1,494 matches
-
CADOUL DIN CER Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1585 din 04 mai 2015 Toate Articolele Autorului lui George Enescu Se născuse fragil Minunatul copil Mama lui îl proteja și din ochi nu îl scăpa. Dar el mereu se furișa Spre grădină se-ndrepta Avea întâlnirea de seară Cu Preacurata Fecioară. Ea un înger a trimes La acest copil ales Să-l învețe, să-l inspire Cântece de mântuire. Sunete-l înconjurau Mii de viori îi cântau În taină îngeru-a
CADOUL DIN CER de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384523_a_385852]
-
ales, când i-am povestit cu ce doresc să mă ajute. În trei minute „m-a aranjat”, chiar dacă în tot acest timp, a râs permanent, acoperind toată gama de sunete posibile, neputându-se stăpâni. Am traversat curtea aproape în fugă, furișându-mă, să nu fiu recunoscut și am năvălit pe ușă intenționând să o sperii pe Silvia. Nu am reușit. A izbucnit în râs și m-a sărutat ca să-mi dovedească numai ea știe ce. Oricum, m-am liniștit. În jurul orei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
vârsta lui Vulpe, însă mai robust, ceva mai scund și negricios , cu privirile alunecoase care îți lăsa impresia, că e un om cam timid, însă era doar o aparență. Atunci când vorbea, nu privea niciodată interlocutorul în față. Privirea lui se furișa pe de lături și buza de sus cu o despicătură adâncă în mijloc, te făcea să gândești că mutra lui seamănă destul de mult, cu a unui iepure. Părea că are mereu un zâmbet nătâng de milog, uitat pe față și
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
Ține minte: mergi numai prin sate, că drumul ocolit e mai scurt. -Am înțeles! a mormăit Tudorel cu privirile-n jos. Ca să-l convingă pe neamț, s-a îndreptat spre șosea. Însă, după ce neamțul a intrat în atelier, s-a furișat prin spatele morii, până a ajuns la drumul care ducea peste dealuri, drum pe care, zicea el, îl cunoștea bine. Își spuse în sinea lui : -Iote, mă! Să mă iau după ei, parcă nu știu pe unde să merg ca să
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Plecase de multă vreme bunica și eu tot mai plângeam, aievea și-n vis. Ograda și casa îi purtau încă pecetea. Mă amăgeam că e dusă prin vecini, că vine îndată... Furișat după cină în iatacul ei, azvârleam împrejur ochi ageri, hulpavi. Îmi părea minunat lăuntrul cel tainic, de mult neumblat. Penumbra tremura ca-ntr-o poveste. Nu-mi aduceam aminte când fusesem acolo ultima dată, însă acum parc-aș fi intrat
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
editorul coordonator. Laureați: doi tineri slujitori ai artei de la luminile rampei de la Teatrul ,,Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, dar niciunul cu obârșii oltenești, ci în Maramureș și Sălaj. Brusc, sunt trezit din feeria acelei festivități de vibrațiile telefonului mobil. Mă furișez discret, prin spatele colonadei lângă care mă aflam, cale de cinci-șase pași, către spațiul - bine mascat - unde bănuiam că este o lojă de protocol. Cu gesturi febrile, deschid telefonul, înfrigurat de temerea că voi primi o veste neplăcută - altfel ce
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
bumbi galbeni-verzui cu miezul alb erau extrem de ademenitoare. Cum să treci pe sub ele și să nu-ți lase gura apa? Cu toate că, dacă mâncai unul, ți se făcea gura pungă și ți se strepezeau dinții. Dar lăcomia din noi s-a furișat printre crengi, precum șarpele biblic sâsâindu-ne în ochi cu păcătoase îndemnuri: - Sss! Hai, rupeți, mușcați, că sunt bune! Luați cât mai multe, să vă săturați! Rupeți crengile cu totul! Altfel, le ia colegul pe toate și tu nu mai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ziduri, afișe cu o siglă cvasihieroglifică: un șarpe decapitat și o pasăre captivă, un vultur alb. Dedesubt, ca semnătură, Kikau Khasut. Nimeni nu știe despre ce e vorba, dar înscrisul are destinație precisă. Romancierul a mirosit ceva, a fost zărit, furișându-se, noaptea, în preajma Domeniului. Peste tot își vâră nasul. Poate îi găurește și lui Intendentul pielea; în urmă cu trei zile, a tras asupra unui pădurar, alt curios. Ancheta a stabilit că se urcase pe gardul Domeniului. Dacă va scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Stațiune pe ascuns, mai ales noaptea. La Cazinou, lumina s-a stins, din senin, de câteva ori, iar Caravella, dacă nu cumva s-a țicnit de tot, s-a plâns, la Pensiune, că în patul ei, în ultima vreme, se furișează un demon; și-a arătat și sânii mușcați, și coapsele cu evidente urme de dinți, și pântecul, dar cine nu a mușcat-o, de-a lungul anilor, pe Caravella?... Nu se poate face un caz. Mai curios este faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
asiatică prinsese rădăcini Într-un mod nebănuit, infestând chiar și nivelele cele mai Înalte ale ierarhiei ecleziastice. Se mai uită odată către inchizitor. Omul nu părea să aibă de gând să intervină: se Întorsese și o pornise Încetișor spre ieșire, furișându-se de-a lungul peretelui. Lângă poartă trecu pe lângă un grup de femei. Dante, care Îl urmărea cu privirea din adăpostul său, aruncă În treacăt o privire asupra lor. Atunci o văzu, pe jumătate ascunsă Înapoia unei coloane dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o superbă tătăroaică tânără, cu ochi verzi, adânci, în care lumina soarelui se oglindea ca într-o apă leneșă. Inima călugărului cel tânăr tresări. Episodul 3 CE DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA Văzând privirea tânărului călugăr furișându-se spre tătăroaică, hanul își dezveli dinții din aur de la căderea Constantinopolului (1453î într-un surâs subțire, înțelept. — îți place? - întrebă el. Vino să te prezint. E sora mea. Tătăroaică se răsuci alene, șerpește, și din ochi îi scăpărară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nota tot cu un plaivaz. Broanteș se trezi în jurul prânzului, se îmbrăcă iute și trecând pe lângă eunucul ațipit și el, ieși în urbe, postându-se într-un colț al pieței Balgi-Bașlâc. Cosette apăru la ora 5. Văzând-o cum se furișează unduindu-se pe lângă ziduri ascunsă toată într-un voal purpuriu, Broanteș simți cum îi crește inima în piept și se gândi cu emoție și recunoștință la frații și surorile lui, la părinții lui care-l dăduseră să-nvețe carte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu le voi aduce Înapoi În locul și timpul unde s-au zămislit. Pipăi drumul, caut - totul e incertitudine, totul e aproximație. Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu fațada Îmbrăcată În iederă. Un soare jucăuș se furișează prin perdeaua de muselină a unei ferestre de la etajul 1 răsfirînd curcubeie pe mobilele amorțite. Bărbatul Își face siesta În fotoliu, calculînd șansele echipelor de football, calificate la campionatul mondial. Femeia spală vasele În bucătărie. Îi vom numi domnul D.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i plăcut pielea spatelui și brațele Încă tinere, iuțea pasul, ba chiar alerga să prindă din mers troleibuzul. Îl așteptau dosarele cu foi Îngălbenite, cu praful așternut peste decretele acelea care reprezentaseră, cu treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
duș Toto părul negru de armeancă acoperindu-i umerii și brațele rîsul ei cînd m-a prins c-o privesc poți să rămîi dacă-ți place nimic insinuant nimic senzual ca-ntre băieți și ea nefiresc de frumoasă parcă se furișează cineva pe lîngă ziduri păstrează distanța Îmi păstrez ritmul simt frica În gît aș lua-o la fugă mai bine mă prefac destins absent merg relansez plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor dacă m-ar vedea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lor clipind stingheriți sub reflectoare și-n ce cută a obrazului și-ar ascunde complicitățile? Iată, nici n-am Început Încă să mă gîndesc serios la posteritate că mă și apucă o lehamite și o plictiseală fără margini; cum se furișează viermele mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să iasă afară, Într-o lumină de care nu au știință. Măruntele mele delicii cotidiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
El n-a făcut nici un gest eroic, poate doar imprudența de a privi, de a-și imagina acel lucru extraordinar, singurul spectacol adevărat din viața lui. Malaxorul era prea sus pentru el; nu l-a primit. De cîteva nopți se furișa după lăsarea Întunericului, cînd toate zgomotele descreșteau, acolo În spate, unde șinele albite de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ceai chinezesc și tot, tot, iar ceilalți se holbau la câte feluri ies din mămică și în ce cantități. Apoi a băut apă proaspătă, rece, ca să nu înnebunească de tot, i-a luat pistolul șefului de gară și s-a furișat în desiș. În dosul storurilor trase din sufragerie - trei gemeni Ulrich își făceau bagajele, iar mama i-a împușcat pe toți trei. Károly: unul. Brigadieri: altul. Șeful de gară: încă unul. Mama: trei. În total șase. Nu-i așa? — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
raftul patruzeci și doi era Dostoievski. Iar eu trăiam cu convingerea că Fiodor Mihailovici luase consultații de la Benjamin. Cel puțin în privința starețului Zosima. Dar poate că m-am înșelat, pentru că nu l-am citit până la capăt. Am preferat să mă furișez în întuneric, alături de Eugelhard. Așa oscilam eu pe vremea aceea între copilărie și bibliotecă. Mă lăsa să pun întrebări sau să trag cu ochiul. Nu m-a învățat nimic de bunăvoie. Știam amândoi că nu voi deveni fotograf, totuși mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că mai ai încă vreo trei fețe? -, iar această metodă îi va călăuzi pașii tot restul vieții. Mă sculam dis-de-dimineață, mă îmbrăcam frumos și mă duceam la biserica aceea. Și cam așa am crescut eu în fața celor treisprezece icoane. Mă furișam în spațiul ăla unde erau cele trei animale amuțite. Mă apropiam pe la spate, nu cumva să le tulbur. Să văd și eu la ce se uitau atât de fix animalele alea nenorocite, cu ochii lor spălăciți. Dar n-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în schimb iluzii care se spărgeau imediat ca baloanele de săpun. Incendiul îi amintea lui Rudi de război, de al doilea război mondial, anul lui cel mai greu și al țării sale, Bucovina, anul pogromurilor și al morții. Focul se furișase cu suplețe peste tot, ca apoi să zboare ca un animal preistoric de forma unei comete pregătite să transforme în scrum case după case. Praful și fumul făceau imposibilă munca pompierilor. În lumina flăcărilor se descoperea o lume nebănuită. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și prin sufragerie spre dormitorul liniștit al mamei, tremurul dulce al iubirii pentru mama, al unei iubiri pe care n-o mai cunoscusem și pe care n-o mai simțisem, o iubire plină de bucurie și de adorație, în numele căreia mă furișam ca să fac ceva bun, salvator. Nu se mai sfârșește parcă furișatul meu spre dulapul cu oglindă pentru lenjerie, pe care, ca să nu scârțâie, îl deschid nu încet, nu cu precauție (ar scârțâi și mai tare), ci dintr-o singură mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ieșire, în timp ce Cristi chemă chelnerul să facă nota. Bărbatul cu chelie se ridică și el de la masă și se îndreptă spre toaletă. Deși ocupat cu chelnerul, Cristi văzu cu coada ochiului cum individul ocolește intrarea în grupul sanitar și se furișează spre bucătărie. Ceva nu era în ordine, probabil că îl priviseră prea insistent și acesta băgase de seamă, pentru că individul voia s-o șteargă pe neobservate. Toma știa sigur că de la bucătărie se putea ieși în străduța din dosul terasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]