458 matches
-
Mitsukoshimae. Am mers ceva și apoi mi-am dat seama că ocoleam prea mult până acolo. M-am întors și m-am îndreptat către Bakuro-yokoyama. Când am trecut prin fața gurii de metrou am simțit o senzație ciudată la ochi. Mă furnicau. În plus, m-a luat și durerea de cap. Pe marginea drumului, acolo unde este iarbă, am văzut mai multe persoane care stăteau, pe vine. «Ce-o fi cu oamenii ăștia?» Erau destul de mulți. După ce am traversat trecerea de pietoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acolo și mi-am spălat ochii la o țâșnitoare. Nu mai suportam durerea. Credeam că inhalasem fum de la explozie. Știu că în astfel de cazuri sunt emanate diverse gaze. Am întârziat cincisprezece sau douăzeci de minute la muncă. Ochii mă furnicau, capul mă durea. Nu eram în stare să lucrez. Multe lucruri le-au făcut alții. Eu am stat jos în fața telefonului. În jur era întuneric. Câmpul vizual mi se îngustase. Era foarte ciudat. Îmi era frică să nu orbesc. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Mi se contractaseră pupilele. I-am cărat pe toți cei căzuți la pământ. Am tras aer în piept și voiam să iau un taxi până la firmă. Atunci mi s-a făcut rău. Mă durea capul. Îmi era greață. Ochii mă furnicau. «Se pare că m-a afectat și pe mine.» Fiindcă celelalte persoane mi-au spus să merg la spitalul cel mai apropiat, așa că le-am ascultat. Ne-am urcat trei bărbați în taxiul acela. Unul dintre ei era din Nagoya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dovada că am fost acolo... Găurile din poartă. Tu însă, doar vorbele... Vorbele mele se bazează pe cele văzute în iadul acela. Uite și acum mă trec fiorii - a răspuns Petrache. Așa-i, Petrache. Așa-i. Și pe mine mă furnică pe șira spinării când mi-aduc aminte cum a fost... Numai că... Târziu în noapte, Costăchel și Petrache și-au luat rămas bun de la inginerul Cicoare. Au pornit spre casă. Nici unul însă nu era în stare să scoată o vorbă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să știe cine e emițătorul înainte ca emițătorul să știe cine e receptorul. Și telefonul lui Weber avea opțiunea de a afișa identitatea apelantului pe ecran. Dar întotdeauna evita să privească spre ecran. Cavanaugh părea bucuros. Știu de ce suni. Cuvintele furnicară pe șira spinării lui Weber. — Da? — Încă nu le-ai văzut? Ți le-am trimis ieri, în attachment. —Ce să văd? Sunt plecat. În Nebraska. N-am... —Dumnezeu să te aibă în pază. Cum e acolo, tot mai comunică prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deși aveam paltonul pe mine. Am fugit pe holul de sus, am mers în camera cu trenul și am trântit ușa. Am încercat să deschid geamul ca să las înăuntru puțin din căldura de afară, dar geamul se înțepenise. Picioarele mă furnicau în sus și în jos, pe dinăuntru, și am simțit că senzația mă apucă și mă strânge chiar până sus, între ele. Afară pinii se legănau în vânt. Soarele era peste tot,iar cerul avea acel albastru deschis care-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vin cu tine? Se ridică totuși în picioare, ca și cum s-ar fi pregătit să-l urmeze. Păi, dacă tot catadicsise să le strice joaca, n-ar fi rău să continue să se amestece în joaca lor. Chiar simțea nevoia. Îl furnica ceva prin mațe, ceva ca un chef de harță, și poate că din capul locului și-a dorit-o și a căutat-o cu lumânarea, când a intrat în undițele moșului și s-a luat în gură cu el, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gogoși de mătase. Ceea ce nu se vedea erau muncitorii care dormeau pe străzi din cauza lipsei de locuințe și ghetoul aflat doar puțin mai la est, o zonă de vreo treizeci de cvartale, mărginită de străzile Leland, Macomb, Hastings și Brush, furnicând de populația afro-americană a orașului, căreia nu Îi era Îngăduit să locuiască În altă parte. Pe scurt, nu vedeau semințele distrugerii orașului - a doua distrugere -, pentru că făceau și ei parte din ea, toți acești oameni venind din toate direcțiile ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vedea pe alei bărbați care se spălau la cișmele, În aer liber. Femei pe jumătate dezbrăcate Își legănau șoldurile la balcoane. Desdemona se uita cu uimire și cu teamă la toate chipurile care apăreau pe la geamuri, la toate corpurile ce furnicau pe străzi - aproape jumătate de milion de oameni Înghesuiți În douăzeci și cinci de cvartale. Încă de pe vremea primului război mondial, când E.I. Weiss, directorul uzinei de autoturisme Packard, adusese În oraș, după cum el Însuși se exprimase, primul „transport de negrotei“, autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al formatului „talk-show“, primul realizator care a avut travestiți și transexuali invitați În emisiunile sale. N.I.S. - National Insurance Services, Casa Națională de Asigurări. March of Dimes - v. nota de la p. 2. Eryngo (engl.) - plantă din genul Eryngium. Formicate (engl.) - a furnica, a mișuna, a forfoti. În limba germană În original. Salvation Army - mișcare internațională creștină de caritate, organizată și condusă după model militar. Vin alb de origine germană. Ivy League - grup de colegii și universități din nord-estul Statelor Unite, care constituie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ziua de azi v-o fată-ntre ele... bodogăne cu ochii la pojghița netopită de gheață de lângă șina tramvaiului. Un pas, încă unul, înaintează cu ochii la pojghița de gheață. Și, deodată, simte în tot corpul ceva. Ceva care o furnică, o gâdilă. Ca o gâdilătură simte în corp spaima de camionul care a dat pe neașteptate colțul și se apropie. Atât de tare simte în trupul ei greoi și bătrân spaima de mașină, încât i se pare că-i strânsă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o Înșfac, poate mă inspiră. Încercînd să cîștig timp, mă ridic, pornesc spre mijlocul camerei și ridic cutia sus, să o vadă toată lumea. — Panther Prime e... o băutură pentru sportivi. Mă opresc și urmează o tăcere politicoasă. Simt că mă furnică fața. — E... Îhm... foarte... O, Doamne. Ce naiba fac aici ? Haide, Emma. GÎndește-te. GÎndește-te la Panther Prime... la Panther Cola... gîndește-te... gîndește-te... Da ! Asta e ! OK, hai, ia-o de la capăt. — De la lansarea lui Panther Cola, la sfîrșitul anilor ’80, Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu cremă de portocale. Te rog, Doamne, nu. Sigur că da, reușesc să Îngaim Într-un final. Cu... plăcere. Pe aici. Ies stîngace din sală, urmată de Jack Harper și o pornim pe hol, unul lîngă celălalt. Simt că mă furnică fața În clipa În care cei pe lîngă care trecem fac eforturi să nu se uite la noi, și simt cum fiecare dintre ei, În clipa În care dă cu ochii de el, se transformă instantaneu În robot. Oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
birou și-am să-i plîng pe umăr „Nenorocitul ăla de Jack Harper s-a folosit de mine“ ? N-am să fac asta decît În cazul În care am să fiu foarte, foarte disperată. — Nu, zic, și simt că mă furnică fața. Mersi, dar sînt OK. — Bine. Se oprește, apoi adoptă un ton mai profesional. Ieri am presupus că motivul pentru care ai plecat mai devreme de la serviciu a fost că te-ai hotărît să-ți continui treaba acasă. — Ăă... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cultură specială, se îndreaptă la omul întreg), daca artea are în suita sa superficialitatea raționamentului și a criticei, apoi a irupt iar întru critica reprezintațiunei dramatice acest tren într-o formă atât de nedesciplinată și sălbatică încît zărim aici toate, furnicând între ele, întrunite, respingătoarele calități îndealtfel risipite, a obrăzniciei a inoranței, a lipsei de tact, a sans-cuelottismului brutal și a celui mai dulciu elogiu (Lobhudelei). Acest fenomen e atât de bătător la ochi încît nu trebuie să ne mirăm de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
izmenească, văzîndu-l că așază două felii pe aparatul de prăjit, el așteptă cîteva minute, apoi le spuse: ascultați și chiar În clipa aceea răsună un clopoțel, clinc-clinc și feliile de pîine săriră singure din aparat. Cel puțin cinci se simțiră furnicate de un gînd cu păcat cînd i le oferi Vilmei, de ce nu? la urma urmei era regina. Celelalte urmăreau scena, dar fără să se uite: prea tinere și necoapte Încă, Își pironiseră ochii În fundul ceștilor și nu și-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i salveze viața prizonierei sale cu o serie nesfîrșită de lovituri vesele și foarte rapide. Parcă i-ar fi ușurat deodată durerile nașterii, Înlocuindu-le, ca urmare a nenumăratelor lovituri ușoare și neîntrerupte, cu un gîdilat cumplit care o furnica făcînd să tremure frenetic oglinjoarele luminoase ale scoicii: Gloria Symphony parcă Înnebunise, nici bateristul n-o mai putea stăpîni, Îi scăpase din mînă, În fața tuturor doamnelor din local azvîrli prin buric răii de vrăjitori excomunicîndu-i din Haiti și risipîndu-i peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sau cine Îl reprezenta, tocmai curăța vechiul oraș, expulzând din el miile de bordeluri, dar era abia la jumătatea drumului. La picioarele acelor biserici goale și leproase, Împiedicate În propriul lor fast, se Întindeau Încă fundături rău mirositoare În care furnicau prostituate negre de cincisprezece ani, bătrâne vânzătoare de dulciuri africane, stând Într-o rână de-a lungul trotuarelor cu tigăile Încinse, turme de profitori care dansau printre scursuri de zoaie În cântecele tranzistoarelor de la barul alăturat. Vechile palate ale colonizatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urechii, și m-am simțit În subsol stând la rândul meu sub o boltă, și mi s-a părut că pâlnia acelui canal phonurgic nu era altceva decât capătul unei coborâri În niște coridoare obscure ce duceau către centrul pământului, furnicând pline de Nibelungi. Am simțit că mă ia cu frig. Tocmai mă depărtam, când am auzit o voce: „Veniți. Suntem gata să-ncepem. În sala secretă. Chemați-i pe ceilalți”. 61 Această Lână de Aur este păzită de un Dragon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înțelege ce furie violentă stârnește atitudinea și comportamentul lui În noi ceilalți, pentru care nimic din lumea asta n-ar putea vreodată să fie cât de cât suficient. Pieptul Îmi zvâcnește când mă așez pe scaunul de la bar. Mânile mă furnică și vocile Îmi răsună În urechi, vorbind o limbă pe care n-o pot Înțelege, dar nu greșesc simțindu-le intențiile criminale. Bladesey. Trebuie să mă Întorc la Bladesey. Bladesey. Pe măsură ce prietenia dintre noi a evoluat, ruina și umilința făpturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se conturau vag intrarea adăpostului, masa improvizată, cu hărți, compasuri, cărți și niște farfurii goale, apoi aparatul telefonic în perete, două scaune fără spate, aruncate la o parte... Auzea ploaia monotonă, plicticoasă, adormitoare și se bucura că în creieri îi furnicau, ca și altădată, numai reflectoare, tunuri, muscali, hărți, decorații... Spre seară veni căpitanul Klapka în inspecție. Bologa se înnoură, mai ales când căpitanul îi spuse că a văzut celelalte baterii și că aici va zăbovi mai mult, ca acasă... Îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
însemnările cu creion roșu, o îndoi frumos și o puse în buzunar. Apoi ridică ochii la Ilona și se cutremură. Își zicea: "Trebuie să-i explic", și cerul gurii îi era uscat iască. Simțea că "trebuie", mii de gânduri îi furnicau în minte, dar toate se îngrămădeau și se spărgeau, încît nu putea închega nici o "explicație". Sub vălmășagul gândurilor însă un puhoi năprasnic îi ducea sufletul departe, zdrobindu-i toate îndoielile și șovăirile. ― Ilona... Îngână dânsul, îngrozit că nu are ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
auzi întrebând în recreații, cine, cine, unde, unde, cum? Glasul lui imita sacadând caraghios tonalitatea de pasăre alarmată de furtună. Cine, cine, unde, unde, cum, când? Se opri obosit, se adânci în canapea, avu câteva mișcări dezordonate cu degetele. Îl furnicau brațele, puncte fierbinți îi sfredeleau mușchii, tegumentele i se contractară de parcă i s-ar fi făcut foarte frig. Privi furiș către Nina. Cu pleoapele plecate, femeia întorcea alene paginile colorate ale almanahului. O simțea caldă, catifelată, așa cum ședea ea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o lume necunoscută, periculoasă, plină de obstacole neprevăzute. Carmina abia respira, încheieturile o furnicau. Auzi din nou pașii și ușa închisă cu precauție. Elena se întorsese repede, se urcase în pat respirând greu, un timp stătuse cu ochii în tavan apoi se răsucise cu fața la perete și adormise. Carmina n-avea să afle niciodată dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
camerele din apartamentul Carminei, cu mobilierul sărac strâns la mijloc, acoperit cu folii de plastic și vorbele sale și zgomotul pașilor aveau ecou, profunzime, se trezea cu mintea în cine știe ce loc, în miezul unor trăiri pline și pielea i se furnica de ace fierbinți, înviorătoare, oricum avea impresia că sub granulele de calciu care umpleau pereții ea îngropa ziua aceea îngrozitoare când îl așteptase pe Ovidiu să vină de la examen, măsurând camera dintr-o parte în alta, reproducând din memorie cursurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]