361 matches
-
făcut semn să o urmez. M-am dus după ea, cu toate că mi-era scârbă de scările strâmbe pe care am urmat-o, de încăperea murdară, unde nu voiam să mă uit la nimic mai precis, de frică să nu văd gângănii, și mai ales să nu văd trupul dizgrațios și impudic ofe-rindu-se. De ce am intrat? Din perversitatea de a o înșela pe Ioana și de a mă simți, astfel, mai liber? N-aș fi avut curajul să-i spun ce am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în ținuturile sumbre... Ahmed! Viky! Ce păcat ca n-am introdus religia și printre animale! Nu pentru a asigura un loc în paradis sufletului lui Ahmed, căci sunt sigur că, dacă există vreun aranjament după moarte, pisicile, păsărelele și alte gângănii vor fi instalate înaintea tuturor oamenilor. Dar aș fi dorit o înmormîntare pentru Ahmed făcută cu tot dichisul. Dacă aș fi trăit în Franța, în secolul al 17-lea, aș fi rugat pe La Fontaine să scrie o fabulă tristă, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
alăpteze cu testosteron, și o avertizase destul de răspicat în privința dozei maxime. Numai că, privindu-l pe Dan de la înălțimea propriei sale erecții, Carol îi aprecia bărbăția fleșcăită la justa ei valoare. Când Dan se duse să spele, zdrobi două dintre gângăniile aurii în cutia lui cu Cola. Erau niște chestii comice, uscate și fărâmicioase, auriu-roșcate, cu aripile și piciorușele strânse pe lângă trup, ca și cum s-ar fi pregătit deja pentru somnul cel de veci în vreun mausoleu insectoid. În schimb, capetele, abdomenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cuplu. Am simțit că forța de gravitație a crescut brusc, așa cum crescuse presiunea atmosferică în ultima vreme. Am simțit că gravitatea tocmai a încheiat o înțelegere cu stihiile. Îmi strivea obrajii și inima, cum, de altfel, strivea toată plevușca, toate gângăniile insignifiante din păturile inferioare ale atmosferei. M-am supus instinctului. Am spus: — Nu. S-a terminat. I-am dat papucii. De ce? — Bun, făcu Terry, și căscă. Vrei să mă asculți puțin?... Săptămâna trecută am fost la o paradă a costumelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
omenească. Până la urmă s-a dovedit că e prea omenească. Și unu, și doi, și trei, și patru. Stau întins pe spate la cel de-al paisprezecelea etaj de la Ashbery, în ținută sportivă, mișcându-mi picioarele prin aer ca o gânganie răsturnată. Ce fac? Fac gimnastică. Întărirea fundului și scăderea burții sunt ținuta imediată, dar dincolo de ele există alte motivații. Vreau să mă păstrez în formă pentru Martina. Acesta este noul meu țel. În asta constă metamorfoza mea. Și cinci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înlocuise cerul. Bătrânii dădeau semne de asfixie; au fost duși departe, pe dealuri; unii dintre ei au fost coborâți în pivnițe adânci. Și animalele respirau anevoie. Dar lăcustele nu cunoșteau opreliște. Oamenii, câinii, fiarele, păsările se mai sperie de ceva; gângăniile acelea nu. Aveau, se pare, dezvoltat doar un singur simț: gustul. Tot ce era verde le era pe plac și, mestecând mărunt, devorau și cel mai mic lăstar, încercând să-și astâmpere o foame fără de margini. Locuitorii le zdrobeau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Glasul naturii Acum natura-ncepe Cu minunatul glas Din ale sale stepe Să cânte-ncet pe nas. Prin ierburile crude Puternic se aude Sub cerul fără fund Un sunet profund. Sunt gâze și gângănii Ce sar și fac mătănii Și mă-ncântă mereu Trecând prin dreptul meu. Soarele și luna Soarele și luna Se-nalță și apun, Semănând întruna Cu baloane de săpun. Privirea lor distantă Prin negre rămuriști Din când în când arată
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu mașina În direcția farului. Brusc, lumina se stinse. Încetini, perplexă; Începea să se Îndoiască de propria-i rațiune. Ryan locuia chiar sub lampa farului, el ar putea da o explicație. Acceleră. Făcu un gest cu mîna ca să alunge o gînganie care tocmai o atinsese pe picior. Era greu de crezut că scriitorul Își putuse permite să repună În funcțiune acel mecanism complex și să-l relanseze fără să avertizeze pe nimeni... Reacționă din nou, simțind că o altă gînganie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o gînganie care tocmai o atinsese pe picior. Era greu de crezut că scriitorul Își putuse permite să repună În funcțiune acel mecanism complex și să-l relanseze fără să avertizeze pe nimeni... Reacționă din nou, simțind că o altă gînganie o deranja. Aruncă o privire spre picioare, dar nu desluși nimic În Întuneric. Intrigată de senzația care se repeta pe celălalt picior, Marie aprinse plafoniera. Cum stofa groasă a hainei o proteja, nu simți picioarele păroase ale micului crab care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
as unsunned snow...", și lăsam urme în zigzag, pășind cu un singur picior, în timp ce pe celălalt îl trăgeam din urmă, pentru a lăsa dâre pregnante și continue. Apoi, vin mai aproape de cușca luminată, pe a cărei pereți se zbenguiau niște gângănii uriașe, săreau ritmic în toate direcțiile, cădeau în toate pozițiile, apoi se propulsau iar în sus, aterizau pe burtă, pe spate, în genunchi, cei mai experimentați cădeau chiar în picioare. M-am oprit să mă uit fascinată. Unul dintre băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
două trepiede, acoperită de o grămadă de foi mari din hârtie, așezate la voia Întâmplării. Poetul luă una și o apropie de lampă. Se putea vedea o secvență Încâlcită de linii trasate cu cărbunele, găurite ca și când o colonie Întreagă de gângănii ar fi dat năvală peste opera desenatorului. Foaia era murdară de negru de fum. De emoție, simți cum inima i se face cât un purice. Găsise ceea ce căuta: cartoanele pregătitoare pentru mozaic de care meșterul Ambrogio se folosise spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
picioare uscate și prinse în scoabe, desfăcute larg, atrocități cu membrele smulse rânjind lasciv la aparatele de fotografiat. Pe jos era o saltea acoperită cu straturi succesive de sânge. O mulțime de gândaci și muște decorau crusta deasă și multe gângănii rămăseseră prinse în capcana ospățului împins până la moarte. Pe peretele din fund erau fixate în piuneze fotografii color, parcă smulse din cărți de anatomie: prim-planuri cu organe bolnave, mustind de sânge și puroi. Podeaua era plină de urme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
BĂNULESCU Zece minute mai târziu, cele două tabere în care fusese despicat Universul putură zări, printre rezemătoarele fotoliilor lor, un bărbat înalt, elegant, ciolănos, cu o atitudine nepăsătoare, călcând cu pași ușori și dansați peste câmpurile abia încolțite, forfotind de gângănii sau erodate de apele de primăvară, peste care, sosind din urmă și luîndu-și avânt, săreau și cele patru bagaje ale bărbatului, bagaje alergând apoi să-și scoată sufletul, pentru a ajunge, din nou, pe urmele parfumate ale necunoscutului, mărșăluind în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de ciob, candelă și icoană. Casa neputinței lui va fi închinarea la muiere. An iute, acesta, probabil, în care îl vei apuca... ...Primăvară amestecată, cu nădejde de moină. Oamenii din case împărătești se vor schimba. Căldură în pântece la dobitoace. Gângănii puține... Viermii nu strică prea mult la grădini. Marea înțepenită între liniște, până ce o pasăre neobișnuită își va scoate puii deasupra ei. Și de la dânșii va zbura. Între oameni, gâlceavă și sfadă... În orașe, foamete și greutate... - Iar la taximetriști
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
desfătase în ultima lor partidă de poezie, Doru Sinistratul fu scos de către gazda sa cu patul afară, pe trotuarul denivelat și crăpat, din fața celui de-al doilea rând de case diavolești din strada Perone, să scrie despre mașini, copaci și gângănii, să șadă mai aproape de clocotul vieții. În primele cinci minute ale nopții, se înverzise de frig. Madam Nicolici sfâșie, c-un cuțit, finetul și plasticul în care era conservată plapuma de mătase a Răposatului, o coborî de pe dulapul încrustat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de găsit În garderoba lui Frank - poate i-o Împrumutaseră din depozitele Închisorii. — Frank... ești liber. Slavă Domnului! CÎnd am ajuns În dreptul BMW-ului, am simțit cum mă năpădește iar vechea dragoste frățească. I-am zîmbit prin parbrizul Însemnat cu gîngănii strivite, pregătindu-mă, În timp ce deschidea portiera, să-l Îmbrățișez. Paula ieși din mașină, cu fața parcă ciupită din cauza luminii tremurătoare. Evita să mă privească. De pe locul din dreapta, Gunnar Andersson Își Întinse genunchii osoși, apucînd cu mîinile marginea capotei ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-l audă alergând cu picioarele lui desculțe peste maidan, apoi se așeza și ea la masă. Din vecini, mirosea dulce și amețitor a usturoi. Lângă lămpi roiau țânțarii. Câte o bătrână ridica șervetul uns cu urmele gurii știrbe, să alunge gângăniile. De la Stere se auzeau cântecele mușteriilor. 317 Toamna, cârciumarul aducea un vin albicios, dulce ca morcovul. Nu mai ședea unul acasă. Sâmbătă seara luau leafa. Cine nu se oprea întîi la Stere, după ce mânca, se lega la izmene și, în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
noastre. —A, expoziția! Dar mai e până atunci, nu? Vreo două luni. M-am lăsat dusă de impulsul creator și am făcut și eu pe sihastrul din deșert. Care era ăla de s-a dus în deșert și trăia mâncând gângănii? Pe ăsta nu mi-l aduc aminte de la orele de religie. Stătea pe un stâlp și avea barbă. —Sfântul Simion Stilitul 1? — S-ar putea. N-am avut eu nici un stâlp, dar nu m-am epilat pe picioare și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum trebuie... (Cârâituri, țipete subțiri de animal speriat.) Pfui! (Capul ciufulit al lui BRUNO apare o secundă.) Gângania dracului! (Către GRUBI, din interior.) Dă-mi ceva, dă-mi! Se freacă de piciorul meu. Uah! ( Se aude un mârâit docil.) Trage-mă sus, trage-mă sus, mi-e silă! GRUBI: Să nu te muște. Vezi să nu te muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe scena Căminului Cultural de la noi din sat un poem împotriva chiaburilor, cu finalul „iar pe voi, căpușe și ciocoi, uite-așa vă vom strivi și noi, cetățenii Lumii noi“ și făcând gestul hotărât de a strivi cu piciorul o gânganie mizerabilă. Versurile le scrisese Țoștea, bibliotecarul care preda și muzica la clasele ciclului doi, apoi... Mă pierd în câte un astfel de cuvânt ca într-o cufundare în mine, amețit de plutirea în vălătuci de timp, toropit de plăcerea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
greșit. Sculptorul se redresă: Moșul e un reformat din toate punctele de vedere. Că-i pestriț la mațe, sânt de acord, dar de aici și până la... nu, hotărât e absurd! ― Și ceilalți? ― Cine? Valerica? Hohoti strident: Țipă când vede o gânganie. Mai nou, face cură de chefir. Ați văzut gangster să consume chefir?! ― N-am văzut. Despre Melania Lupu ce părere aveți? ― Se dă în vânt după jeleuri, rade cam la jumate' de kil pe zi, filme cu cowboy și motanul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mi-era mai aproape decât părinții, puteam vorbi mai ușor cu el decât cu ei. Îmi amintesc că într-o vară, când am dat de-un gândac într-o carte și-am început să țip, a venit îngrijorat, a privit gângania și mi-a spus cu blândețe: „De ființa asta mică și iubitoare de carte te temi tu?“ Și i-a făcut vânt pe fereastră. Papa mi-a mai spus acum că pesemne vrea să-mi ceară niște informații, era foarte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
câteva ori, apoi, scămoșându-se, a pornit să se ridice... Fenomenul s-a repetat de mai multe ori. Urmărind firele albe ce pluteau în aer, am realizat că sunt funigeii, una din podoabele toamnei. Am pornit pe pajiște în căutarea gângăniei care crează asemenea frumuseți. După un timp, aveam să constat că acel fuior albicios nu era altceva decât un jet de lichid folosit de un minuscul păianjen ca mijloc de zbor dintr-un loc în altul. Asistasem la zborul cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de vioaie. Pe drumeagul acela pustiu înainta cu pași măsurați moșul Bulgaru, un om cu părul alb complet, dar foarte verde încă. În mînă avea un băț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce să văd, lumina ochilor mei? Diamante montate pe o ploșniță vie. A, da, am văzut. Dar alea put ca naiba... Doar dacă le strivești. Dar Iubi, erau șic de tot. Erau legate cu un lănțișor și priponite. În timpul balului, gîngania asta se va plimba pe piept și le rup gura. Dar cum o aduci din Mexic? Cu avionul. Cred că trăiește cîteva zile și poate că le dă și ceva de mîncare pe drum! Complicată treabă, draga mea, poate găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]