660 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RONDELUL PRIMĂVERII CARE ÎNTÂRZIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Și iar primăvara-ntârzie Cu soare și ploi pentru flori Cu gâze și fluturi că mie Dor mi se face din nou de cocori Uscatele vânturi adie Când pier în adâncuri comori Că iar primăvara-ntârzie Cu soare și ploi pentru flori Străin într-o lume pustie Și-n noaptea cu plâns
RONDELUL PRIMĂVERII CARE ÎNTÂRZIE de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359587_a_360916]
-
în zăpadă, că mi-a trosnit zdravăn șira spinării. Altădată m-am lovit mai tare la genuchiul stâng că și acum calc mai blând cu stângul și ceva mai apăsat cu dreptul. Odată cu desprimăvărarea, începeau să curgă streșinile, ieșeam ca gâzele la soare să ne uscăm lăbuțele, vedeam cum se micșorează stratul de zăpadă, cum capătă o crustă care se ținea scrob dar se și înnegrea de tristețe, nu mai avea albul pur al ninsorii proaspete și înțelegeam că-și plânge
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
societate. Ce este o floare? O floare are, principalmente, o funcție estetică, de decor - ea înfrumusețează locul, așa cum și femeia trebuie să o facă. Apoi, o floare este prin definiție ceva fără voință proprie, spre deosebire de orice altceva, un animal, o gâză sau un copac - o pui unde stă, în vază, pe birou, la butonieră. E tăcută, fragilă, pasivă și frumoasă, la fel ca femeia perfectă din capul multora. Și, într-un final, florile se ofilesc, la fel ca femeile - nu am
Mulțumesc pentru flori, scumpule! Fiice, neveste și amante sau cum se cultivă femeia-floare de 8 martie () [Corola-blog/BlogPost/338682_a_340011]
-
lume, s-au îmbrăcat, au mers până unde...și au fost muriți. Acelea sunt vremuri foarte frumoase, chiar dacă nu pot să pricep mugetul de foame al unei vaci, schelălăitul unui câine sub ciomag, cântarea unei păsări prin poghiazuri, tăcerea unei gâze sub talpă și moartea unui om. Acelea sunt vremuri foarte frumoase, chiar dacă mă simt îndepărtat de fete, mă simt luat în șfichi de vorbă urâtă, în șfichi de vorbă crudă, în șfichi de bășcălie, de prostie omenească împinsă până la grotesc
Cele mai bune turte din sudul Moldovei de nord () [Corola-blog/BlogPost/340044_a_341373]
-
tocmai dinspre Tâmpa, tarlaua de dincolo de pădure! Aud: „Îți mai aduci aminte când veneai la prășit și treceai pe marginea pădurii, pe colnicul din pădure? Îți mai amintești cum, la prânz, așezam „masa” (șervetul) printre copaci și printre flori și gâze spontane, și mâncam în liniște, și ni se părea cea mai bună mâncare din lume, și ni se părea că suntem în rai, și că Dumnezeu umblă pe deasupra și pe dedesubtul pădurii, și că ne roagă (ne poruncește) în genunchi
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
mess. Toată treaba cu hunter-hunted (clișeul cu tv-ul deschis pe Animal Planet, hm...): Miller (scenaristul filmului) a încercat să evite banalul și a ieșit confuzie. Poveste teribilă, senzorială, în care toate simțurile sunt la pândă - auzul, prin vântul care suflă, gâzele bâzâind sau metronomul care toacă timpul ca un satâr, ca și muzica la pian care se ridică răsucindu-se erotic în aer, mai bună decât o scenă de sex explicit, e de departe liderul lor - de la celebrul regizor coreean Park
Stoker: Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339481_a_340810]
-
hora, jos, în luncă, Dulcele zefir zarea lin străbate, Toată păsărimea-i în strai nou de nuntă, Murmură-n pădure clipocit de ape. Umbrele din gânduri, de lumină-s bete Și-și ascund tăcute, urma prin ruine, Mișună prin iarbă gâzele în cete, Visul de înnoire trece-n zbor prin mine. Cu săgeata-i fină, Cupidon mă-ncearcă Și-mi strecoară-n suflet al iubirii dor, Focul său m-aprinde și-și răstoarnă parcă Peste mine, dulcele descânt c-un tremur
CUPIDON MĂ-NCEARCĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341454_a_342783]
-
zefirului într-un voluptuos și lung sărut de ape în care femeile își înmoaie glesnele de bronz sânii și umerii într-un iordan binefăcător botezându-se a doua oară se-aud harfe ciudate vuiet de ape cerul prădat de cântecele gâzelor care au luat în stăpânire cosmosul și-l descîntă mângâindu-l o evadare triumfală a vieții ca un puls al naturii spre reverie tot mai vale e pe vale și pădurile foșnesc a cai murgi și a haiduci a cerbi
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
durerile pe sânul meu în cuvinte zădărnicite existențe te șterg când bolovanul se rostogolește fără țintă cu răcoarea izvorului de munte cu gândul apelor din fântâni cerul curge în priviri râul disecă iubirea vie gânduri de flori în traiectorii pentru gâze minuscule magnolii respirând a meditație ridic făclia în risipirea mea în ruga ta cenușie de reflecția munților văpaia e aruncată într-o alergare de cursă lungă plasele de păianjeni stau la pândă pierdem teren nu și amintiri suzana deac Referință
VĂPAIA DINTR-O ALERGARE DE CURSĂ LUNGĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341768_a_343097]
-
Toate creațiile au fost modelate de aceeași Mână. Fiecare viață este un roman viu care se scrie undeva, în mod sigur, după umila mea părere, în genă. Cu lux de amănunte chiar. Fiind, apoi, și minuțios analizată. Atât a minusculelor gâze invizibile, cât și a „marilor” oameni. Animalele nu sunt preocupate de existența Creatorului și nici de aflarea locului unde sălășluiește El. Omul - da! Și, dacă ar fi știut lucrul acesta până acum, cred că primul lucru ce l-ar fi
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
lansarea unui tânăr talent care are ceva de spus în lumea literară. Este mai mult decât o încurajare de rutină a unui tânăr, este un gir dat cu discernământ acestei autoare. Și nu în zadar. De la universul copilăresc populat cu gâze de tot felul, cu flora și fauna descoperite, mai întâi în universul apropiat, apoi în sfera poveștilor și poeziilor care i-au legănat anii în preajma somnului, când Moș Ene întârzia să vină, Ana Maria Gîbu este beneficiara, în prezent, a
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
copiii din flori?” mă întrebam de fiecare dată când o revedeam. Priveam ore în șir insectele, albinele, fluturii. În toată acea mișcare continuă și muncă neobosită doar eu trândaveam, întinsă pe iarbă și mă gândeam cât de mare eram pentru gâzele acelea neajutorate. Ma simteam Dumnezeu printre ele sau Guliver in Țara piticilor. Minute în șir, priveam fascinată mușuroaiele de furnici. Îmi plăcea să le văd cum cărau firimiturile ce cadeau cand mancam bucata de pâine, micul meu dejun! Căutam trifoiul
FÂNEAŢA ( DIN RAIUL ÎN CARE AM FOST-POVESTIRI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340582_a_341911]
-
în zbor până în apropierea mea și ciripeau disperate. Niciodată nu i-am luat în mână. Mă mințeau bunica și mama că dacă pun mâna pe ei părinții lor îi vor părăsi, nu le va mai da de mâncare omizi sau gâze. Puii neștiind cine a sosit în preajma cuibului, când simțeau prezența cuiva în aropiere, imediat ridicau capetele și deschideau ciocurile înconjurate de o dungă galbenă căruia noi copii îi spuneam caș, care la maturizare dispărea. Oricum după o lună de zile
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
lumea. Barocul Marianei Cristescu reinventează realul și, simultan, îl umbrește, îi dă dimensiunea misterului, prin viziunea universului curbat. Poeta trece de la real la imaginar, grație unei uluitoare forțe a fantazării. Ca la Arghezi, regăsim capacitatea de a realiza descrierea unei gâze în viziunea marelui cosmos: „Marginalizat,/ cânele meu,/ maidanez,/ și-a luat câmpii/ și a șters-o pe ușă,/ adulmecând prin vecini/ invariabila tocană/ interetnică./ În elementul lor,/ miejii sărați ai nisipului/ scuipă coji de scoici/ de safir,/ racul își sună
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
șoptea ceva doctoriței argintii,... poate povestea reîntâlnirii... sau a asemănării... În adânc se mișca o undă ca un început de primăvară, dar eu mă împotriveam crunt de teamă că, topindu-se gheața se va surpa totul. Primăvara reînvie ierburile, copacii, gâzele, dar oamenilor fără libertate le întinde doar cununi de spini... Sonnenschein, lipită de colțul de umbră al vestibului, aștepta cu încordare să fie descoperită... Cine știe cum suntem făcuți? Poate că o vorbă oprește proaspăta încolțire! Își făcuse un joc din a
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și s-a dus să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
Lumina coaptă a florilor îngemănate, Învăluindu-ne, -ți vedeam cel chip rebel, În lanțul de frunze levantine, noi eram odată, Indescifrabila tăcere ți-o auzeam altfel... AH, TOAMNĂ... Invazia culorilor galben, maro, Nu ascultă de frunze, nici de ființe, Nici gâzele nu-și au cuvântul acolo, Culorile-și cos, din frunze, altițe. În broderia urcușului greu, O toamnă începe cusutul pe dos, Și frunzele gem, suspinând-n apogeu, Pământul le îmbracă generos... Ah, toamnă, copleșești ființa, Culorile-ți stropite sunt de
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
ce grasă esti? o persiflă el. Cristian făcu un semn ospătarei care i-a servit și aceasta a adus imediat listele cu meniul zilei. După servirea cinei, au plecat de braț spre faleză să se plimbe. Luminile erau aprinse, iar gâzele de noapte roiau în jurul becurilor incandescente. S-au așezat pe o bancă mai retrasă, unde lumina becului nu spărgea întunericul oferit de doi castani stufoși între care era amplasată banca. Cum au simțit tăria lemnului de brad sub ei, Cristian
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
Acasa > Poeme > Antologie > RONDELUL PRIMĂVERII CARE ÎNTÂRZIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 642 din 03 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Și iar primăvara-ntârzie Cu soare și ploi pentru flori Cu gâze și fluturi că mie, Dor mi se face din nou de cocori Uscatele vânturi adie Când pier în adâncuri comori Că iar primăvara-ntârzie Cu soare și ploi pentru flori Străin într-o lume pustie Și-n noaptea cu plâns
RONDELUL PRIMĂVERII CARE ÎNTÂRZIE de ION UNTARU în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343682_a_345011]
-
prăbușit pe scaun, nu înțelegea ce se întâmplă cu trupul ei pe care și acum îl simțea vibrând ca o coardă de vioară ciupită cu grație de menestrel. Inima îi bătea des, prin stomac se mișcau fel de fel de gâze într-o dezordine brauniană. Dintr-o dată avea mai multă forță, parcă se și înălțase, hainele de pe ea nu-i mai plăceau, s-a pipăit pe sânii pe care nu-i mai pusese de mult în sutien, simțea nevoia să-i
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
primulele și brândușele colorează poienile și pajiștile. E o plăcere să vezi cum în parcuri și în grădini mugurii arborilor cresc din ce în ce mai mult, cu fiecare zi a lunii lui Mărțișor. Pământul e mai cald iar printre ierburi mișună de zor gâze și viermișori. Insectele și-au depus toamna trecută oușoarele sau și-au ascuns larvele prin locuri ferite de ger. Gâzele sunt puține acum, la început de primăvară, dar în curând se vor înmulți foarte repede. Primăvara, în grădinile cu pomii
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
cresc din ce în ce mai mult, cu fiecare zi a lunii lui Mărțișor. Pământul e mai cald iar printre ierburi mișună de zor gâze și viermișori. Insectele și-au depus toamna trecută oușoarele sau și-au ascuns larvele prin locuri ferite de ger. Gâzele sunt puține acum, la început de primăvară, dar în curând se vor înmulți foarte repede. Primăvara, în grădinile cu pomii roditori înfloriți, se aude zumzetul albinelor și al bondarilor care culeg polenul și îl poartă pe căpșor și pe piciorușe
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
roșu-brun și le clocește timp de două săptămâni. Puișorii acoperiți cu un puf lung cenușiu, au ciocul galben, parcă au „caș” la gurița lor... Puii rândunelelor stau cuminți vreme de 21 de zile și își așteaptă părinții să le aducă gâze pe care le prind din zbor. Îi alintă ciripind în felul lor și îi hrănesc pe rând pe toți, fără deosebire. După trei săptămâni, puii nu mai primesc hrană și sunt forțați să iasă din cuib să își caute singurei
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
UN DRUM AL INIMII Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Am să găsesc un drum al inimii- Cea mai frumoasă zi atunci va fi, În care vor cânta toți îngerii Și gâzele plăpânde s-or îndrăgosti. Nestăvilita vrere nu mă înspăimântă- Am aruncat din pene puful slab, Și-acum, rotindu-mă-n văzduh, se înfiripă Dezinteresul de-a iubi tot ce e drag; Și într-o zi am s-o ascult pe
UN DRUM AL INIMII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378966_a_380295]
-
păpădie Din sufletul strivit de jale. În Obcinele Bucovine Coboară carele-ncărcate Cu spicele înmiresmate De aburi aromind a pâine. Natura toată se-nfioară De sufletul ce-și stinge dorul, Ce-n limpezime ca izvorul Se răstignește pe vioară. Prin iarbă gâzele se sting Grăbite toate să asculte, Aroma lacrimilor sfinte Prin Obcinele în amurg. Amintire Îți las trei trandafiri la geam, Ín casă e lumină și e foc. Se-mprăștie prin noapte o clapă de pian Și curge dinspre tine miros
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]