815 matches
-
cei care stătuseră degeaba până atunci. Trage singur concluziile... O certitudine: jocul înlocuiește conflictul... Când prietenul tău spune sau face ceva ce nu-ți convine, apoi zice: „Am glumit, a fost o joacă!“, oprește conflictul care este pe cale să apară. Gâdilă-l, zgârie-l sau stropește-l cu apă, și atunci relația voastră va avea mai multe șanse, pentru că în ea nu vor mai încăpea agresivități gratuite. Din ziua aceea vei ști că jocul a acționat asupra unui adult, nu asupra
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
cu mâna stângă axila dreaptă, o duce la nas și-mi spune cu năduf: — Nu miroase a nimic, domnu’ doctor, eventual a deodorant. — Ei, n-ai frecat cum trebuie. Plimbă-ți degetele pe toată suprafața, dar încet, să nu te gâdili. Ca să-mi demonstreze că nici de data asta n-am prins-o, execută întocmai, deși pentru asta aproape că se întoarce cu spatele la mine. A deodorant! — Acum încearcă să găsești și mirosul transpirației tale pe lângă cel de deodorant. Îl simți? Laura
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
pentru că testiculele sunt învelite într-o capsulă care nu le permite să-și modifice volumul. Dar și testiculele par să știe acest lucru și de aceea s-au protejat cu un mușchi care le ridică sub abdomen atunci când, de exemplu, gâdili partea interioară a coapselor unui băiat, reacție ce poartă numele de reflex cremasterian. Pentru informarea fetelor, aflați că testiculele se mai ridică și atunci când, după o abstinență mai îndelungată, băiatul e foarte excitat și urmează să aibă o ejaculare. Testiculele
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
singura formulă de compromitere a lui era atragerea și implicarea în politica de partid, în arena aceasta unde oricine își poate frânge gâtul la cel mai mic pas făcut greșit. Argetoianu, care era deja mason, a fost pana care a gâdilat slăbiciunea lui Iorga. Căci avea și acesta o slăbiciune, un păcat. Era cam mândru de el. Poate nu fără acoperire. Adversarul această slăbiciune ți-o speculează și prin ea te dărâmă. I-a sugerat ideea ca împreună cu el să scoată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Soția era domnișoară când v ați căsătorit sau fusese... măritată? Da, mă, a fost fată mare, că avea doar 15 ani! Atunci mai mult ca sigur că dumneavoastră sunteți vinovat. Mă, știi că-mi place ce mi-ai spus. Îi gâdilasem amorul propriu cu privire la cinstea soției și era fericit. Da, domnule șef, dumneavoastră sunteți bucuros, dar vedeți ce necaz e pe capul nostru! Ce necazuri, mă? Doi bolnavi, care dacă nu erați aici... și dacă ar fi și ei scoși la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu urechea la vorbăria voastră dar și la șușoteala ultrasonoră a șoarecilor, fiind Înzestrat pentru ambele ba chiar și cu selectivitate. Ca și mine, ignorantul de Cristi poartă mustăți, care Însă nu-i folosesc decât să strâmbe din nas a gâdilat, când i le potrivește bărbierul. O fi simțind ceva, ca o reminiscență a altor vremuri. Dar mustățile mele sunt de tot active. Ele funcționează ca o antenă, și le mai adaug altele: deasupra ochișorilor și pe obraji, fiecare fir simțind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu cumva muștarul meu să ajungă un fel de baltă: zeama deasupra, iar xantanul dedesubt. Și pun de pildă gumă arabică, adică E414. Gata. Și iau banii. - Dar ce te faci dacă nu-ți cere un condiment, care doar Îți gâdilă papilele gustative, ci un aliment? Adică energie? Oferi tot Îngroșători, buni doar să-ți umple mațul să nu ghiorăie? - Ai pus gheruța pe rană, Moti. În așa ceva nu mă bag, decât dacă e vorba de o soluție de supraviețuire, oferind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mecanismul farsei decât de iertăciune. „Mulți, părinte, mulți. De zece ani, îi tot trimit și nu s-a găsit unul să verifice la hotel dacă i s-a reținut camera. Sau la primărie, cum o să fie sindrofia. Totul e să gâdili omul la amorul propriu. Și ar mai fi ceva. I-am trimis numai pe izmeniții care aveau CV-ul plin de diplome și medalii de la tot neamul de fundații, comitete și asociații obscure. La început, trebuia să dau zeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Antrenorul strigă iar: Mai repede, mai repede! Mișcă-te, mișcă-te! Dar nimeni nu se grăbea fotbaliștii se arătau obosiți, plictisiți. Mai repede, reluă, însă fără folos. Atunci porni el în fugă, numai că iarba uscată îi înțepa picioarele, îi gâdila tălpile în mod plăcut. Execută câteva mișcări la dreapta și la stânga să simtă mai bine acele ierburi rebele, aspre. Fotbaliștii priveau atent și se întrebau ce vroia să arate prin asta. Ajunse lângă minge, unghiul de tragere era bun, soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu s-a urcat niciodată în tramvai, iar de tren, nici nu voia să audă. Închipuiți-vi-l pe Grigoriu-Havas în Iașul de azi, sufocat de mașini înșirate la stopuri, împânzit de telefoane mobile, survolat de avioane, potopit de televizoare, gâdilat de aerul condiționat, populat din belșug cu studenți făr-de giubele și studente cu fusta de-o palmă! Răsfoind vechile gazete și cercetând opurile gălbejite ale memorialiștilor, înțelegi dimensiunea saltului izbutit în câteva decenii de la târgul patriarhal în care zilnic, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
color. Din păcate Johan a transformat blitzul în uscător de păr. Neplăcut să te vezi în poze, nenatural. (Niciodată nu ajungi să-ți dai seama cum arăți în realitate.) Margareta extrem de norocoasă, categoric fotogenică. Johan îmbufnat, Malin râde ca și cum ar gâdila-o cineva. Petter suspicios, extrem de asemănător cu subsemnatul în pozele din copilărie. Luat 3 kg din decembrie, 79 kg dezbrăcat. (Cântarul din baie are o eroare de 1 kg când nu e în poziție perfect orizontală. 79 kg, 176 cm
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Nu-l rănești cu aceleași arme ?... Nu zace de aceleași boli ?... Nu se vindecă cu aceleași leacuri ? Nu-i e cald și frig și lui, tot vara și tot iarna, ca și creștinul ?... Dacă mă Înțepi, nu sângerez ? Dacă mă gâdili, nu chicotesc ? Dacă Îmi dai otravă, nu mă sfârșesc ? Și dacă voi ne asupriți, noi să nu ne răzbunăm ?... Dacă suntem la fel ca voi, În toate celelalte, vă vom semăna și Întru aceasta !” (Neguțătorul din Veneția, actul III, scena
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apă, dar în care m-am urcat ceva mai greu înapoi... Și așa, povestind, ajung într-un pat mare, cu miros de sulfină și levănțică și lunec, lunec în somn încă înainte de a pune capul pe pernă. Dimineața, mă trezesc gîdilată de o rază de soare care se strecoară printre crestele Alpilor drept spre nasul meu. Deschid fereastra și amestecul de culori ce se revarsă de pe culmile sure peste brazii de pe văi pînă în parcul înflorit al gazdelor mele, mă năpădesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
doi saci de ciment care nu mai știe pe unde i-a rătăcit, la care Andrei, că puteai să-i iei și mai mult de doi saci, puteai să-i iei dracului tot cimentu’ din pivniță, da’ să nu se gâdile el. Nu-i așa, Relule? N-aveam decât să-i dau dreptate, și-n privința lui Laur și-n privința stăpânului nostru, care refuzase din capul locului operația recomandată de Andrei. Oricât Îl dăscălise ăsta, ca vechi aspirant Într-ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ține-o pe arătarea asta jegoasă nici ca să-l spele pe picioare. Păi uite că nu era chiar așa. La o astfel de remarcă nu m-aș fi așteptat decât poate la văru’ Laur, care nu mai prididea să-l gâdile pe stăpânul nostru cu moarte țiganilor și hoților și heil Hitler, iar pe de altă parte nu-l considera mai ceva decât cretina de nevastă-sa, care ei asta sunt, vere, o familie de slugi, care ăsta și i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o sta cumva ascuns În lanul ăla de porumb și așteaptă să se lase noaptea să-l jefuiască și să-i pună foc la Unitate. Părințelul se străduia la rându-i să-l liniștească ținând-o pe-a mea și gâdilându-l În neștire. — Lasă-l dracu’, bre, că s-a dus de prost ce-a fost. Unde mai găsește el ca aicea? Casă, masă și tot ce-i trebuie. Acuma vine toamna și iarna și ai să-l vezi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
statutului și sensului evaluării. Evaluăm nu Îngrozind, ci Îndrăgind. Altă posibilă capcană este cea a mimetismului, a pretenției conformității celor spuse de elevi cu ceea ce s-a „dictat” de către profesor sau se găsește În manual. Sunt profesori care se simt gâdilați pe la urechi doar atunci când elevii „gânguresc” spusele acestora. Profesorul devine un „comparator” a două seturi de cunoștințe, gratificând doar ceea ce se potrivește mai bine cu referința indicată. Orice deviație este sancționată, spiritul critic Înăbușit, părerea proprie și judecata sunt desființate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
scenă sunt zei, dar în viața obișnuită, nu... D.G. Nu știu cum e în alte arte. Eu cred, poate e o naivitate, poate greșesc, în muzică acea frază din clasicul literaturii române, în care profesorul spunea că "muzica iaște aceea care ne gâdilă plăcut urechile" există ca fenomen, și poate să ființeze într-un design muzical ideal. Dar dacă în spatele acestui design nu este o credință, nu sunt idei, nu este o axiologie de valori morale, cred că se simte. Poate o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
a unei acțiuni. Următoarea laudă adusă unui fel de mâncare, a personajului numit Panurge, este raportată de Vianu la "foaia de observație a unui medic": "[mâncarea respectivă] desfată creierul, înveselește spiritele animale, bucură vederea, deschide pofta, delectează gustul, întărește inima, gâdilă limba, curăță fața, fortifică mușchii, liniștește sângele, ușurează diafragma, răcorește ficatul, strânge splina, mlădiază rărunchii etc." (Vianu 1963: 116). Exegeții operei marelui renascentist francez au atras atenția și asupra descrierilor de tip fișă de disecție anatomică a scenelor de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
că Aristofan a fost împiedicat de un sughiț rebel să ia cuvântul. Eryximachos îi recomandă trei procedee de a scăpa de disconfort: să-și țină respirația cât mai mult timp; să procedeze la o gargară cu apă sau să-și gâdile nările cu o pană. Sughițul încetează, dar Aristofan nu ne spune de care procedeu s-a servit! Dincolo însă de aspectul cumva comic al problemei, episodul ilustrează ceva mult mai profund: „condiționarea psihică a tulburărilor fiziologice” (cf. Yvon Brès, op.cit.
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Cocoș se pune pe vîrful casei, că apără de duhuri rele. (Gh.F.C.) în lumea umbrelor nu există nici cocoși, nici găini. (Gh.F.C.) La poarta raiului cîntă un cocoș zi și noapte. (Gh.F.C.) Cînd cocoșul cîntă la miez de noapte, îl gîdilă îngerul la aripa dreaptă și bate toaca în cer. (Gh.F.C.) Voinicii să nu mănînce cap de cocoș. (Gh.F.C.) Cocoșul e înger văzut. (Gh.F.C.) Cînd cocoșul se face de trei ani, ouă un vîrcolac. De-aia trebuie să tai cocoșul înainte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mîncare, și la întoarcere mai aduce din acea mîncare, să n-o mănînce flăcăii și fetele, căci li se va întoarce nunta de la biserică. Dacă plouă în ziua nunții e semn că mireasa va plînge cam des. Femeia care se gîdilă la orice atingere e semn că va lua soț tînăr. Cînd cineva mănîncă din oală, îi plouă la nuntă. Cînd rămîne lapte în strachină, plouă la nuntă. Nici o însurătoare cu farmece nu-i trainică. Cînd își face cutare fată de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Talpă Cînd te mănîncă tălpile, ai să joci. Cînd îți crapă tălpile, ți-i făcut. în ziua de Paști, sculîndu-se oamenii din așternut, nu calcă pămîntul gol, ci pe ceva așternut, ca peste vară să nu-i usture tălpile. Cînd gîdili pe cineva la tălpi, nu crește. Dacă șchioapătă vreun cîne, purcel, mîță etc., zvîrlind în ei, pune mîna cu care ai zvîrlit sub talpa piciorului, că le trece. Mîncînd cineva talpă de huhurez, își pierde mintea. Talpă de huhurez dau
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de diverse specii cântătoare de la batracieni la pulpeccccc zburătoare și la galinacee devine un sport periculos. Un personaj din Rinocerii spunea ritos: Un cerc de-l vei lua și îl vei mângâia, În viciu ne-ndoielnic va cădea. *** Dar dacă gâdili niște ouă de broască înnăscută cântătoare, nu tulburi mormolocul și perspectiva lui de viitor? Când eclozează e deja "chatouilleur", și dincolo de hohotul gâdilicios se poate crede CHAT, dacă nu chiar CHATTE (adică mâță, dar în argoul franțuzesc mai e și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
miros, auz și văz. Nici ele nu sunt modalități unice (echilibrul este diferit, dar vecin cu centrii auzului), ci categorii ale mai multor modalități senzoriale ce corespund unei unități anatomice: pielea, gura, nasul, urechea și ochiul. „Vă mângâie sau vă gâdilă?” Densitatea punctelor senzitive în funcție de regiunile corpului Sensibilitățile tactile ilustrează foarte bine cele două fețe ale senzațiilor: latura subiectivă și cea obiectivă. Latura subiectivă ține de descrierile variate, dar deseori imprecise pe care le facem; fiecare dintre noi își amintește de
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]