527 matches
-
bucăți. Pe jos se mai găsea Încă securea care slujise la acest măcel. Ridică unul din angrenaje, Încercând pe degete mușcătura dinților subțiri. Pe margine se distingeau niște caractere mărunte, pe care nu izbuti să le descifreze. În clipa aceea, galera se aplecă cu un geamăt, ca și când În râu s-ar fi creat pe neașteptate un vârtej. Bargello se apropiase și se uita În jur perplex. - Dar... sunt sarazini! Morți cu toții! exclamă el ignorând mașinăria distrusă. Dante Își ridică privirea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putrezească În lanțuri. - Dați foc corăbiei. Să se preschimbe Într-un rug funebru și fie ca Dumnezeul nostru și al lor să le primească Împreună sufletele, porunci el. Și să se știe cât mai puțin despre povestea asta, deocamdată. - Dar galera era goală. Nici o Încărcătură de preț, numai hârburi. De ce atâta secret? obiectă șeful gărzilor pe un ton bănuitor. În afară de morții aceia. - Da, În afară de morții aceia, i-o reteză scurt priorul, Începând să coboare. Oamenii se grăbiră să Își execute misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acesta știa că va veni și Îl aștepta la magaziile stofelor, dacă o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul patului și scoase caietul găsit pe galeră. Se apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite de umezeala marină. Probabil că era jurnalul de bord, judecând după Însemnările de navigație care se repetau cu o regularitate monotonă. Ici și colo, cerneala se diluase, făcând scrierea imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ridurile adânci de pe frunte și de la colțurile gurii Întredeschise, prin care se Întrezărea o dantură incompletă și Îngălbenită, ca și asprimea pielii marcate de trecerea vremii, Îi indicau vârsta Înaintată. Poate din cauza veșmintelor, Îi reveni În minte chipul orientalului de pe galeră. Tot bătrân și, ca și acesta, curmat de o moarte nenaturală. Totuși, trupul bărbatului din fața sa apărea masiv și bine legat. Sub veșminte se ghicea o musculatură Încă puternică. Pentru o clipă, Dante fu cuprins de bănuiala că se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dintre roți. Dante Își apropie capul de punctul pe care celălalt i-l arăta. - Caractere maurești, zise după o scurtă examinare. Celălalt Încuviință din cap. - Mașinăria asta a fost construită de necredincioși. Unde ai găsit-o? Priorul nu răspunse. Imaginea galerei Îi străfulgerase o clipă prin minte, cu Încărcătura ei de moarte. Făcu un gest vag, slobozind câteva cuvinte, În legătură cu unele chestiuni economice, confidențiale. Dar celălalt nu părea să Îi acorde atenție, captivat cum era de ceea ce avea În fața ochilor. - De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să simulezi viața, să răstorni rânduiala lumii create și să reduci ființele la niște obiecte din lemn sau din metal, punându-le În locul cuvenit celor Însuflețite. - Să răstorni logica și natura? Întrebă priorul. Cuvintele acelea Îi sugeraseră un gând. Și galera pe care o explorase părea să fie o incredibilă răsturnare a sensului lucrurilor. Un obiect născut pentru a ocroti viața pe mare, transformat Într-o ambarcațiune infernală. - Dar Dumnezeu ne-a poruncit să luăm În stăpânire pământul, să Îi numim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
limba populară: „Aici se va deschide poarta Împărăției tenebrelor”. Iarăși acele cuvinte, aceleași din mesaj. Un fulger străbătu mintea lui Dante. Examină din nou hainele mortului, și ele de croială orientală. „Oameni de peste mare” scria În jurnalul de bord al galerei. Oare omul care zăcea acum dinaintea lui putea fi cel care lipsea? Dante se răsuci spre prietenul său, care se apropiase ca să vadă mai bine, cu o față inexpresivă. - Cecco, ce ai venit să faci la Florența? Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca să Își ceară răsplata. Își aminti de ipoteza grosolană a șefului gărzilor, pe care la Început o respinsese cu dezgust. Acum, Însă, acea posibilitate i se Înfățișă din nou În minte. Era oare el cel de-al patrulea bărbat de pe galeră? Fusese oare el cel care comisese masacrul, pentru a coborî În Infern Însoțit de o legiune? Mintea Îi fugi spre miracolul cu Fecioara. Oare era o simplă coincidență apariția acelei opere străvechi, extraordinare, cum extraordinar era lucrul acela cu Înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu simbolurile lui popoarele care locuiau acolo, murmură Marcello. Dar ai trecut peste omul cu două fețe. El scapă de ascuțimea minții dumitale? - Nu știu, poate... Începu să spună Dante. Apoi se opri, amintindu-și de strania statuetă de la prora galerei. - Dar domnia ta știi să Îi dai În vileag sensul ascuns? - Nu tot ce adăpostea mintea Împăratului poate fi Înțeles. Dante pricepu că nu va mai adăuga nimic. Era inutil să mai pună și alte Întrebări. Trebuia găsită nu cheia alegoriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acolo, nici măcar Înarmat. Dar nu numai rușinea ține gărzile la distanță. Fiindcă să nu crezi că e vorba Întotdeauna de efeminați. Nu, de multe ori sunt niște zdrahoni pe care ți i-ai putea Închipui numai bine la vâsla unei galere, sau Înjugând cu o singură mână o pereche de boi. Și Îți trebuie sânge În vine ca să te pui cu ei. Omul continua să vorbească, Înșiruind ocări peste ocări la adresa corupților și a corupătorilor. Dar Dante nu Îl mai asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai exista un element ce se lega În mod enigmatic de toată povestea. Repede, priorul o porni spre Santa Croce, la atelierul lui Alberto lombardul. În laborator, la primul etaj, Îl găsi pe mechanicus Încă lucrând la instrumentul găsit pe galeră. Observă de Îndată, cu satisfacție, că pe bancul de lucru nu mai exista grămada aceea de angrenaje de alamă, aidoma măruntaielor unui animal misterios. Probabil că Își regăsiseră poziția În mașinărie; Însă faptul acesta, departe de a-i da un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pesemne că avea funcția de a concentra lumina spre ferestruică. Se Întoarse către Arrigo cu o expresie dezamăgită În privire. - Nu mi se pare prea diferit de oricare alt felinar, observă el. Lăsând, poate, la o parte dimensiunea. Dar pe galere am văzut și mai mari. - Nu În felul cum arată se află minunăția. Ci În sursa luminozității sale. Aceasta. Scotoci din nou prin dulăpior, de unde scoase un clondir astupat. Prin suprafața de sticlă se Întrezărea o substanță alburie, nisipoasă. Ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se din strânsoare. Îndoiala care Îl chinuise Încă din prima clipă Îi Încolți pe buze. - De ce i-au ucis? Cecco deveni brusc țeapăn, cu o grimasă de surprindere. - Cu ce vă Încurca În planurile voastre bătrânul Bigarelli? Și nenorociții de pe galeră? Îl zori poetul. - Cu nimic! Nu știu despre ce vorbești! se bâlbâi sienezul. Redevenise circumspect. Aruncă o privire nervoasă peste umăr, ca și când s-ar fi temut de o capcană. - Nu-i nimeni, Îl liniști Dante cu răceală. - Ți-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încuviință. - Era iscusit. I-am văzut lucrările, În atelier. Aproape la fel de iscusit ca diavolii aceia care au făcut asta, zise, arătând din nou spre mașinărie. - Ca și omul de la Răsărit, pe care l-ai asasinat după ce te-au primit pe galeră. În Malta ai urcat la bord? Sau te-ai amestecat printre pasageri Încă de la plecare, peste mare? - Eram În Sidon când mi-a sosit vestea că planul cel imund se pusese În mișcare. I-am convins pe oamenii aceia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plutonului de poeți ai revistei, alături de ei începând să semneze G. Vâlsan, Mircea Dem. Rădulescu, I. U. Soricu, Constanța Hodoș. Eclectismul stilistic al programului, afirmat anterior, este probat, în poezie, de acceptarea unui poem de Ion Minulescu, Romanța celor trei galere. În primăvara lui 1907, ca o replică la reprimarea răscoalelor țărănești, George Coșbuc tipărește Parabola Sămănătorului. În 1908 Ion Scurtu prezintă „un scriitor nou”, A. Mirea, după ce anterior apăruse Povestea unei nopți de iarnă, din Caleidoscopul lui A. Mirea, rezultatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
chiar și în cazul comiterii aceluiași gen de fapte ca și cei înstăriți. Sistemul general al pedepselor, care s-a păstrat din evul mediu până în feudalism, cuprindea pedepse capitale, aflictive și inflamante, simplu inflamante și neinflamante. Pedepsele capitale erau: moartea, galera pe viață și exilarea pe viață. Ele atrăgeau moartea civilă și confiscarea tuturor bunurilor infractorului. Pedeapsa cu moartea se executa în mod diferit, însoțită de diverse suplicii, în funcție de rangul infractorului și natura faptei. Spre exemplu, în caz de asasinat, condamnatul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în mod diferit, însoțită de diverse suplicii, în funcție de rangul infractorului și natura faptei. Spre exemplu, în caz de asasinat, condamnatul era tras pe roată, dar pentru erezie sau vrăjitorie era ars pe rug. Dintre pedepsele aflictive și inflamante făceau parte: galera pe timp mărginit, mutilările în diferite feluri, punerea la stâlpul infamiei, bătaia cu biciul în public. Blamul, amenda, privarea de serviciul religios erau principalele pedepse inflamante, iar admonestarea în camera de consiliu era una din pedepsele neinflamante 68. În dreptul penal
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
întâlnește o fată în drum și o sărută, nu va fi pedepsit; 40. Cauza care face pe judecător să micșoreze pedeapsa unui vinovat este numai noblețea. De aceea nici nobilii, nici boierii, nici fii lor nu vor fi condamnați la galere, nici la mine; ei vor fi surghiuniți pentru un timp mai mult sau mai puțin lung; de asemenea, ei nu vor pute fi nici spânzurați, nici împăiați, nici târâți pe străzi ca răi făcători ordinari; dar vor fi decapitați; 41
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
vârsta strămoșului său asiatic. De aceea, merită respectul nostru. * * * În aceeași ordine de idei, să încercăm, pentru a vedea lucrurile mai clar, să ne transpunem spiritual în timpurile visate din mituri, acele timpuri când omul și animalul, îmbarcați în aceeași galeră, erau încă egali; să încercăm să-l înțelegem pe cel mai apropiat neam al nostru mai apropiat decât ne-am putea imagina, mai apropiat decât ar vrea unii să creadă privindu-l cu ochii omului în starea sa naturală (omul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
strângem, cei căzniți, urâți și goi.” (T. Arghezi, 74) d. propoziționali: „La ce se putea gândi un om al pământului, acum când stăpânul lui începea să devină, el însuși, ceea ce-l muncise atât, adică pământ.” (C. Țoiu, 410), „... Sfârșise la galere, ca și doctorul Rossi, cel ce trăgea spre tronul Munteniei.” (E. Barbu, S.N., 12) e. fraze: „Cu patru ani înainte i se întâmplase același lucru: găsise biserica pe neașteptate, când începuse să-i fie teamă că se rătăcise.” (M. Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
extreme luate în Spania Evului Mediu, în scopul combaterii crizelor economice și ale banului. Este vorba despre pedepse aplicate celor care contribuiau într-un fel sau altul la declanșarea și întreținerea crizelor. Pedepsele puteam merge până la decapitare sau condamnare la galere 557. În Evul mediu, revolta împotriva falsificării monedei era permanentă. Se conștientizase deja acest fapt ca fiind unul profund dăunător, iar luările de poziție nu au întârziat să apară. Amintim 558 aici poziția interesantă pe care Episcopul Nicholas Oresme 559
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Soto în legătură cu pedepsele la care erau supuși bancherii care erau găsiți vinovați de gestiune proastă a banului 561. Concluzionăm că încercările de combatere a crizelor monedei metalice se mărgineau la interdicții, unele dintre ele ajunse la extrem, adică condamnarea la galere sau condamnarea la moarte. Erau vremuri în care viața omului nu prețuia foarte mult și în care autoritățile se plasau într-un mod specific față de om și viața umană. Pe de altă parte, crizele monedei metalice nu aveau legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
au dreptul la pauză etc. De aceea munca este deseori privită ca o formă de sclavie, preferată doar pentru că nu există alternativă. Sclavia ca recompensă este o formă de barbarie asemănătoare celei feudale, în care deținuții preferau să tragă la galere, la vîsle în locul încarcerării. În al șaselea rînd, reținerea a trei sferturi din bani de către penitenciar este o formă legalizată de furt, banii nefiind utilizați pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție, ci pentru modernizarea clădirilor administrației, schimbarea uniformelor cadrelor etc. Iar
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și nihiliste, sunt înfricoșătoare: nici progresele științei, nimic nu mai poate opri guvernarea râului pe pământ, nici macar existența lui. Ba chiar poate mari puterea acestuia: "Vrei, dta, să spui, de exemplu, ca un șef din Buchenwald este superior unuia de galere. Adică, e mai bine să omori creaturile cu bombe cu napalm decât cu arcul și săgeată. Bombă de la Hiroshima este mai bună decât bătălia de la Poitiers, ăsta vrei dta să zici, nu?"45. Merge mai departe cu analiza, avansând teza
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o pasiune inutilă". Viziunea asupra omului și a lumii îl apropie pe Sábato de existențialismul lui Sartre; de fapt, eroina din Tunelul, María, îl citește pe Sartre și asimilează ideile acestuia. Pascal spunea că nu suntem decât niște condamnați la galere legați cu lanțuri la aceeasi galera, în așteptarea morții. Cu astfel de percepții, conviețuirea este un infern. Dacă acestei viziuni îi anulam speranța în Dumnezeu, ceea ce rămâne se aseamănă gândirii sartriene, crede Sábato. Este posibil că sentimentul de vinovăție pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]