18,328 matches
-
care intră proaspătul venit este aplaudatul. În ce scop? De ce și pe cine să aplaude, după ce părinții, bunicii și străbunicii lui au tot aplaudat vreme de aproape un secol, de la Apenini până la Urali și de aici mai departe până la Marea Galbenă și până în Kamciatka. Multe popoare au cântecéle și jocuri prin care proaspătul om e incitat să învețe acest exercițiu al admirației, al bucuriei, al entuziasmului. Sau, cum de atâtea ori a fost cazul, al fățărniciei, al umilinței și al supunerii
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
supliciu! Nu știu cît face șase-ori nouă Nici dac-aș fi bătut cu biciu' De tine, mică și nervoasă, Că sînt atît de imbecil. Dar, iată! gîndului meu leneș, Pe care cu sfială ți-l Strecor sub rochia ușoară Și galbenă, nu-i este frică, Deși sîntem în plină stradă, Să te sărute pe pisică!!!
Iubitei ce-și purta pisica-n lesă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11649_a_12974]
-
instrumente muzicale fără aripi fără surîsuri vor rămîne tot atît de indiferenți la stările noastre înainte și după trecerea prin fața Bisericii Ruse dar toate astea se vor întîmpla înainte de a călca vitejește în băltoaca ingenios camuflată de perdeaua de frunzulițe galbene uitate de o toamnă virtuală apoi o vom porni din nou pe strada noastră București, 6/5/05 Mișcarea cratimei între cuvinte din noi doi din mine adică unul vorbește prea mult cuvintele pe care le-am lăsat amanet acasă
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
dimineață din care te vei întoarce cu plasele pline, ca în poveștile din care scoți cîte un spiriduș pentru a-l arunca în supa de morcovi, un trup de umbră peste cearșaful boțit, atingînd cuta ce încă mai are memorie, galben, arzînd fără flacără, ca într-o candelă din chiar trupul celui de viu îngropat în mormîntul trupului tău, vin să se roage, vin să se-ntindă peste el femeile ca pecinginea, să se scarpine pînă la sînge, pînă la înviere
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
amăgiri agreste Mai păzești la vie, mai închini pahare Mustul se întoarce din rotiri celeste Să mai fiarbă-n sure șuri imaginare Graurii în pâlcuri cât mai dau de veste Ai cules hotarul, grâul e-n hambare își încing bostanii galbenele țeste La stupină sturzii cată-n aiurare în săgeți pe-aproape, în plutire peste Vai, și totuși, semnul tău de întrebare Cine-o să priceapă, cine, toate-aceste? Filă Strunele harfii Zbârnâie-ntruna. Frica de n-ar fi, Moartea, nebuna! Ca
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
cuvînt. Și așa începură a înmuguri fragmentele călăului de joc al cuvintelor, Cratiloose. în acest spațiu invizibil dintre nimic și firul de sînge începură a se contura cuvinte stranii, de dincolo de lexicul uman, așezîndu-se ca 'i'-uri sub punctele-punctele: reverbe, galbene lacrimi geloase, un ursulariu de căutări - o franceză căreia îi lipsea un picior - melancozíle, un burete lunar ce, ștergînd scriptele în ritmurile tobelor, vărsa rime tăcute - acea frumusețe care era începutul ororii care era începutul nimicului - umbrele începătorilor - mamachismul emisferic
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
fulgeră (din miezul bucății de chihlimbar mă privește buimacă o zână) Zid Am lăsat ceștile goale pe masa din lemn de nuc am ieșit să ne privim unul pe altul în lumina rece a dimineții ne-am oprit pe aleea galbenă frunzele se roteau în jurul nostru toate lucrurile așteptau să ne apropiem de ele să vorbim despre ele să le ascultăm gemetele înfundate mirosul de iod ne intrase în plămâni ne priveam unul pe altul gustând cerul cu vârful limbii prin
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
de portocale amare. asta dacă-l ronțăi vărsat în zăpada pe care-o faci bulgăr în palmele fierbinți. cum ți s-a întîmplat pe treptele măcelăriei lui potszudek într-o zi de iarnă grozavă. seara aveau să te cuprindă apele galbene ale primului leșin, așezat între genunchii părinților în sala de concert. ca într-un bot de miel hăcuit. măcelarul potszudek trecea arcușul peste gîtul viorii tăindu-i carotida cu scrîșnet înghețat. își afunda mîinile pînă la coate în hălci de
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd botul mielului hăcuit s-a închis prinzîndu-te în întunericul lui umed. te-ai trezit întins pe zăpadă. aproape de urletul galben, în valuri, al unui cîine de pripas și ai spus ,îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui". 6 ,ești fata unui rege nebun, țeși pînza în atelierul de ceață cînd bufnița așezată pe umăr hipnotizează întîmplarea............................................." și cînd
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
banii în mînă, dom'le, ce mai tura-vura... la mine nu se-nghit "abureli" d'astea cu lugu-lugu-tăvălugu... vino sa-ți plătesc... adik pe 15... bleah! Nooo!!! Devenisem astfel un cotoi vestit... jos pălăria!... un fel de vedetă a frigurilor galbene, purpurii, liliachii... un "grosolan" care spune de alea cu p... hm!, un spurcat printre candizi, nevinovați, sinceri, delicați, îmbujorați de virginitatea trupului și sufletului lor etern, întemeietori de interminabile și mlădioase parade ale modelor... ale modelelor de moralitate... ăștia aveau
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
Karpathos sculptează-l cu pathos de lacrimă scursă departe de sursă; insula Delos urzește-o din melos plăcut lui Apollo; iar mai încolo, întoarce clepsidra în insula Hydra și-nchide, la numele Paphos, volumele! Cît despre Corfu, frămîntă-i amorful sol galben, ca orbul pe întuneric, - pînă ce nu-i mai simți nici intrînduri, nici zimți, nici criblura de sabur, ci numai un abur vagant, precum corpul lui Sissi, eteric. PLOMBAGIN| ŤFlorile de plumbť ale lui Bacovia sunt ș...ț o perfectă
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
de posturi TV, si mai nimic de văzut, întins în pat - și-mi pare că mărșăluiesc - cu ochii injectați, privesc știrile, poate va arde ceva pe strada Sfinții Voievozi și, preț de-o clipă, o sa iti zăresc picioarele-n ciorapii galbeni, cînd ieși fugind, din bloc, ferindu-ți față nu atît de foc, cît de solzii reci ai camerelor video care nu adăpostesc, cum simți că nu te mai adăpostesc cuvintele (îmi spui că nu știi dac-o să mai scrii și
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
ca semn al Judecății de Apoi. Construcția ar putea să treacă drept modestă pentru ochiul vizitatorului de astăzi, dar pe atunci reprezenta o marcă a opulenței (Bolliac susține că autorul Ciocoilor... ar fi lăsat urmașilor o moștenire de 700 de galbeni - veritabilă avere). Lucrând la o monografie a lui Nicolae Filimon (apărută în 1985) am socotit de cuviință să ofer imaginea recentă a mormântului, singurele fotografii existente până atunci figurând în iconografia cărților lui Viorel Cosma (Nicolae Filimon - critic muzical și
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
Tatălui meu Zbor albastru sideral Pâlpâiri zglobii de vânt, Tandru zbor crepuscular, Sunet mov:un flaut cânt. Albe unduiri de ape Peste praguri reci de stânci, Unde cerbii vin să-ngroape Visul lor, în ape adânci. Șoaptă de izvor: răcoare; Galben clinchetul din ram Culori fierbinți aprind în soare Înaltul zbor de ciocârlan. Ochii nopții: taină neagră, Zbor sinistru către stele. Cine știe să-nțeleagă Dorul nopților rebele? Vis oranj incandescent Ca o blondă zi de vară, Zbor tardiv: zborul ardent
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
calea dreapta Pentr-a ne-ntregi pământul Am pornit marșul unirii Peste munți, veniți cu noi, Actul drept al re-ntregirii Este-un crez pentru eroi Au pornit în marș magistru Steaguri păzite de astre De la Tisa pan’ la Nistru Roșii, galbene, albastre. Poartă steagul re-ntregirii Tinerii, urmași de daci, Țelul sfânt al reunirii Le va da viteaz cârmaci. Au pornit marșul unirii Ape clocotesc prin veac, Cântă imnul nemuririi Toți răzeșii lui Novac Au venit de la Tighina Flamurile re-ntregirii Sași găsească
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]
-
început ori chiar priveghi al sentimentelor trezite. Majoritatea poemelor reprezintă fapte inspirate din istoria timpului, gândului, somnului și visului: ”nu știu cum ai făcut somnul/ doar eu n-am dormit deloc/ privind răul/ am fost paznic sub fereastră// noaptea vârsase liniște/ luna galbenă de sus privea/ în colț de stradă un om/ steaua sa polară o măsurase” (Insomnie). Geografiei sufletului nu-i lipsește elementul erotic al sensibilității. Vajnic „Trezit”, îndrăznesc a spune, poetul se deconspiră din acea intimitate neaoșă pornită că n-ar
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
Da, da, spre marea uimire a tuturor există și așa ceva! Primul împărat care a adus fericirea pe aceste meleaguri a fost Împăratul Roșu cel obsedat de putere și care a făcut totul pentru a o avea. A urmat apoi Împăratul Galben cel care nu a făcut nici o brânză fiindcă era o mămăligă. După el a venit Împăratul Albastru, un chefliu certăreț și mare băgător de strâmbe care a domnit cu glorie un deceniu spre bucuria supușilor săi, dar mai ales a
BASM POLITICALY CORRECT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380704_a_382033]
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Undeva în timp, în fața rondului intuit surâs parfumat, Prin vitraliul privirii licăriri de stea , ațipind pe banca amintirilor îți ascult sunetul inimii, raze de ceață, dublura mea te-a luat de mână peste pragul Timpului, galbene frunze purtate de vânt pe aleea dintre lumi, miresmele serii ne-nv ă luie pașii-n oglinda din vis umbrele arțarilor duc taina spre nori, încercând să oprim clipa, continuarea unui alt timp în acest timp, zâmbetul meu - o frunză memoriei
UNDEVA ÎN TIMP... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380788_a_382117]
-
curcubeul de culori, descoperi calea spre mine... Lași, în final, magia celor două cuvinte, să vorbească de la sine. Te iubesc! STRIGĂTUL În cădere, cu brațele întinse spre cerul liber, în flăcări, un copac își strigă departe, puternic, sfâșietor, durerea. Întins, galben, abandonat, - erou căzut privind la stele - trupul spectral, unduitor, a cedat roua lacrimilor și-o caldă îmbrățișare, acestui pământ negru și tăcut. În zori, printre frunzele verzi încă, mugurii de floare, în adierea brizei, cântă zglobii renașterea primăverii. CUM VIN
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
obicei, de cine semnează. Dacă-i Felix Aderca? Putem să-i concedem... Așa am făcut, recuperînd dintr-un anticariat volant - Tineretului, la gura de metrou - Contribuții critice, ediția îngrijită de Margareta Feraru, din 1988, de la Minerva. În două volume. Bucăți galbene de zid, unde se-așază la locul lor (prime) apariții interbelice. Mai mult decît simple cronici, dar altceva decît forțări de critică academică, contribuțiile lui Aderca au curajul punctului de vedere, adecvat sau nu, și eleganța liniei de modă. Altfel
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
și totuși există iubire... privesc vaza: trandafiri, pelin și busuioc. nu mă complic cu niciun weekend. privesc pădurea: stejari, salcâmi și brazi. privesc ploaia și mă tratez cu parfum de piersică... visez raiul, cu tâmpla lângă o petală de trandafir galben. și te visez și pe tine, În brațele mele, mirosind a pere domnești, a versuri cu dor. la radio, e muzică italiană, caldă. Milva - Nulla Rimpiangerò. la fereastră, o lumânare, pentru Maica Domnului. și șoptesc „Cuvine-se cu adevărat”... și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și interiorul său. Exteriorul constă din cortine realizate din pânză de in și piei de capră. Interiorul este împodobit cu aur, argint și pietre prețioase; regăsim aici Arca, Scaunul Milei, cădelnița și altarul; intrările sunt acoperite de văluri albastre, purpurii, galbene ca inul, stacojii, întrețesute împreună măiestrit, cu fir strălucitor de aur, care le fac să strălucească precum curcubeul (cf. Exod 26)<footnote Ibidem, II, 43.8-44.7. footnote>. Imediat, o aseamănă cu Cântarea Cântărilor, adevăratul Cort al Mărturiei, și care
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
de azi, de totdeauna, care dă mutrele și locurile cu ieftină vopsea gri, înghite o lume care ține, cu patimă, de petele ei de culoare. Pe care i le procură estropiații, femeia nebună căutîndu-și bărbatul dus cu dricul, pe ,maidanele galbene ca niște pete de tutun", generalul care ,își clacsona prelung cu pompa biliară/ ce-i atîrna din pîntec, verde, afară,/ patrula nimicită la asalt." O lume trecută, în care se aude gîlgîitul unei lumi mai vechi, nu un paseism de
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
date cu oja mamei ori vata cu care aceasta își astupă rănile, zăpada "ca o imensă carne albă revărsată" și marea ascunsă sub cearșaful patului: toate aceste elemente devin componente ale unei aceleiași retorici. Precum Dan Coman, în Anul cârtiței galbene, poetul își construiește aproape inginerește un spațiu fantasmatic, învârtindu-se apoi în el cu satisfacția proprietarului ce-și mângâie mobilele. Este motivul pentru care nu poate să apară, de nicăieri, măcar un grăunte de inedit. Odată prinse firele "imaginației" producătoare
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
Un ritual al uciderii în efigie M-a oripilat încă din copilărie ideea că unii oameni i-au obligat pe evrei (alți oameni) să poarte în piept o stea galbenă, ca semn distinctiv. Fapte îngrozitoare, tortura, violul, chiar execuția, sunt depășite ca atrocitate de această stigmatizare a unor semeni. Este cu totul și cu totul inacceptabil ca ființele omenești să fie înfierate (arse cu fierul roșu) asemenea unor vite. Este
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]