin. Cu atât mai mult va condamna arghirofilia, evenimentele relatate ilustrând de nenumărate ori influența nefastă a banului
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]