506 matches
-
autoritățile țariste în anul 1817, satul Erdecburnu făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În 1830, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
populației era formată din români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.291 locuitori din sat, 3.252 erau români (98.81%), 25 greci (0.76%), 6 ucraineni, 3 ruși, 2 bulgari, 2 germani și 1 găgăuz. La 1 ianuarie 1940, din cei 3.850 locuitori ai satului, 3.828 erau români (99.43%), 14 greci și 8 bulgari. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Tabacu a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate importantă de găgăuzi, precum și una mai mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.908 locuitori din sat, 1.191 erau bulgari (62.42%), 540 găgăuzi (28.30%), 97 turci (5.08%), 48 români (2.52%), 24
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
populației era formată din bulgari, existând și o comunitate importantă de găgăuzi, precum și una mai mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.908 locuitori din sat, 1.191 erau bulgari (62.42%), 540 găgăuzi (28.30%), 97 turci (5.08%), 48 români (2.52%), 24 ruși (1.26%) și 2 greci. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.000 locuitori ai satului, 1.024 erau bulgari (51.2%), 960 găgăuzi (48.0%) și 16
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
bulgari (62.42%), 540 găgăuzi (28.30%), 97 turci (5.08%), 48 români (2.52%), 24 ruși (1.26%) și 2 greci. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.000 locuitori ai satului, 1.024 erau bulgari (51.2%), 960 găgăuzi (48.0%) și 16 români (0.8%). În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS. Mai mulți săteni au fost arestați pentru propagandă bolșevică. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.632 locuitori din sat, 2.571 erau români (97.68%), 34 ruși (1.29%), 19 bulgari (0.72%), 3 găgăuzi, 2 polonezi, 2 turci și 1 nedeclarat. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o
Frecăței, Reni () [Corola-website/Science/317908_a_319237]
-
la nivelul comunei Cuhureștii de Sus constituie 2,441 de oameni, 48.26% fiind bărbați iar 51.74% femei. Compoziția etnică a populația comunei arată în felul următor: 92.01% - moldoveni/români, 6.47% - ucraineni, 1.19% - ruși, 0.00% - găgăuzi, 0.04% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.00% - țigani, 0.29% - alte etnii. În prezent în satul Cuhureștii de Sus există 788 gospodării casnice, asociații agricole "Olver-agro SRL" și "Ervas-agro SRL", ocol silvic, moară, oloiniță, filiala băncii
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
sunt școala, biserica și serviciul militar. Procesul de rusificare a teritoriului a mai constat și în colonizarea cu alte etnii aduse de pe cuprinsul Rusiei, din țările de limbă germană și din Imperiul Otoman: ruși și ucraineni, germani, evrei, bulgari și găgăuzi. Un al treilea mijloc de desnaționalizare a fost toponimia: ori de câte ori autoritățile ruse aveau de ales între o denumire moldoveană și alta tătară sau turcă, au ales-o sistematic, ca nume oficial, pe cea de-a doua (de exemplu Кагул de la
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Republicii Moldova. Când parlamentarii moldoveni au ales calea independenței mai degrabă decât cea a unirii cu România, președintele Mircea Snegur a elaborat doctrina numită "un popor, două state". Această doctrină susține că Republica Moldova este o "„patrie a moldovenilor români, ruși, ucraineni, găgăuzi, bulgari ș. a., toți cetățeni egali în drepturi și toți deopotrivă moldoveni, fie că aparțin limbii, istoriei și culturii poporului român, rus, ucrainean, găgăuz sau bulgar”". După alegerile din 1996, identitatea românească a populației majoritare și bășinașe a început să fie
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
un popor, două state". Această doctrină susține că Republica Moldova este o "„patrie a moldovenilor români, ruși, ucraineni, găgăuzi, bulgari ș. a., toți cetățeni egali în drepturi și toți deopotrivă moldoveni, fie că aparțin limbii, istoriei și culturii poporului român, rus, ucrainean, găgăuz sau bulgar”". După alegerile din 1996, identitatea românească a populației majoritare și bășinașe a început să fie negată din nou, articolul 13 din noua constituție ulterior adoptată, susținând, ca în epoca sovietică, că ar exista „diferență dintre limba română și
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
a țării. Rezultatul acestor evoluții este că în prezent (2013) singura etnie conlocuitoare din Republica Moldova care nu își poate afirma nestingherit indentitatea și istoria în relație cu semenii săi de peste hotarele statului, este cea băștinașă și majoritară, devreme ce Bulgarii, Găgăuzii, Rușii sau Ucrainenii se pot în mod liber afirma ca membri ai națiunilor respective, în timp ce Basarabenii care îndrăznesc să se afirme Români sunt socotiți ca o minoritate în propria lor țară, iar dacă predau că Moldovenii sunt Români, pot fi
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
să fie cetățean al țării. Exemple: Cercetătorii din științele umane nu confundă Dreptul pământean ("jus soli" care definește națiunile politice) cu Dreptul strămoșesc ("jus sanguinis" care definește comunitățile istorico-lingvistice), și folosesc substantive comune : ...folosirea substantivelor proprii (Scoțieni, Corsicani, Moldoveni, Lipoveni, Găgăuzi, Romi...) fiind rezervată comunităților istorico-etnice care nu constituie nici un ansamblu lingvistic în sine, nici o națiune politică, ci sunt definite prin o istorie comună sau o apartenență geografică anume. Astfel, deosebind Dreptul pământean de Dreptul strămoșesc, cercetătorii din științele umane pot
Ius soli () [Corola-website/Science/315275_a_316604]
-
Parlamentului RM în cadrul Adunării Parlamentare a CSI. În anii 2011-2014 a fost șeful Grupului de prietenie dintre Parlamentul Republicii Moldova și Duma de Stat a Federației Ruse. Despre referendumul nelegitim din Găgăuzia din 2014, el a spus că „respect decizia poporului găgăuz”, dar nu îl recunoaște. La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, Stoianoglo nu a fost incus pe listele PDM. În ianuarie 2015 a părăsit Partidul Democrat pentru a candida independent la funcția de bașcan al Găgăuziei. În 2015 din nou
Alexandru Stoianoglo () [Corola-website/Science/334671_a_336000]
-
raional Reni, populația de limbă română avea o pondere de 49% din totalul locuitorilor, fiind etnia cea mai importantă numeric din localitate. Ar mai fi de menționat și faptul că în satul Bolboca (Bulboaca) majoritatea populației este formată din etnici găgăuzi, iar în satul Caragacii-Vechi din etnici bulgari. Principalele activități economice ale Raionului Reni sunt agricultura intensivă, pescuitul, turismul balnear și de recreere. Ca resurse naturale ale zonei sunt nisipul și argila, folosite în principal în construcții. Agricultura este principala ocupație
Raionul Reni () [Corola-website/Science/317942_a_319271]
-
volum total de pește 56 de mii de litri. Deasemenea, serviciul sanitar a examintat în martie (2014) solicitarea guvernatorului unității teritoriale autonome Găgăuzia, Mihail Formuzal, de a relua livrările producției vitivinicole pe piată Federației Ruse” ca urmare a referendumului separatist găgăuz. Deja a fost stabilită lista întreprinderilor care vor prezenta mostre de produse pentru examinare în laboratorul Rospotrebnadzor-ului. Cu toate acestea Găgăuzia nu va putea exporta vin în Rusia fără acordul Chișinăului. Cei mai mari consumatori de vinuri moldovenești din UE
Embargoul rus asupra vinurilor din Republica Moldova (2013-prezent) () [Corola-website/Science/330160_a_331489]
-
fiind practic pe frontieră. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Bulgărica a făcut parte din componența României, în Plasa Traian a județului Cahul. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici de găgăuzi, români și ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.404 locuitori din sat, 2.119 erau bulgari (91.10%), 134 găgăuzi (5.57%), 69 români (2.87%), 64 ruși (2.66%), 7 evrei, 6 greci
Bulgărica, Bolgrad () [Corola-website/Science/318247_a_319576]
-
Cahul. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici de găgăuzi, români și ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.404 locuitori din sat, 2.119 erau bulgari (91.10%), 134 găgăuzi (5.57%), 69 români (2.87%), 64 ruși (2.66%), 7 evrei, 6 greci, 3 ucraineni și 3 evrei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie
Bulgărica, Bolgrad () [Corola-website/Science/318247_a_319576]
-
Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Tropoclo a fost fondat în anul 1829 de către coloniști bulgari pe locul taberei tătarilor. Mai târziu, s-au stabilit aici soldații lăsați la vatră, precum și așa-numiții "marinari
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
se salute cu slujitorul altarului. Deși s-a gândit inițial să solicite o altă parohie, a rămas la Abaclia. A avut în grijă și satele din apropiere unde nu existau biserici. Locuitorii din aceste sate erau îndeosebi etnici bulgari și găgăuzi. În decursul celor 23 ani în care a slujit în satul Abaclia, pr. Gheorghe Botnari a reușit să îndrepte spre biserică pe majoritatea enoriașilor săi, oferind cursuri de catehizare pentru aceștia. Ca o recunpoaștere a efoturilor depuse acolo, IPS Ionatan
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
soldaților, 36 de deputați din partea țăranilor, 58 de deputați fiind aleși de comisiile comunale și ale ținuturilor și de asociațiile profesionale. Din totalul de 156 deputați, 105 erau moldoveni, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean și 1 grec. Prima ședință a Sfatului Țării a avut loc la data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917 și a fost ales ca președinte Ion Inculeț. În decursul existenței sale, Sfatul Țării s-a întrunit
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
(n. 1 iunie 1952, sătul Chirsova, raionul Comrat) este un politician găgăuz din Republică Moldova, care a deținut funcția de președinte al Adunării Populare din UTA Gagauz-Yeri în perioada 2002-2003. Ivan Petrovici Kristioglo (în alfabetul chirilic: Иван Петрович Кристиогло) s-a născut la data de 1 iunie 1952 în satul Chirsovo din
Ivan Kristioglo () [Corola-website/Science/305602_a_306931]
-
sa în cazul adoptării deciziilor și îi respinge orice inițiative. Adunarea Populară a Găgăuziei l-a ales la data de 10 iulie 2002 pe președintele sau, Ivan Kristioglo, în funcția de guvernator interimar al UTA Găgăuzia. Adunarea Populară a UTA Găgăuz Yeri din 26 iulie 2002 a anulat decizia ei anterioară de a-l numi pe președintele Adunării, Ivan Kristioglo, ca guvernator interimar după demisia lui Dumitru Croitor și l-a desemnat că guvernator interimar al Găgăuziei pe Gheorghi Mollo. Această
Ivan Kristioglo () [Corola-website/Science/305602_a_306931]
-
că guvernator interimar al Găgăuziei pe Gheorghi Mollo. Această decizie a fost adoptată după ce procurorul general al regiunii autonome, Gheorghi Leiciu, a trimis o scrisoare Adunării Populare a Găgăuziei afirmând că numirea lui Ivan Kristioglo, ca guvernator interimar al UTA Găgăuz Yeri la 10 iulie 2002 a fost ilegală deoarece a încălcat principiul separării puterilor în stat. Nemulțumit de relațiile cu președintele Vladimir Voronin, Ivan Kristioglo a condus un grup de deputați din legislativul regional de la Comrat, care s-au întâlnit
Ivan Kristioglo () [Corola-website/Science/305602_a_306931]
-
președintele Vladimir Voronin, Ivan Kristioglo a condus un grup de deputați din legislativul regional de la Comrat, care s-au întâlnit în august 2003 la Tiraspol cu deputații din Sovietul Suprem (legislativul) transnistrean. Kristioglo a declarat pentru jurnaliștii transnistreni că deputații găgăuzi au discutat cu legislatorii de la Tiraspol eventuală participare a reprezentanților Adunării Populare de la Comrat, împreună cu colegii transnistreni, la lucrările Comisiei Constituționale Mixte (CCM). Ivan Kristioglo s-a declarat nemulțumit de faptul că autonomia găgăuza a fost exclusă din cadrul negocierilor cu privire la
Ivan Kristioglo () [Corola-website/Science/305602_a_306931]
-
a alăturat forțelor care revendică includerea Găgăuziei în tratativele cu privire la federalizare. Ca urmare a acestei acțiuni, bașcanul Gheorghe Tabunșcic a încercat demiterea lui Kristioglo, dar nu a reușit acumularea celor două treimi din numărul de voturi din Adunarea Populară. Deputații găgăuzi au votat, totuși, în unanimitate o hotărâre, prin care i-au retras lui Kristioglo dreptul de a face declarații în numele Adunării Populare sau a prezidiului acesteia. La data de 20 decembrie 2003, odată cu formarea unui nou legislativ în autonomia găgăuza
Ivan Kristioglo () [Corola-website/Science/305602_a_306931]