352 matches
-
ea însăși brutală autodistrugându-se. Procedeul se regăsește, într-o oarecare măsură și la Geo Dumitrescu, unde se remarcă aceeași îndreptare violentă împotriva instrumentelor de scris dublată de o descriere grotescă sugerând un refuz al poeziei inocente: Hârtia/ e plină de gângănii strivite, vorbe/ cu treizeci și două de picioare, inerții grase/ târâitoare, duhnind a cerneală stătută,/ sinuoase moluște cotcodocind duios/ peste neîncepute emoții, printre gânduri/ desfăcute în șisturi virgine..." (Singur-lună). La Daniel Corbu, transformarea lumii în text este însoțită și de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
teoria astronomică la modă, lumea lui se naște printr-un big-bang, este plină de minerale în fierbere, plină de monștri în luptă, dar - și aici filmul devine eseu - monștrii se nasc din fiecare individ mușcat la modul propriu de-o gânganie miriapodă, născută la rândul ei din îndeletniciri artistice. Imaginarul lui Bickford se împletește cu muzica lui Zappa, într-o producție perfect armonioasă, legată organic, solidă conceptual și, mai ales, cursivă, inteligibilă. Dacă muzica poate fi taxată drept avangardistă, cu influențe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
o simplă adunare de bețivani patrioți. Cred și-acum, bineînțeles, că aveau dreptate să nu intervină, fusese o adunare de bețivani patrioți. Nu, deci, Doftana și Teslă Vim, Românie ne sentimentalizau până la lacrimi, ci acele ciudate cântecele ale lor despre gângănii, pajură, absidă, vasilisc și inorog, care nu aveau în ele nimic înălțător, în sine.. Cred acum că emoția aceea, amestec de recunoștință și "justificată mândrie patriotică", s-ar traduce prin următorul raționament: dacă ei, Phoenicșii, au scotocit în cultura propriei
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
un Maiakovski eretic și rebel împotriva regimului pe care îl girase, la începuturile sale, inclusiv din punct de vedere artistic), acuza de societate castratoare, violatoare și, nu în ultimul rând, lobotomizatoare la adresa Rusiei sovietice. „Ploșnițele” lui Maiakovski erau: mai întâi gângania propriu-zisă (ploșnița normalis, proiectată ca fiind mai puțin periculoasă decât omul-ploșniță), apoi pesonajul Prisâpkin (proletar pe cale să devină om nou, însă doritor să-și uite originea, spălarea creierului fiind stopată în cazul său printr-un incendiu mortificator; resuscitat în viitor
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Praskoviei Feodorovna au oarecum rolul primelor cuvinte din Metamorfoza: introduc nefirescul. Într-adevăr, cel din discuția de față nu este unul șocant (o nevastă indiferentă și egoistă ține totuși mai mult de sfera credibilului decât transformarea peste noapte într-o gânganie monstruoasă) în comparație cu incipitusul Metamorfozei, însă duce cititorul în acea sferă a duhorilor diavolului despre care scria Nabokov. Tot așa, Gogol amână ceva timp revelația lui Kovaliov cum că nasul său, care-i stătuse atât timp în mijlocul feței, e acum îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
încăperea. Ea a intrat din nou și a zis: Șeful a cerut dosarul acela! De astă dată a fost de parcă te-a lovit cineva drept în cap. Ai căzut în genunchi fulgerător și cu ambele mâini culegeai foile roase de gângănii de pe jos. Peste jumătate de oră te aflai încă la pământ, "țintuit", dar nu-ți dădeai seama ce faci. Când te-ai așezat pe scaun abia răsuflai, ochii ți se înroșiseră de praf, îți curgeau lacrimile. De plâns nu plângeai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să stau aproape de locul unde apărea și dispărea el, ca un memento oribil. M-am apropiat cu pași mărunți de capătul aleii. Îmi roteam privirea, mă prefăceam interesat de florile și legumele din jur. Printre frunze vedeam tot felul de gângănii, am zărit și câțiva viermi gelatinoși, încât mi-am reproșat că neglijez grădina bunicii. Mă cuprinsese o tristețe gravă, lacrimi ce nu voiau să curgă îmi apăsau tâmplele. Am făcut câțiva pași în direcția casei, în încercarea de a mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
adună tot ce i s-a dat de pomană, se suie pe cruce, apoi se înalță la cer. Dacă n-are cruce, stă pe mormânt până i se pune o cruce și după aceea se înalță. Superstiții despre animale , păsări, gângănii Când ouă vreo găină, să nu se uite careva la ea cum ouă, căci i se micșorează vederea omului. Să nu mănânce furnicile din laptele unei femei, că-I va pieri țâța. Când vreun câine râcâie să facă o groapă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
adună tot ce i s-a dat de pomană, se suie pe cruce, apoi se înalță la cer. Dacă n-are cruce, stă pe mormânt până i se pune o cruce și după aceea se înalță. Superstiții despre animale , păsări, gângănii Când ouă vreo găină, să nu se uite careva la ea cum ouă, căci i se micșorează vederea omului. Să nu mănânce furnicile din laptele unei femei, că-I va pieri țâța. Când vreun câine râcâie să facă o groapă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
sau, cel mult, în câmpul ETHOS - grație lui Filaret, pe care Breb îl admiră necondiționat pentru ingenuitatea sa: "Străinul înțelegea că bătrânul comunică altfel în toate zilele cu Dumnezeu, bucurându-se de toate ca florile, ca paserile și ca toate gângăniile pământului, care cunosc pe Dumnezeu mai de aproape și mai adânc decât noi [s.n.]." (p. 69) 3.2. Celor trei CR situate pe axa BINELUI le corespund tot atâtea câmpuri de pe axa RĂULUI. Raporturile dintre cele două serii de câmpuri
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Erau unii care își aduseseră saci de dormit. Eu eram cu Andrei Captarenco, un operator care acum lucrează la noi la În premieră emisiunea realizată și prezentată de Carmen Avram - n.a.Ț. Am dormit în mașină, ne-au pișcat niște gângănii, ni s-au umflat niște bube pe noi, n-aveam unde să facem duș. Am găsit o saltea în gunoi, am luat salteaua și niște cartoane și am dormit cu câinii și cu gândacii în parc. A.N.: E o
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
fiindcă era un oraș pustiu. Ne-am dus și am căutat prin gunoaie, mă rog, prin maldărele de... ce aruncaseră ei din case. A găsit Andrei un sac de dormit și niște cartoane. Umblau câinii pe lângă noi. Era plin de gângănii. Mă rog, până la urmă și la New York am dormit cu gândaci în hotel. Deși era un hotel situat chiar în centru, pe lângă Madison Square Garden. A.N.: Hai să vorbim și despre deplasarea ta în Egipt, în 2011, când ați
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
face pomenirea mortului, cu praznic bine pregătit (colăcei, lumânări, colivă, sarmale și pachete pentru acasă, în pungi). Datini de pe la noi La " Miezul păresimi" exact pe la jumătatea Postului Mare țărăncile gospodine se urcau în podul casei și puneau "ceva" mâncare pentru gângănii (șoareci) ca să aibă ce ronțăi și să nu trebuiască să roadă lucrurile bune și de valoare. Mărțișorul. La 1 Martie se punea celor dragi câte un mărțișor făcut din fire de mătase alb și roșu, de către fete. Noi le lucram
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
măcinată. Mi-amintesc că o dată am însoțit niște gospodine care au dus mucenici copiilor de la Orfelinatul din Rădăuți (printre ele era și mama mea, Maria Lavric). Alexiile. Era credința care mai dăinuie și-acum că, la 17 martie ies toate gângăniile care au dormit peste iarnă. De data asta, mai mult gospodarii fac focuri în grădini și ogrăzi, arzând gunoaiele și uscăturile. În felul acesta făceau o curățenie de primăvară și alungau așa-zisele duhuri necurate. Sf. Gheorghe. Este considerat de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
albie, vrând să le înlăture din cale, spumegând de furie. Dar acum era cu totul altceva: albia secase, doar în locurile în care era ceva mai adâncă se păstraseră câteva știoalne, ochiuri de apă otrăvite în care mai erau niște gângănii adaptate la mediul toxic, infestat cu milioane de microbi. Se duseseră vremurile când de-aici prindeam pești și raci cu nemiluita, pe care bunica îi arunca fără milă în ceaunul cu apă clocotită pe foc, iar toată carapacea lor devenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a redat demnitatea de oameni liberi. După masa de seară, ne-am spus rugăciunea și ne-am culcat fiecare acolo unde ne repartizase mama. Atacul bestiilor țopăitoare s-a declanșat în timpul nopții. Simțeam că pe trupul meu se plimbă niște gângănii care mă pișcă, mă înțeapă, și care îmi provoacă un disconfort insuportabil. Mă întorceam când pe o parte, când pe cealaltă, mă scărpinam acolo unde pișcătura era mai dureroasă și apetitul vampirului era direct proporțional cu intensitatea absorbției. Fără rezultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și imediat a putut zări Hipodromul, unde larma pariorilor și strigătele de bucurie sau de mâhnire ale ratărilor pe ultimele sute de metri abia dacă se mai auzeau. Când erau chiar deasupra, i-a văzut pe toți ca pe niște gângănii agitate, forfotind de zor și producând un zumzet de neînțeles, fad, prinși într-un ritual care, de sus, nu mai avea niciun sens. De fapt, nimic nu mai avea sens, s-a gândit Cristi imediat, văzând în depărtare mărețul Kiseleff
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care Îl acceptă, mai degrabă Îl tolerează, cu condiția aspră ca el, călătorul, să se supună fără crâcnire regulilor și convențiilor acestora, uriași sau pitici, indiferent de ciudățenia sau capriciul acestora, nevenind niciodată În discuție ca el Însuși, musafirul, toleratul, gângania sau monstrul să-și propună propriile-i deziderate sau legi. El nu poate avea dreptul la așa ceva, el nu e „din lumea lor”, iar lumea lor, mai știi, poate chiar lumea, nu e făcută pentru inși de teapa lui! În timpul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
câteva mii de ani! Oricum, materialul de bază pentru artist, indiferent de arta pe care o practică, indiferent de epocă, este omul, această ființă uriașă și îngrozitor de mică, această proiecție a lui Dumnezeu care e, în același timp, o biată gânganie care încearcă să zgâlțâie tronul divinității ca să se cocoțeze el acolo. Ne putem împrieteni cu câinii, cu papagalii, cu urangutanii sau cu pisicile. Dar nu ne putem înfrăți decât cu omul. În afara omului nu se poate face nicio biserică. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Auzi, fă, needucato, cine dracu’ vă tot angajează pe voi în Minister și nu vă învață să spuneți « Luați loc, domnule» și «Cu ce vă putem ajuta?»“. Mi-a fost însă jenă de viermișor. Ce soartă tristă: să fii o gânganie inocentă și să te trezești cu dinții unei nesimțite drept în culcușul tău! Iar primele vorbe omenești pe care ți-e dat să le auzi să nu fie din uzanțele unui Minister al Culturii, ci din acelea ale unui Minister
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și un soi de excrescențe cleioase, ofereau un maximum de răsfăț gustativ. Și că ananasul, portocalele și bananele din manualul de botanică aveau să rămână pe veci doar niște ilustrații frumoase. Peste ani, după ce corcodușul ghimpos, urduros și cotropit de gângănii a fost demolat împreună cu casa părintească, am descoperit cât de rău poate să mă doară absența lui, cât puteam suferi pentru două lucruri foarte diferite ca importanță. Ba pentru corcoduș chiar mai mult decât pentru casă. O parte dintre convingerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
albastru. Măi Văsălie, aicea nu vă puteți muta acuma. De ce spui asta? Ia uită-te cu atenție aici, la fereastra asta. Tata a privit în direcția arătată și nu mică i-a fost mirarea când a observat o mulțime de gângănii de culoare brun-roșcată îngrămădite în spațiul îngust dintre toc și pervaz. Extraordinar! Cele patru gemulețe adăposteau colonii întregi de asemenea scârboșenii îngrozitoare: ploșnițe și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în fața unui cămin de copii. Deodată, Valentin deveni tăcut. Îl luase ca pe un avertisment. La colțul unui bloc, la capătul unei străzi, un felinar în formă cilindrică aruncă o lumină difuză prin globul de sticlă ce adunase mii de gângănii ale văzduhului în jurul său. Valentin îi prinse o mână pe care i-o strânse ca-ntr-o menghină și o trase mai aproape de el. Umerii lor se atinseră simținduși răsuflarea și bătăile inimii. O sărută pe furiș aproape de lobul urechii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o fată de jidov” care a găsit arând pe câmp niște oameni obișnuiți, „ca cei de acum”. Fata i-a luat În poală - cu boi și pluguri cu tot - și i-a dus să le arate părinților ce „goange” (sau „gângănii”) a găsit, „scormonind pământul”. Mama i-a spus să-i ducă Înapoi, „că ăștia sunt oameni”, și că, „după prăpădirea jidovilor”, ei „au să stăpânească pământul” <endnote id="(56, pp. 169-170 ; 269, pp. 158-159)"/>. Acest topos apare În cele mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nevăzută, neștiută, fulgerătoare, ca mușcătura de năpârcă mortală. Un praf, un prăfuleț cât o buburuză, o înghițitură strecurată... Am cercat-o: a doborât un taur. Otrava! Câte capete încoronate n-au fost trimise în iad cu un prăfuleț cât o gânganie... Sfântă otravă! Speli paharul, ești curat ca lacrima, nici o urmă, nu te știe nici gându', nici pământu'... Îi aud clopotul de îngropăciune sunând... Va fi sărbătoare și în ograda noastră! hohotește el crispat de ură. Ai?! Am! Otravă venețiană, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]