378 matches
-
Plânsul de verde Elena Marin Alexe M-am oprit la margine de drum gâtuită de durere, strivind între dinți nisipul regretelor din anul ce abia s-a stins. La lumina dintre noapte și zi rămân nemișcată, țintuind cerul cu mâinile întinse a rugă. Apoi, mirarea îmi atinge mătasea genelor și visul dă semne de
Pl?nsul de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83322_a_84647]
-
pus în deget inelul cel nou. S-a uitat cu o mie de ochi la el, apoi la mine. Parcă nu-i venea să creadă atâtor ochi. Când s-a încredințat de realitate a întins mîinile: ― Doruie! Atât a rostit, gâtuită de emoție și m-a îmbrățișat cu toată ființa. ― Ce frumos e! șoptea mângâind inelul ca pe o vietate gingașă. Trebuie să te fi costat o groază de bani. De ce ești mână spartă? ― Crezi că mă uit la bani când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să întind mâna ca să-l ridic. (Poate acesta să fi fost singurul semn.) Soneria continua să țipe, strident, asurzitor, ca un semnal de alarmă. ― Alo, cine-i? am întrebat aproape răstit. ― Tudor, vino repede! îmi răsună în ureche o voce gâtuită de emoție. Atât. Închise brusc aparatul, fără să arate cine telefonase și mai cu seamă despre ce era vorba. Nu mai aveam nevoie de așa ceva. Am strâns receptorul în palmă cu o încordare supremă, gata să-l sfărâm, și în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și dacă își doresc să fie scăpați de sub povara acestui jug greu, din aceste lanțuri ce strâng și gâtuie năprasnic, cu zalele lor ce intră adânc în mădulare și rănesc grozav, îți vor intona cu toții la unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai slobozi decât păsările cerului (sau ceva asemănător), iar posibila lor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fapt îl înfuriau toți cu curiozitatea lor bolnăvicioasă. Ce dracu' găseau de văzut la casa aia burgheză? Se răstea la toți deopotrivă: "Privirea înainte! Sunteți un detașament de pionieri! Nu o adunătură de neisprăviți!". Se vorbea în cartier vocile erau gâtuite de surescitare. "Seara, când se vede în casă ca-n vitrină, ea era goală pușcă nici nu știu care din ele, Marilena sau, naiba să le ia, Melisa, sau cum le-o fi zicând! și dansa pe masă în casa pedagogului! A
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vertiginos, a incredibilei viteze și a frigului, simțurile îmi revin. Sunt Bogdan, prințul Luca este la locul lui, leșinat, dar încă strângându-mă de brâu, iar rezolvarea problemei este mai aproape ca oricând. - Bogdan, unde mergem? aud vocea prințului, slabă, gâtuită de vântul infernal. Acum văd ce se întâmplă cu lumea. Nu se poate. Este cel mai înfricoșător peisaj pe care îl poate concepe cineva. Omenirea este sub ape. Complet. - La curtea lui Aquarelin mergem, Luca. Acolo este răspunsul problemei, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
este deci rodul tuturor străduințelor mele? Zise ea. Pentru asta te-am hrănit eu cu măduvă de urs și de leu, pentru asta te-am învățat să dobori dragoni și, întocmai ca pe Hercule, te-am deprins din leagăn să gâtui șerpi în mânuțele-ți de copil, numai pentru a scoate din tine un Adonis moleșit? Nopțile ce mi le-am petrecut veghind cu ochii la stele, fibrele calde încă din carnea vitelor, sorții ce i-am aruncat, zodiile au mințit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
atitudinea unui om cumpănit și rezonabil, adică ușor manipulabil. Fusese un complice inteligent al politicii comuniștilor, tovarășul Nicolae Ceaușescu Îl remarcase, Îl sfătuise, el Încuviințase, fusese răsplătit cu șefia acestui județ bogat, pe care Îl călca În picioare cu autoritate. Gâtuise din fașă elanul cârtitorilor, Îi eliminase, Îi trimisese la canal, până acum tovarășul Nicolae Ceaușescu fusese mulțumit de el. L-a privit cu milă pe Costel și iarăși a rânjit: „He, he...“ Adică ce crede amărâtul ăsta, că el, Parolică
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
grosolane, care-i ciufuleau părul în zilele acelea mizerabile. Manipulată de Sertorius Macro, Ennia luptase cu puținele ei puteri. „Puterea ei consta în experiențele de bordel și în unchiul Thrasyllus care făcea profeții. Câini slabi, care mârâie fiindcă lanțul îi gâtuie. Însă Thrasyllus, profețindu-i lui Tiberius că eu nu aveam să ajung la putere, mi-a salvat viața.“ În ce cameră avusese oare loc discuția dintre astrologul cel șiret și bătrânul împărat asaltat de suspiciuni, pe când el, așezat în bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
1997 când am văzut la televizor cum porcii, de la un complex de îngrășare, erau acum lihniți de foame și rodeau lemnele din gard. Unitățile fiind de stat, guvernului condus atunci de Victor Ciorbea i-a fost foarte ușor ca să le gâtuie, tăindu-le finanțarea. În anul 2000, când au ieșit de la guvernare țărăniștii, prin România deja fluiera vântul sărăciei. Din punctul de vedere ale pedepselor meritate, de cei care au dus această țară la groapa de gunoi a Europei, cred că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ridică și se duse în camera unde se afla sicriul. Nici nu observă câte persoane se aflau în cameră. L-a sărutat pe frunte și pe obraji și începu să-l mângâie pe frunte și păr. Cu vocea tremurândă și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Îi tremurau picioarele
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
revoltat ca atunci când unchiul său Nando fusese arestat și izgonit apoi din țară, pentru că încercase să obțină eliberarea din închisoare a unui om despre care era convins că nu avea nici o vină. Înțeleg foarte bine, o asigură el, cu glasul gâtuit de emoție, și îmi pare foarte rău de cele întâmplate... N-aveai de unde să știi... Am vrut de mai multe ori să-ți spun adevărul, dar mi-a fost teamă... De cine?! exclamă el mirat. De tine, îi mărturisi fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Privi plicul pe care continua să-l țină În mînă și se Întoarse de unde plecase. Interlocutorul lui zbiera În telefon la celălalt capăt al firului. - Da... Cum?... Ei bine, dați-mi bilet În clasa business, replică el cu o voce gîtuită de teamă. Închise ușa În urma lui, Încuie o dată cu cheia și Încremeni văzînd o foaie Îngălbenită pusă la vedere pe pat. Necunoscuta din Molène. Era originalul articolului apărut la 5 iunie 1968 În Le Télégramme de Brest. PM se uita prostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei camarad pleca? Dar pentru ce? Cine-l alungase? Te-au speriat lupii tineri, Lupino! Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta cît să știi că nu există lup în pădurea asta care să mă sperie pe mine, răspunse calm puiandrul. Nu m-a alungat nimeni, n-a trebuit s-o facă. E o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
învălmășească în cap, apoi m-au ridicat, m-au silit să mă uit la idol, și n-am mai râs. Știam că mă închinaseră lui, că trebuia să-i fiu slugă și să-l slăvesc, nu, n-am mai râs, gâtuit de durere și de spaimă. Și acolo, în casa aceea albă, între zidurile acelea pârjolite de soare, cu obrazul încordat, cu memoria sleită, am încercat, am încercat să mă rog idolului, nu-mi mai rămânea decât el, și chiar chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se ridicau, luând-o de la capăt de nenumărate ori, până când strigătul general slăbi, deveni răgușit, degeneră într-un fel de lătrat aspru, care le scutura trupurile ca un sughiț. D'Arrast, istovit, cu mușchii înțepeniți de lungul său dans nemișcat, gâtuit de propria-i tăcere, simți că se clatină pe picioare. Căldura, praful fumul țigărilor de foi, mirosul trupurilor omenești făceau aerul cu neputință de respirat. Îl căută cu privirea pe bucătar, dar nu-l zări nicăieri. D'Arrast se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și noi sub aripa protectoare a noilor comuniști. — Mie mi-e ciudă doar că n-am avut mai multă prezență de spirit să îmi dau seama mai din timp în ce ape ne scăldam și mai mult curaj să-i gîtui pe cîțiva care o meritau cu vîrf și îndesat acolo pe Baricadă, sau cel puțin a doua zi la Guvern, spune Gulie. Și ce-ai fi rezolvat cu asta? întreabă Bătrînul. — Măcar ne-am fi descărcat și noi nervii, dom
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și vedea ceva în somn, pentru că pleoapele îi tresăreau din cînd în cînd și respira greu. Visați? Ordinele lui Mortăciune. Cum puteam să scap o asemenea ocazie? Ar fi fost cea mai mare prostie să fac pe eroul, să-i gîtui pe amîndoi la fața locului și să-mi iau tălpășița. Nu m-ar fi dibuit nimeni niciodată, dar ce-aș fi avut de cîștigat? Broscoiul avusese ideea să închidă hotelul ăsta cu o săptămînă mai înainte, ca să poată adăposti la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
În locul lui, pe ușa care rămăsese larg deschisă, intră un val de aer rece ca un țipăt de cucuvea. — La ora asta se vine? întrebă Roja, rămînînd înmărmurit în fața ușii larg deschise — N-am timp de pierdut, se auzi vocea gîtuită de efort a Curistului, care încearcă din răsputeri să-și mai tragă sufletul ca să poată vorbi. — Cam tîrziu te-ai hotărît să ne vizitezi, nu ți se pare? zise Roja, trăgîndu-l înăuntru de umeri, făcîndu-i semn lui Tîrnăcop să închidă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Întocmai gândurile, mai puțin bătăile grăbite ale inimii, sfiala, stângăcia și neîncrederea funciară În petecul de hârtie care tremura sub lampă În mâinile subțiri și vineții ale lui Cuceu. Vicele avea ochii umezi. Se apropie de Brândușă și Îi șopti gâtuit de emoții: Ce carevasăzică niște discuții libere! 21. Orice gest, cât de mărunt, capătă În aerul Înghețat al serii ceva din măreția misterioasă a nașterii Domnului. Doamna Moduna izbucni În plâns. Niciodată până acum soțul ei nu găsise cuvinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În parte explicabilă prin oboseala călătoriei. Mamă, aș fi avut ceva de discutat cu voi... Doamna Moduna se opri În prag: E grav? Nu, nu cred... Aș vrea să stau o vreme acasă... Se pare că e grav, zise Marta, gâtuită de emoție. Gândul că Își va putea vedea o vreme fiul În preajmă, o făcea să uite oboseala vârstei, bolile... E bine și așa. -Cei de la Geton mi-ar trimite aici antene spre vânzare. Pot câștiga mai mult decât traducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochii lui când cu transferul de la chioșcul din gară, aici. Cu voia dumneavoastră Însă aș putea să aflu și, cine știe, s-ar aranja ceva... Domnul Petru a primit ordinul de chemare, anunță solemn domnul Zegrea. Nu se poate, șopti gâtuit de emoție librarul. Domnule profesor! Domnule profesor, suntem mândri de dumneavoastră! Să nu ne lăsați, domnule profesor! Cui să vă las? Întrebă buimac Petru. Între timp Îi trecuse furia și pierduse ceva și din nepăsarea gravă a celui care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
milyen szép léany volt. Păcat numai că Móduna-úr fost egy kicsi aktivista. Chit despre Andrei Mórar, nimic de zis: nagy ember! Ar merita ca o cărămidă, cel puțin, din Budapesta să-i poarte numele, zise doamna Ster, cu o voce gâtuită de emoție. Pentru ea, acest lucru era doar o chestiune de timp. În adâncul său, păstra, ca Într-o arhivă secretă, toate datele unei posibile inscripții scurte și totuși cuprinzătoare, legată de cel ce fusese singurul aventurier autentic pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
eforturi să nu geamă cum i se Întâmpla când bărbatul visurilor ei o măsura cu aceeași palmă din creștet În tălpi, pe față și pe spate, cu mici opriri În punctele fierbinți. Să Înțeleg că vă interesează, adică..., zise Petru gâtuit de emoție. Da' cum să nu, dom' profesor, răspunse Brândușă absent, cum să nu. Semne peste tot: uite un cal, Își spuse el, fericit ca atunci când scrisese pentru prima oara În viață cuvântul „cal”. Cu un cal pictat nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era un abator care duhnea a praf de pușcă. Bobby De Witt și un mexican zăceau pe podea morți, ciuruiți de gloanțe. Pe un perete întreg erau împroșcate fragmente de creier. Gâtul lui De Witt era vânăt acolo unde-l gâtuisem eu. Primul gând coerent care mi-a trecut prin minte a fost că îi omorâsem eu cât m fost inconștient, că îi executasem fără judecată menită să-i protejeze pe singurii doi oameni pe care-i iubeam. Fritzie trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]