1,586 matches
-
Ioan, conotația transcendență este exprimată explicit și insistent: Fiul este de origine cerească (e.g. 1,14; 17,1-5). În corpusul paulin, acest nume se întâlnește relativ rar: de patru ori ho hyiòs to¤ theo¤ (Rom 1,3; 2Cor 1,19; Gal 2,20; Ef 4,13) și de treisprezece ori ho hyiòs auto¤, ho hyiòs tQÎs agápQs auto¤ („Fiul iubirii sale” - Col 1,13) sau pur și simplu ho hyiós278 și are rolul să sublinieze poziția cu totul specială în care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în relație cu Dumnezeu. Apostolul îl folosește în contexte speciale: - în epistolele Români și Gălățeni, pentru a întări afirmațiile despre rolul răscumpărător al lui Isus în polemică paulină cu iudaizanții, care voiau să mențină și prescripțiile legii lui Moise (e.g. Gal 4,4-5: „Iar când a venit plinirea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul său născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care erau sub Lege...”); - în Români 8,32, pentru a arăta implicarea lui Dumnezeu-Tatăl în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a iubit și s-a dat pe sine însuși pentru mine”; - în sfârșit, pentru a introduce tema „înfierii”: corolar al răscumpărării, noua condiție pe care o dobândesc cei care sunt „în Hristos” este aceea de fii adoptivi ai lui Dumnezeu (Gal 4,4) și „împreună-răscumpărători cu Hristos” (Rom 8,15). Isus este Fiul unic, dar îi cheamă pe oameni să aibă aceeași relație intimă cu Tatăl, astfel încât el să fie prÄtótokos en polložs adelphožs, „întâiul născut între mulți frați” (Rom 8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ps 2,8). În Noul Testament, „moștenirea”, care se spiritualizează și devine Împărăția lui Dumnezeu și viața veșnică, este dobândită de Hristos în urmă pătimirii și a morții (cf. Evr 2,8) și e împărtășită tuturor celor care aderă la el (Gal 4,5-7). 4.3.17. ′așb („Socotitor” - 2.1.8.6.) nu are corespondent biblic. E drept că se vorbește de o „Carte a popoarelor” (Ps 87/86, 5-6), de o „Carte a vietii” (Ps 69/68, 29), în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al afecțiunilor acestuia, În special În probleme precum alegerile reproductive ale femeilor (În particular avortul), SIDA și sexualitate (În special În aspectele ce afectează persoanele de orientare homosexuală). Într-un articol recent despre gen și postsocialism, Gail Kligman și Susan Gal analizează rolul central al tematicii reproducerii În evoluția dezbaterilor politice În Europa de Est, după 1989. Autoarele descriu discursul politic ca fiind naționalist și orientat către esențializarea rolurilor de gen. Dacă naționaliștii de astăzi „au ca preocupare-centru maternitatea și femeile ca «păstrătoare
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
publicații care au depus un real efort de demascare a acestui tip de extremism. Vezi Dilema, vol. 7, nr. 314, 325, 334, 349, 1999 - patru numere speciale dedicate clișeelor despre romi, maghiari, germani și evrei. 38. Gail Kligman și Susan Gal, „Gendering Postsocialism: Reproduction as Politics in East Central Europe”, În Sorin Antohi și Vladimir Tismăneanu (eds.), Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath, Central European University, Budapesta, 2000, p. 207. Bibliografie selectivătc "Bibliografie selectivă" Surse principaletc
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Ceaușescu’s Romania, University of California Press, Berkeley, 1998. Kligman, Gail, „The Politics of Reproduction in Ceaușescu’s Romania: A Case Study in Political Rule”, East European Politics and Societies, vol. 6, nr. 3, 1992, pp. 364-418. Kligman, Gail, și Gal, Susan, „Gendering Postsocialism: Reproduction as Politics in East Central Europe”, În Sorin Antohi și Vladimir Tismăneanu (eds.), Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath, Central European University, Budapesta, 2000, pp. 198-215. Kohn, Hans, The Idea of
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece toate nopțile, Diogene bate străzile Atenei cu un felinar aprins în mână în plină zi, rotindu-l în juru-i, luminând cu el fețele trecătorilor și adăugând că este în căutarea unui om... îl știm pe Diogene
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Ilarie, cinstea amintirea lui Augustin și îi îndemna să tacă pe cei ce îl criticau. Prosperus nu și-a încetat activitatea de apărător și de continuator al lui Augustin, ci a scris Răspunsuri în favoarea lui Augustin la capitolele cuprinzând obiecțiile galilor care îl criticau și ale lui Vincențiu din Lérins, adică ale unor literați din Marsilia (Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Gallorum calumniantium și Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Vincentianarum), Răspunsuri referitoare la fragmente alese din Augustin de către genovezi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
actualitate tratate în mod mai liric și mai intimist; alți poeți, în schimb, se întorc la finalitățile didactice care caracterizaseră poezia creștină încă de la origini și care se manifestaseră, de exemplu, în compunerea unor parafraze poetice ale Bibliei. 1. Ciprian Galul Cel mai puțin cunoscut dintre acești poeți este cel care deschide seria (a trăit probabil la începuturile secolului al cincilea); opera și personalitatea lui au fost descoperite treptat prin studiile făcute în epoca modernă. O parafrază în versuri a Heptateuhului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Heptateuhului ar fi, așadar, opera lui Ciprian din Galia, personaj extrem de obscur din moment ce scriitorii medievali îl confundă cu mai cunoscutul Ciprian din Cartagina; el trebuie plasat însă în Galia primelor decenii ale secolului al cincilea: paralele textuale dovedesc că Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgân Claudian, care a scris între 395 și 405 și că a fost imitat de Claudius Marius Victor. Ar putea fi acel presbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Claudius Marius Victor. Ar putea fi acel presbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns până la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui Ciprian Galul este, în maniera lui Iuvencus, o parafrază în hexametri, însă nu pare un poem unic cu o structură organică, ci mai degrabă pare format dintr-o serie de șapte poeme separate unul de altul. Poetul a folosit un text biblic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în mod neobișnuit și afectat. Potrivit lui Fontaine, aici Avitus ar condamna stilul prețios, care pătrunsese în poezia din Galia creștină o dată cu scrierile lui Sydonius Apolinarie, și ar pleda pentru o poezie mai lipsită de podoabe, așa cum fusese Heptateuhul lui Ciprian Galul. Avitus pare să fi pus în practică cel puțin parțial acest principiu pentru că stilul său e mult mai puțin înflorit decât al altor poeți creștini și se caracterizează printr-o linearitate și o eleganță ce nu sunt lipsite de valoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
discutate în lungul răspuns trimis șambelanului Eupraxios care îi pusese lui Sever o serie de întrebări referitoare la teme doctrinare (nașterea Logosului, întruparea sa, suferințele și așa mai departe) și la exegeza unor pasaje din Scripturi (de exemplu, de ce în Gal. 3, 13 Cristos este numit „blestem”; de ce a fost poruncită circumcizia; care este interpretarea anumitor cuvinte ale lui Isus...). O culegere cuprinzând 366 de imnuri liturgice în greacă, între care 295 atribuite lui Sever, a fost tradusă în siriană între
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Prosper și Ilarie, cinstea amintirea lui Augustin și îi îndemna să tacă pe cei ce îl criticau. Prosper și-a continuat activitatea de apărător și de continuator al lui Augustin, scriind Răspunsuri în favoarea lui Augustin la capitolele cuprinzînd obiecțiile galilor care îl criticau și ale lui Vincențiu de Lerin, adică ale unor literați din Marsilia, (Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Gallorum calumniantium și Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Vincentianarum), Răspunsuri referitoare la fragmente alese din Augustin de către genovezi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
actualitate tratate în mod mai liric și mai intimist; alți poeți, în schimb, se întorc la finalitățile didactice care caracterizaseră poezia creștină încă de la origini și care se manifestaseră, de exemplu, în compunerea unor parafraze poetice ale Bibliei. 1. Ciprian Galul Cel mai puțin cunoscut dintre acești poeți este cel mai vechi (a trăit probabil la începutul secolului al V-lea); opera și personalitatea lui au fost descoperite treptat prin studiile făcute în epoca modernă. O parafrază în versuri a Heptateuhului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Heptateuhului ar fi opera lui Ciprian din Gallia, personaj extrem de obscur, din moment ce scriitorii medievali îl confundă cu mai cunoscutul Ciprian din Cartagina; el trebuie plasat însă în Gallia primelor decenii ale secolului al V-lea: paralelele textuale dovedesc că Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgîn Claudianus, care a scris între 395 și 405, și că a fost imitat de Claudius Marius Victor. Ar putea fi acel prezbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Marius Victor. Ar putea fi acel prezbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns pînă la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui Ciprian Galul este, în maniera lui Iuvencus, o parafrază în hexametri, însă nu pare un poem unic, cu o structură organică, ci mai degrabă format dintr-o serie de șapte poeme separate. Poetul a folosit un text biblic anterior versiunii lui Ieronim
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în mod neobișnuit și afectat. Potrivit lui Fontaine, aici Avitus ar condamna stilul prețios, care pătrunsese în poezia din Gallia creștină o dată cu scrierile lui Sidonius Apollinaris, și ar pleda pentru o poezie mai lipsită de podoabe, cum fusese Heptateuhul lui Ciprian Galul. Avitus pare să fi pus în practică, cel puțin parțial, acest principiu, deoarece stilul său e mult mai puțin înflorit decît al altor poeți creștini și se caracterizează printr-o linearitate și o eleganță ce nu sînt lipsite de valoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și exegetice sînt discutate în lungul răspuns trimis șambelanului Eupraxios, care îi pusese lui Sever o serie de întrebări referitoare la teme doctrinare (nașterea Logosului, întruparea sa, patimile etc.) și la exegeza unor pasaje din Scripturi (de exemplu, de ce în Gal. 3,13 Cristos este numit „blestem”; de ce a fost poruncită circumcizia; care este interpretarea anumitor cuvinte ale lui Isus). O culegere cuprinzînd 366 de imnuri liturgice în greacă, dintre care 295 atribuite lui Sever, a fost tradusă în siriacă între
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
SOCIETATEA DE LECTURĂ DIN ORADEA, asociație înființată la Oradea la 26 noiembrie 1848. Statutul poartă titlul Legile Societății Junimii Românești, semnatarii fiind Iosif Roman (președinte), Vasile Șorban (vicepreședinte), Georgiu Deheleanu (secretar) și Ioan Gal (vicenotar). Deși aprobarea oficială este cerută din octombrie 1850, va fi primită abia la 21 martie 1852, iar inaugurarea activității se face în ședința din 25 iunie 1852, societatea „de leptură” avându-l ca îndrumător pe profesorul Alexandru Roman, apoi
SOCIETATEA DE LECTURA DIN ORADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289754_a_291083]
-
limba lui Slavici și a lui Coșbuc, Cluj, 1957; I. Peltz, Cum i-am cunoscut, București, 1964, 24-34; Eftimiu, Portrete, 176-187, 475-477; Pompiliu Marcea, Ioan Slavici, București, 1965; Ion Dodu Bălan, Valori literare, București, 1966, 39-82; Brădățeanu, Drama, 124-129; Teodor Gal, Ioan Slavici despre educație și învățământ, București, 1967; Zaciu, Masca, 397-419; D. Vatamaniuc, Ioan Slavici și lumea prin care a trecut, București, 1968; Vintilă Russu-Șirianu, Vinurile lor..., București, 1969, 365-407; Brădățeanu, Comedia, 133-140; D. Vatamaniuc, Ioan Slavici. Opera literară, București
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
aluviunile Dunării, formarea și caracteristicile cordonului litoral din lungul deltei, care periclita navigația. Prima consemnare a numelui roman al Dunării - Danubius, pentru cursul superior și mijlociu, ne-o dă în secolul I î.e.n. împăratul Iulius Cezar în descrierea războaielor cu galii (De bello gallico). Menționează că uriașa Pădure Hercynică se întinde de-a lungul Danubiului până la hotarele dacilor (ad fines Dacorum). Strabon, în secolul I î.e.n., ne prezintă izvoarele, cursul și Delta cu 7 brațe și aduce o precizare foarte importantă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
, revistă de cultură apărută la Satu Mare, lunar, apoi neregulat, din ianuarie 1990 până în 1994. Redactor-șef: Radu Ulmeanu. Primul număr e îngrijit de un colectiv format din George Achim, Nae Antonescu, Ion Blendea, Mihai Fodor, Gal Elemer, Gheorghe Glodeanu, Cornel Munteanu, Dumitru Păcuraru, Alexandru Pintescu, Anamaria Pop, Ilie Sălceanu. Ulterior Radu Ulmeanu devine director, redactor-șef fiind Ion Vădan, secretar general de redacție Ion Ghiur, redactor principal Vasile Tarta, iar subtitlul consemna faptul că publicația este
PLEIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288849_a_290178]
-
Domul Panteonului. Totuși, în celebra sa operă, Lavater nu se ocupă doar de diferite chipuri omenești, ci și de fețele cailor, păsărilor, șerpilor și peștilor, pe care le studiază cu atenție, vorbind amănunțit despre modificările observate în expresia lor. Iar Gali și discipolul său Spurzheim au emis, la rîndu-le, unele sugestii privitoare la caracteristicile frenologice ale altor ființe decît oamenii. De aceea, cu toate că mă simt prea puțin pregătit pentru o operă de pionierat, mă voi strădui să aplic la balenă aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]