85,346 matches
-
sat și biserică dar nu e un drum iar pe-aici nu există nici sat, nici biserică. Tot ce știu e că această rătăcire mă duce tot mai departe. Doar cuvintele tale, doar vorbele care mă știu, care-mi știu gândurile și teama, doar ele mai pot să apuce de mână sufletul meu rătăcitor și să-l smulgă din locul în care sunt. Nu văd ce forță mă împinge. Dar ea pare mai puternică decât gândurile tale. Iar eu sunt târâtă
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
mă știu, care-mi știu gândurile și teama, doar ele mai pot să apuce de mână sufletul meu rătăcitor și să-l smulgă din locul în care sunt. Nu văd ce forță mă împinge. Dar ea pare mai puternică decât gândurile tale. Iar eu sunt târâtă spre o lume-a tăcerii, de-a lungul a ceea ce crezusem că-i un drum. Cuvintele tale au rămas de mult în urmă. Ține-mă strâns. Zbor.
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
cu insule de valoare, atunci ei devin veritabile personaje literare picante, ieșite de sub pana criticului conștient de talentul său portretistic. Ce ar face cu acest talent Florin Faifer în ipostaza de memorialist al lumii literare ieșene? Nu înaintez în acest gând, pentru că nu vreau să-l încurajez (a se citi oblic). Slujitor al Mnemosynei (memorie și arte), Florin Faifer a dat viață celor mai variate tipuri umane, servindu-ne informații bio-bibliografice de care puțini aveau cunoștință. Adevărate revelații bibliofile. Deși am
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
să o îmbunătățească, astfel încât orădenii să regăsească drumul spre Teatru. Principalul target e reprezentat de tineri. Spectacolul cu, deși eu aș zice mai curând după, piesa lui William Shakespeare Visul unei nopți de vară e proiectat mai cu seamă cu gândul la tineri. Regizorul Ion Sapdaru, împreună cu Mihai Pastramagiu, semnatarul decorurilor și Alina Dincă, autoarea costumelor, au supus partitura shakespeariană unui drastic proces de actualizare, dar care alunecă uneori și în chip anartistic în zona parodicului nedorit. Nu mi se pare
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
mărturii, la fiecare nouă apariție, dar și pe delături și între apariții. Nu a cunoscut ocolire în apreciere. A aprecierii de circumstanță, adică. Scrisul lui nu îngăduie așezarea pe soclu. Contrastele, năzdrăvăniile, irespectuosul și înțelepciunea, mintea în necontenită fierbere de gânduri, căutările provocate de fanteziile realității, verva uimirii, descoperirea sentimentului pierderii, a absenței, a suferinței, a tandreții, ajung previzibile și stricte pentru identificările de moment. Inepuizabila continuitate, remarcată de critică. Sunt alcătuiri pentru o unitate care se adună din cunoașterea dimensiunilor
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
ființa umană și, înainte de toate, cu sine. Ceea ce ediția oferă ca lectură în perspectivă, din chiar interiorul poeziei. Fiindcă abia acum s-ar putea realiza joncțiunea spirituală între versuri cum sunt cele din ciclul Moartea Ceasului (1966): "Aș vrea/ Pe gândurile mele/ Să urc până sus de tot,/ Unde e posibilă liniștea,/ Pentru că viața și moartea s-ar întâmpla/ Mai jos de mine,/ Ca ploaia sub nori" (Sus) și deja intratele în conștiința măsurii morții, peste intuițiile de până atunci, versurile
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
Și mă însămânțează cu larve de moarte.../ Astfel, fără voia mea devin coconul neființei,/ Devin cuibul tăcerii căci Moartea e mută.../ Mi-e atât de frig de mine/ Mi-e atât de frig de leagănul Morții din mine.../ Mă scârbește gândul că mi-au fost devorate armoniile și muzica Sufletului.// Mă văd în oglindă și mă sperii/ Căci ea reflectă nu chipul meu ci fețele Morții./ Respir și îmbătrânesc aerul din jur cu neființa mea..." Poemul continuă cu o infinitate de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
de "Trofeul Gâgă". Indignarea oportună în fața "complotului" DPP-ist i-a asigurat, probabil, un scaun și în parlamentul viitor. Mă întreb cu ce s-ar fi ales dacă și-ar fi exersat "vigilența" în fața colegilor ce salivau de încântare la gândul că vor ciupi 1500 de dolari din mâna "fraierilor" de la Bruxelles, deși li se cerea, nici mai mult, nici mai puțin, decât să pună în pericol politica oficială a statului român. Adică li se cerea, la modul cel mai direct
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
stă. Un ziar zace. Un manuscris zace. O carte zace. Ceea ce atârnă este sfâșiat ceea ce stă este aruncat la pământ ceea ce zace este împrăștiat în aer. Asta numesc eu sărbătoare. Dumnezeul meu îmi vede semnul de rea purtare. El cunoaște gândurile mele necuviincioase. El este lângă mine când eu stau la picioarele scării și mă uit pe sub fusta negustoresei de mărfuri Christa. Dumnezeul meu notează totul într-o carte și mă cheamă la spovedanie când o pagină este deja plină. Dumnezeul
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
unei istorii frustrante, aluneci în slalomul amintirilor (mereu vii, chiar dacă mulți dintre cei invocați în pagina scrisă nu mai sînt); de pildă, Ovidiu Gologan, povestind cum i-a spus lui Enescu în ce măsură aparatul de filmat "poate filma creierul și toate gîndurile omului și tot murmurul ființei lui"; sau monteusa Iolanda Mîntulescu, amintindu-și că în tinerețe "Liviu dorea să devină cîntăreț de operă", drept care, în pauzele de montaj, cîntau împreună romanțe!; sau Victor Rebengiuc, povestind ce șoc a avut cînd, după ce
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
traseu. Pentru orice eventualitate. Știa omul ce știa. La un moment dat, după ce povești mai vechi sau mai noi au zumzăit de colo-colo, cineva a spus de cîteva ori la rînd că am ajuns în Tîrgoviște. Mi-am zis în gînd că are umor nu glumă. Negru. Ca negrul nopții prin care înaintam bezmetici. Întunericul adînc și gros ne lăsa să vedem cu greu că în dreapta și-n stînga sînt, totuși, blocuri, dovadă a civilizației urbane. Un oraș întreg, cu tradiția
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
a accentuat un element nu foarte vizibil în piesă - misterul - care modifică starea personajelor, raporturile dintre ele, tipul de adresare chiar. Obișnuitul gesturilor cotidiene - bărbații pe mare, iar femeile cos și îi așteaptă - mentalul condus de rutina muncii și a gîndurilor nu poate aduce mari modificări. Chiar și bîrfele, clevetelile, scandalurile nu-și au protagoniști noi care să aducă imprevizibilul în dimensiunile existențialului, tensiuni proaspete în confruntări. De aceea, miza spectacolului este adusă parcă de misterul însuși al mării, al timpului
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
un con de umbră. Nedrept. Un cîștig prețios al montării recente de la "Creangă" este prezența unui scenograf, bănuiesc tînăr, nu-l cunosc, Viaceslav Vutcariov. Nu-mi amintesc să mai fi văzut ceva lucrat de el. Stilul lui mă duce cu gîndul la Dragoș Buhagiar din ultimele două concepții, Alchimistul și Baal. Se poate să mă înșel, iar cei doi să nici nu se cunoască. Vutcariov vine cu un soi de luxurianță autentică, neobișnuită, mimată pînă acum în teatrul pentru copii. Vine
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
să citească poezia „Repetabila povară” de Adrian Păunescu, dar podidindu-l plânsul, poezia a fost citită tot de Liane Herman, la fel de talentata că și la pian. Redau și din această poezie o strofa: „Cine are părinți, pe pamant nu În gând Mai aude și-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți, Astăzi Îmbătrânind ne e dor de părinți...” De altfel și În ceremonia funerară s-au introdus poezii ale unor poeți israelieni
Rolanda Camin-Nacht. In: Editura Destine Literare by Liana Saxonie-Horodi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_352]
-
adâncit în lectură. Ar observa imediat, și-ar ridica ochii, poate ar zâmbi, dar atunci ai și căzut în plasă, așa că îl lași pentru moment să-și vadă de lectură, stai cu ochii ațintiți pe fereastră, aparent prins de alte gânduri și privești acolo ca într-o oglindă imaginea lui. Este o după-amiază de toamnă timpurie și prin geamurile vagonului ușor opacizate câmpiile și spinările munților îndepărtați își trimit până la tine strălucirea plină de sevă. Așadar, nimic mai simplu decât să
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
într-o oglindă imaginea lui. Este o după-amiază de toamnă timpurie și prin geamurile vagonului ușor opacizate câmpiile și spinările munților îndepărtați își trimit până la tine strălucirea plină de sevă. Așadar, nimic mai simplu decât să te lași vrăjit în gândurile tale de această priveliște. Neținând cont de aceste lucruri, el stă aplecat deasupra unei cărți, se înșurubează tot mai mult în fotoliul lui uitând de sine, de parcă ar sta aici de decenii. Șade cu picioarele întinse și ține cartea cu
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Marin Bucur, a unei bibliografii, restrânse la ecoul prezenței lui I. L. Caragiale, om și operă, în publicistica din timpul vieții sale. Era propunere venită din partea cercetătorului care experimentase pe cont propriu asemenea curajoasă lansare aproape în necunoscut, trăgând învățăminte din gândul la ce ar putea duce solidaritatea colectivă în asemenea direcție. Solidaritate deja experimentată de colectivul de literatură universală și comparată al aceleiași unități de cercetare, materializată în Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice, în două etape mari
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
între Ana / și Caiafa ai dreptul la vot Libertatea de-a trage cu pușca / o femeie închisă în propriul corp ca panteră în cușcă"(CH-ĂU) Diferențe mari între volume sunt și nu prea, această antologie, Gestuar - titlu care trimite cu gândul la un volum distinct, fiind surprinzător (sau nu) de coerentă atât în tehnică, cât și în simbolistica intrinsecă. De altfel, poetul însuși reia și revede o serie de poeme anterioare. Dacă la Vasile Gârneț important în poem e ce se
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
demers sunt simple metafore. Prima parte a Enciclopediei, care, chipurile, ar fi „o prezentare multidisciplinară a zmeilor", este, astfel, iremediabil compromisă. În capitolele următoare, întâlnim la tot pasul simple fantezii (nu discutăm aici valoarea lor literară), care ne pun pe gânduri asupra adevăratelor intenții ale așa-zisului cercetător. Cum ar putea, de pildă, săraca cosânzeană să nască un zmeu „deja împlătoșat și cu buzduganul în mână"? Poate prin cezariană. Cine-a mai auzit de cultul tarantulelor negre din cutia toracică a
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
try this at home! Marius Chivu zmeolog amator Muzmeul (Presupusa) știință într-ale criticii literare nu te pregătește temeinic pentru "exerciții de admirație". Și asta e cam tot ce poți să faci cu Enciclopedia Zmeilor. Ca atare, n-am de gând să discut despre deconstrucția categoriei tradiționale de zmeu, ori despre postmodernista pastișă. O să spun doar că îmi pare rău că a trebuit să mă opresc din recitirea cărții pentru a scrie acest articol. Dacă un anumit grup de scriitori sud-americani
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
Constanța Buzea Doamne ferește să vă urmați întocmai gândul de a trimite în scurte rafale la redacție tot ceea ce scrieți, o dată la două săptămâni mici porții de câte două, trei poezii și să și așteptați să vă ia cineva în serios sub acest angajament. Chiar dacă ați fi singura care
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
Fluide note urcă desprinse din viori,/ Îndrăgostit de tine îmi profețesc sfârșitul;/ Din cap până-n picioare, surprinsă mă măsori;// Sunt haina ta de ploaie, uitată-n debara,/ Sau, sunt un scai netrebnic ce ieri te supăra?" (Victoria Stoian, Hunedoara) * Fără gândul de a vă contrazice, transcriu chiar cu plăcere rândurile care însoțesc scurtul poem intitulat Tresărit multiplu: "Genunchii. Timizi/ precum mânzul/ primei pășuni./ Le simt nedumerirea./ Încotro să mă răzbată? În sus,/ spre sânul mamei,/ sau în coborâre,/ spre fruntea/ pământului
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
în meandre de imagini, autosuprimarea. Își lasă viața să curgă, revolta să i se aprindă în direcția altei revelații, care întârzie însă, motivul prețului reapărând, cu aceleași hibe, în alt ipostas metaforic: "Ar trebuie să tac,/ Mâna aripă frântă,/ neuronul gând,/ univers în haos,/ începutul de lume/ la care nu mai vreau să particip./ O gură nebună/ cronometrează prostia./ Banul se aruncă/ os printre gratii.../ Ar trebui să tac!" Nu pierdeți speranța că într-o zi pădurea se va deschide în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
tot timpul. Exact, dar exact ca la noi. Într-o seară târzie de duminecă - povestește divinul prozator - mi-a fost dat să fac vreo cincisprezece pași împreună cu un grup de șase meșteri beți și m-am convins deodată că toate gândurile, toate simțirile și chiar cele mai profunde judecăți pot fi exprimate prin simpla rostire a unui substantiv extrem de scurt. Un tânăr pronunță dur și energic substantivul, ca să-și exprime disprețuitoarea sa negare a ceva despre care s-a vorbit mai
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
franchețea giumbușlucurilor din arena circului. Pentru Lavinia face ceva în plus. O transformă în marca acestei montări, deși tînăra Anca Androne mai are de lucrat ca să-și alunge superficialitatea din prima parte. În fine, Enescu ne lasă să ascultăm vocea gîndurilor îndurerate ale Laviniei, cîteva șoapte ale suferinței pe care i le "spune" lui Titus, tatăl ei. Scena este tulburătoare și memorabilă. Corpul ciopîrțit și privirea hăituită sînt prelungirea acestor șoapte. "Mă dooaree"... P.S. Nu înțeleg de ce spectacolul nu are, totuși
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]