1,263 matches
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > PĂDUREA SOARELUI (1, 2) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pădurea Soarelui (1) Nămeții de zăpadă costumaseră pământul în alb. Sunetul viscolului năprasnic și gălăgios ca o goarnă, din cauza căruia, cerul și pământul semănau cu o coală imensă de hârtie, parcă aducea de departe vești despre alte meleaguri, neînțelese de oamenii din case, care se încălzeau la căldura reconfortantă a focului din sobe. Ningea de
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
îl duce acasă. La un moment dat nu se mai putu abține și îi întrebă iarăși pe moș: - Moșule, ce naiba se întâmplă? Unde mă duci? Dar moșul îl ignoră de data asta, prefăcându-se că nu-l aude, privind câinii gălăgioși și drumul. Și-au mers așa o bună bucată de vreme, în timp ce el nu mai știa ce să creadă, în timp ce moșul zâmbea în barbă, trăgându-i din când în când o ocheadă furișă. La capătul pârtiei intrară printre mulți brazi
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
dă bine, Tufe pline de afine, Ce să spun chiuitori Se puseră vreo trei ciori, Steaguri fluturau pe ciuturi Trei cohorte mari de fluturi, Un bondar a vin duhnind, Trecea aghezmuind. Vreo trei rate dolofoane Învârteau la patefoane; Cinci gânsaci gălăgioși Îi serveau cu caltaboși. Mare nuntă , cu mult sârg, Haideți, măi copii, în crâng! Mirele e de rang mare Cu fireturi sclipitoare. A venit de peste-ocean, La volanul de Mertan, Venit chiar din Rio Bravo Un gândac de Colorado. Cel
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
MAGIA LUI MOȘ CRĂCIUN Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului Moș Crăciun privea, cum arde focul în șemineu. Flăcările puternice îi luminau ochii albaștri ca cerul. De afară se auzeau voci gălăgioase. Privi mirat spre ușa, care se izbi cu putere de perete. -Ce-i zarva asta? se ridică impunător în picioare. Barba și părul, albe, înălțimea, greutatea îi dădeau un aer impozant. Cei din jurul lui știau că are suflet de aur. Spiridușii
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
lăudați! Hmm, bufni Pepper. O tăcere ireală domnea peste castel. Se auzeau doar clopoțeii renilor și vântul ușor ce spulbera fulgii albi de nea. Moșul îi studia atent. Îi cunoștea dintotdeauna, nu era simplu, să-i strunești. De obicei erau gălăgioși, veseli, jucăuși, chiar certăreți uneori, dar cu suflete de stele. Acum erau tăcuți. Oarecum triști. Știau că dorința era imposibil de îndeplinit. -Cel de Sus a hotărât ca la miezul nopții toți copiii sa nu doarma! Spiritul omului va impărți
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
pufnind Baraba. Voi ucenicii și adepții învățătorului vostru nu trăiți într-o lume reală prietene ci într-o lume a presupunerilor, care e mai amețitoare și mai nesigură decât vinul acesta. Tăcură amândoi. În han intrase un grup de studenți gălăgioși împreună cu profesorul lor care fără să dea atenție celor doi se așezară la o masă de unde chemară hangiul cu bătăi de pumni în tăblia mesei. Baraba îi privi un timp cu suspiciune iar apoi își întoarse privirea către ucenic și
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
din cană și spuse: -Vorbești frumos amice, știi să sucești vorbele, dar tot un idiot rămâi. Acum însă să trecem la treburi mai importante. Vreau să mă ajuți să trimit o vorbă cuiva, spuse el încet iscodind cu privirea pe gălăgioșii studenți care își vedeau de petrecerea lor. -Doar atât și-apoi uit că te-am văzut, mai spuse Baraba. Ei! Ce zici? Ucenicul păru că se gândește. Spuse: -Mă prind, dacă te pot ajuta. -Mă poți ajuta fiindcă nu pot
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
capul dat pe spate, ciocul ridicat și coada țeapănă, aminteau ușor de poziția lui Mihai Man când intrase prima dată în fermă. Directorul refuză cadoul, dar nu avu nimic împotrivă ca pasărea să împodobească peretele din fața biroului său, spre entuziasmul gălăgios al celor patru studenți care își petreceau mare parte din timp redactându-și lucrările la masa lungă de protocol. Raluca Radu - anul trei, făcuse o remarcă interesantă la un moment dat: - Știați că pe dealurile din spatele grajdurilor trăiesc fazani? Uneori
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
pufnind Baraba. Voi ucenicii și adepții învățătorului vostru nu trăiți într-o lume reală prietene ci într-o lume a presupunerilor, care e mai amețitoare și mai nesigură decât vinul acesta. Tăcură amândoi. În han intrase un grup de studenți gălăgioși împreună cu profesorul lor care fără să dea atenție celor doi se așezară la o masă de unde chemară hangiul cu bătăi de pumni în tăblia mesei. Baraba îi privi un timp cu suspiciune iar apoi își întoarse privirea către ucenic și
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
vinul din cană și spuse: -Vorbești frumos amice, știi să sucești vorbele, dar tot idiot rămâi. Acum însă să trecem la treburi mai importante. Vreau să mă ajuți să trimit o vorbă cuiva, spuse el încet iscodind cu privirea pe gălăgioșii studenți care își vedeau de petrecerea lor. -Doar atât și-apoi uit că te-am văzut, mai spuse Baraba. Ei! Ce zici? Ucenicul păru că se gândește. Spuse: -Mă leg, dacă te pot ajuta. -Mă poți ajuta fiindcă nu pot
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
am aflat că părinții Suzanei erau amândoi unguri, dar locuiau la Košice, în Cehoslovacia. După ce au terminat de servit cina, fetele se delectau și ele cu un vin Murfatlar alb, la trei sferturi și discutau între ele. Erau vesele și gălăgioase, ca niște vrăbiuțe pe o creangă. În sfârșit, orchestra ne-a invitat la dans și a început cu un tangou languros. Grăbit să nu-mi invite altcineva fata preferată, cu trandafirul roșu în mână, m-am apropiat de masa lor
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
mă tachinau și își dădeau ghionturi la început, dar când au văzut cum apare fizic partenera mea, începusem să descifrez în vorbele lor invidia. Nici la masa Suzanei nu era liniște, colegele sale aruncând mereu ochiade spre noi și ciripind gălăgios pe limba lor. În săptămâna cât Suzana a mai rămas la Mamaia, s-a înfiripat o atracție puternică între noi. Făceam plajă împreună, ori de câte ori puteam să “fug” de la serviciu, seara ne întâlneam și mergeam la dans, ori în același restaurant
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
în realitatea imediată, Mihai Dor are răbufniri de revoltă împotriva nedreptăților de tot felul, împotriva falselor valori, împotriva oricărui tip de manipulare, care aduc atingere libertății individului, manipularea prin mass-media fiind una dintre cele mai nocive: „În fiecare zi,/ ascult gălăgioasele glasuri/ ascunse în blestematul televizor, / strigătul atâtor nedreptăți,/ asist, fără putință,/ la condamnarea binelui,/ cum oameni, până la cer de nevinovați,/ ne sunt aruncați în ochi,/ să-i sfâșiem cu colții/ unei răzbunări inutile...”(„Cui să spun că mă doare?”). Ca
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor de pescuit aflați în apropierea mea, m-au trezit din contemplarea stolului ce așeza o distanță tot mai mare între mine și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
dispăruți. Normal că, înainte de sfârșitul programului, mă înființez la grădiniță, gata să ridic „pachetul”. Educatoarea, o femeie robustă cu ten măsliniu, mă abordează războinic: - Dumneavoastră ați venit după Miță? - Da..., fac ochii mari, căutând claia castanie de păr în gloata gălăgioasă care se strecoară pe lângă mine. Cam așa ar trebui să arate termitele în atac, mă fulgeră o idee în momentul în care hoarda e gata să mă dărâme de pe picioare. Femeia, cu ochi de vultur, îl pescuiește din grupul de
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
plecăm. Și stăpâna înepu tare: - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! îi ținură ceilalți isonul și celelalte păsări. Apoi își luară zborul. Viscolul începuse și el de ceva timp să vâjâie puternic. Cotănelile păsărilor uriașe și viscolul formau un cor gălăgios și insuportabil în văzduh. Zburară așa o perioadă, la fel ca și moșii negrii, până când stăpâna cotanelor vorbi: - Măi surioarelor, haideți să-l căutăm pe Moș Crăciun, să-l cunoaștem și noi. Mai ales că moșul ăla negru și urăt
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
lupta cu Moș Gerilă. Ajunseră într-unul din momentele când acesta încerca să se apere de Moș Gerilă, dar acesta îl trântise din nou la pământ. Și nu mică le fu surpriza moșilor cei negrii, când văzură păsările uriașe și gălăgioase, care se aruncară asupra lor. Stăpâna lor se repezi direct peste moșul negru și hidos, trântindu-l la pământ. - Ceee? Ce-i cu tine aici? Și cu suratele tale, stăpână a cotanelor? izbucni Moș Gerilă, nu ziceai că vrei să
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
zburau. Le mai vedeam seara, dacă în Timișul Mort (un braț al Timișului, ce se prelungea până la capătul grădinii noastre) era apă. De era secetă, mai veneau de 2-3 ori pe zi, acasă. Urmau rațele. Favoritele mele! Cu mersul legănat, gălăgioase peste măsură, tulburau apa și făceau tumbe, alergându-se, până terminau și de mâncat, apoi plecau la baltă...sau pe stradă, tot bombănind. Urmau curcile. Leneșe, cu bătăi largi de aripi, adunau și ele ceva boabe. Când aveam curcani, îi
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor de pescuit aflați în apropierea mea, m-au trezit din contemplarea stolului ce așeza o distanță tot mai mare între mine și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
să-și ia copil de suflet, să lase tot ce are unui străin!... Ah, numai vipera aia de nevastă-sa l-a îmbrobodit să facă asemenea prostie. S-o mai prind eu vreodată pe aici!... Câțiva prichindei în apropiere încercau gălăgioși să înalțe un balon cu aer cald. Balonul, un fel de pungă din folie de material plastic foarte subțire, trebuia umflat prin întoarcerea orificiului de alimentare cu aer în direcția brizei. Aerul captat era apoi încălzit de soare, făcând balonul
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
că mergeți la film. Da, mă duc, vă iubim, pa, am fugit. ─ Elena, stai. Te rog ceva. Fără băieți. Ai înțeles? ─ Daaaa, ce băieți? Noi? Neee! Stați liniștită. Fetele au sărit în sus de bucurie. Am mers fericite, libere și gălăgioase la film. Trei ore aveam învoirea. Nu știu ce film am văzut, admiram sala, lumea îmbrăcată elegant. În primăvară ne urcam în autobuze și ne duceam, în afara orașului la o distanță de o oră, la sere. Acolo copileam roșii. Nu știam cum
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
-l întreabă care-i pricina că-l onorează cu această vizită neplanificată. - Uitați-vă la fata mea! Spune reb Fisel cu emoție. - Da, zice rabinul, cum de nu m-am gândit? Muncești prea mult, nu dormi destul, copiii sunt desigur gălăgioși... Sfatul meu este să-ți iei un concediu și să pleci la Tfat. Îți voi da o scrisoare către rabinul Cutare. Reb Fisel mulțumește și se retrage respectuos. Nici un cuvânt despre barba... Și atunci, se hotărăște: intra la Iacov frizerul
SCHIŢE UMORISTICE (91) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366980_a_368309]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SĂ FIU UN CUIB Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc vrăjită cum mii de fulgi sfioși Dansează menuet pe necuprisul zării, Pe drum se-aud copiii fugind gălăgioși, Doar ei alungă ceața și griul așezării. Deodată sunt atinsă de gândul cel hoinar Adus în faptul serii de îngerul-poștaș, Pe-al meu copil lăuntric îl cheamă la hotar, Ca Moșului Crăciun să-i scrie un răvaș. Moșule drag, nu
SĂ FIU UN CUIB de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367007_a_368336]