345 matches
-
euforia a ceva nou-nouț: șapte săli deschise cu o zi înainte. Repet: a fost perfect. Dincolo de tot ce-aș fi putut visa când, la opt ani, înainte de Moș Nicolae, am fost pentru prima dată singură la film, de la patru. Am galopat de pe Ion Vasi până-n piață, am urcat trei trepte înalte de piatră, am luat bilet, am intrat în sala cu scaune de lemn scârțâitoare și podele date cu petrosin, am tras pe nări miros de fum și de cărbuni din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de stepă, cu fețe asemenea, cu o identică încordare de arc a întregului trup, deosebiți doar prin culoarea mătăsoasă a tunicilor suple, răsucindu-se lîngă trup. Hei! Caii nu mai au călăreți în șa. Aceștia s-au aruncat în arenă, galopează alături cu animalul fulgere îngemănate și hei! caii își primesc stăpînii în spate, fără o tresărire, după ce cele șapte trupuri încordate se azvîrliseră asupra lor, din goană, ca niște uriașe feline sălbatice, asupra unei gazele în galop. Hei! Djighiții lunecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
are ce are Alexandru Tăcu, În „Omul interzis”. Prostia, care adesea stă alături de codoșie, are partea ei de dispreț: „Analfabeții, Învrăjbit vârtej,/ Năvălitor din groapa altor nopți,/ Aduc prostiei Înzecit prilej/ Să-și lepede puetu-n semidocți.” (Lues latent) sau „Prostia galopează-n toată firea/ Că iapa dobitoaca la manej/ Și umedă undește născocirea/ Ridichelor Întoarse pe gâtlej”. (Hibernia) ori „Invalid și ventriloc smochinit sub cozoroc/ Blegotrop și hipospad tălpășița pentru iad/ Uite-așa cum e și nu, nimeni altul nu-i
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
construcții poetice foarte interesante. Regretatul poet Ioanid Romanescu are dreptate atunci cand menționează: ,,Făcând parte din caracterele ,,Foarte arare” (cum ar fi spus Eminescu), Alexandru Tăcu debutează târziu cu o carte ce reprezintă un act artistic și un document istoric”. ,, Prostia galopează-n toată firea/ Că iapa dobitoaca la menaj/ Și umedă undește născocirea/ Ridichelor Întoarse pe gâtlej. Curat murdar, murdar curați/ Pe stradă, la sclavie ori acasă/ Asimilam În lucruri anturați/ Mirosul de politică-pucioasă”. Din surse sigure (va rog să mă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
conservator, dar avea în contra mea motive de ordin intim ca să spuie o mică obrăznicie. După anchetă suntem urcați în dubă și conduși la Văcărești. Eram înăuntru cinci: Costică Rădulescu, Ion Iancovescu, Vasile Cârlova, Gogu Florian și cu mine. În jurul dubei galopau jandarmii călări. De teama manifestațiilor stu dențești am fost conduși pe cheiurile Dâmboviței. Costică Rădulescu, care era o natură de farsor, s a văicărit în tot timpul parcursului stând cu gura la crăpătura dubei și strigând: — Săriți, fraților, că ne
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
clare. O voce subțire striga după ajutor. Călăuzindu-se după ea, bărbatul Începu să alerge către un punct al poienii unde pădurea se rărea brusc și printre trunchiurile uriașe se zărea lumină. Dintr-acolo văzu venind din dreapta un cal ce galopa furios. Călărețul părea un băie tan foarte tânăr, trăsăturile Încremenite de spaimă i se distingeau din ce În ce mai clar. Brațele lui delicate Încercau zadarnic să strunească animalul speriat care sforăia, scuturându-și violent coama albă. Dincolo de poiană se vedea un alt luminiș
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de la moarte, nesocotise sfa tul cuminte al Berthei de a se Întoarce. Își continuă așadar drumul. Orice altă tânără s-ar fi Îndreptat În grabă către casă, dar Adelheid moștenise sângele neînfricat al tatălui ei și Încăpățânarea neamului Zähringer, așa că galopă neîntrerupt, silindu-și calul pe cărări pe care puțini le cunoșteau, și ajunse curând la chilia prietenului ei. Nu mică Îi fu spaima când bătrânul o Întâmpină mirat, fără să știe nimic de iubitul ei. În câteva cuvinte Îi povesti
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să arate că au conștiința curată. Dar mai mult ca sigur nu vor Îndrăzni. Căci vor bănui că știm totul. Trebuie să chibzuim bine ce plan de bătălie găsim. Pentru că, dacă nu vin, asta Înseamnă război“, Își spuse el În timp ce galopa Înapoi la castel. Bertold nu sosise Însă de la vânătoare și Conrad Începu să se Îngrijoreze... XII — A sosit timpul, jupâne Urs, să fac lumină Într-o istorie veche, care, dacă nu s-ar fi Întâmplat toate câte s-au Întâmplat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
udă și proaspătă, verde și suculentă, stropită de rouă dimineții, policromia florilor înmiresmate din liniștitele poieni montane, macii, gălbenelele, piciorul-cocoșului, caprifoiul, trifoiul cu patru foi, întreaga floră terestră își dăduse întâlnire la acest summit cu finalitate gastronomică. Nările zburdau și galopau furtunos asemenea "mustangului trăpaș" din herghelia sălbatică a lui Rudyard Kipling -, spintecând preriile nesfârșite, sub cupola sinilie a infinitului ceresc. Totul era fantastic! Însă decizia finală trebuia luată de cel de-al treilea coechipier: gustul. Fără nicio întârziere comanda fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
avea asupra literaturii populare: ar fi interesant șde știutț dacă acești doi poeți au folosit aceeași poveste a acestei idei universale... Da, știu că trebuie să luptăm spiritual, mă întreb totuși dacă vom putea regăsi vreodată câmpiile pe care au galopat caii lui Attila. - Alăturat, o caricatură pe care toată lumea o înțelege fără explicație. Este supărător că v-ați găsit o locuință atât de rea. Dar, dacă nu mă înșel, acum sunteți aproape de Musée de l’homme și de biblioteca sa
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Baltag din viața cea de toate zilele nu-și cenzura, în poezie, clamările patetice: Cu o prăpastie în loc de suflet mă voi ridica și voi începe să alerg tot mai repede, prăbușind o amiază, spulberând cu copitele orele, desfrânat nechezându-le norilor, galopând,galopând, galopând, până tac amintirile... Debutul convențional cu placheta Comuna de aur (1960), repudiat de Baltag în mai multe rânduri și ultima dată în postfața la antologia din B.P.T. (1996), când scria: „A fost prețul nemilos și pe care n-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din viața cea de toate zilele nu-și cenzura, în poezie, clamările patetice: Cu o prăpastie în loc de suflet mă voi ridica și voi începe să alerg tot mai repede, prăbușind o amiază, spulberând cu copitele orele, desfrânat nechezându-le norilor, galopând,galopând, galopând, până tac amintirile... Debutul convențional cu placheta Comuna de aur (1960), repudiat de Baltag în mai multe rânduri și ultima dată în postfața la antologia din B.P.T. (1996), când scria: „A fost prețul nemilos și pe care n-am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
viața cea de toate zilele nu-și cenzura, în poezie, clamările patetice: Cu o prăpastie în loc de suflet mă voi ridica și voi începe să alerg tot mai repede, prăbușind o amiază, spulberând cu copitele orele, desfrânat nechezându-le norilor, galopând,galopând, galopând, până tac amintirile... Debutul convențional cu placheta Comuna de aur (1960), repudiat de Baltag în mai multe rânduri și ultima dată în postfața la antologia din B.P.T. (1996), când scria: „A fost prețul nemilos și pe care n-am încetat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-l muște. O lovitură de crosă, șarpele e ucis, dl Wotherspoon continuă jocul și parcursul. La Livingstone, lângă cascada Victoria, o mașină se ciocnește cu un hipopotam. Cei doi pasageri sunt omorâți, hipopotamul scapă fugind. Cantinflas avea trei ani. El galopa mult. Era pur-sânge. Cantinflas era foarte gurmand. Mânca mult. Sâmbătă, stăpânul său l-a luat la vânătoare. Lângă Santiago de Chile apăru o barieră. Stăpânul puse pușca deoparte și plecă să ridice bariera. Cantinflas întinse botul spre pușcă. Cantinflas începu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nici o umbră de indecizie sau de nebunie În Hamlet, ceea ce Îl uimește până și pe Horatio, prietenul care Îl cunoaște cel mai bine. Cu o nouă determinare, Hamlet va fi gata să acționeze. În contrast cu el, ca și lumea noastră instabilă, galopând Înspre ruină și moarte, este dezintegrarea Ofeliei. În scena cimitirului, când mai are doar o zi de trăit, luând În mână craniul lui Yorick, Hamlet amintește de exercițiul mistic al unor sfinți care se așază În coșciug pentru a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
totuși, era în hohotul acela ceva sfidător, ca un triumf al spiritului asupra forței brutale. Învinsese!... Noi, "eroii", continuă el după o tăcere în care se reculege cu ochii plecați, am dat pinteni, urmăriți de săgețile și răcnetele turcilor. Fugeam, galopam pe străzi, pe străduțe și plângeam. Plângeam pentru Constantinopol, pentru Constantin, pentru omul și împăratul pe care-l cunoscusem cu adevărat abia în dimineața aceea. Și plângeam amar, de durere și de rușine, rușine ce mă încearcă și astăzi, încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ferma de vaci și a adăpa calul. Era un cal iute, iar când urca dealul o făcea la pas și era plăcut să-l ai la șaretă. De data asta, nu am putut să-l fac să meargă încet. A galopat până la iazul cu apă și s-a repezit în mijlocul acestuia. Apa nu era foarte adâncă, dar odată intrată șareta în apă, în timp ce calul bea apă, puțin câte puțin mă afundam în mâlul moale de pe fundul iazului. Mă uitam disperată în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ilie Tabacu. Foarte sprinten, foarte ager, foarte îndrăzneț, era un tip excepțional. Nu înalt de talie, uscățiv, încăleca calul și însoțit de tovarăși călări pornea prin mahalale după aventuri și orgii, intra călare prin cârciumi, chiuind și trosnind din bici, galopa în fruntea bătăușilor săi, iar lumea speriată fugea din fața lui. Când pornea Ilie Geambașu la petrecere prin stradele mărginașe se răspândea teroarea. Căci, dacă întâlnea vreun adversar sau pe unul pe care avea pică, îl snopea în bătăi. Apoi erau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nici n-am murit. Acum Capitala era în paroxismul fierberii!... Când am ajuns pe strada Carol, prăvăliile erau toate închise și cu obloa nele trase. Patrule de soldați circulau. Prefectul de poliție Enăchiță Văcărescu, în uniformă de ofițer de călărași, galopa către Prefectura poliției. Alegătorii fugăriți nu s-au mai apropiat de biroul electoral. Rezultatul scrutinului a fost, bineînțeles, alegerea lui Vladimir Ghica numai cu 145 voturi. Dumitru Brătianu a întrunit 40.35 Cea dintâi urmare a urgiilor electorale de la 27
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
suscită, nu putem să nu remarcăm cumințenia armei cu care luptă Lydie Salvayre - un discurs funambulesc pe alocuri care se ia, În ciuda ironiei, prea În serios. Nu altfel se Întâmplase În La Compagnie des spectres, satira se Îngroșa și monologul galopa prea repede pentru a fi oprit la timp. Alături de Lucienne, naratorul schițează câteva portrete de personaje caragialești, stinghere Însă, Înecate În șuvoiul ironico-satiric ca niște figuranți meniți a sublinia doar formidabilele piruete ale protagonistului. La fel se Întâmplă și cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gurii" (Dan Coman: poemul de vară). Elanul douămiiștilor resuscitează întîi de toate scriitura șocantă a avangardei interbelice: ,te înconjoară zece perechi de picioare/ zece perechi de pulpe roșii, baby/ zece secretare furibunde cu vulpi în jurul gîtului cu/ bufnițe pe umăr/ galopînd năucite pe o plajă cu hoituri/ zece secretare fierbinți răspund la telefon/ pentru tine/ cu gurile deschise pregătite/ cu dinții spălați/ zece regine cabrate în fața tejghelei/ încordîndu-și fesele gîfîind" (Domnica Drumea: }ara mea). Mai mult, un precursor mai vîrstnic al
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat. În partea superioară, în câmp roșu, se află o fortificație crenelată, de argint. În partea inferioară, în câmp albastru, se află un călăreț cu armură, drapel și scut, de argint, galopând spre dreapta. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Fortificația crenelată reprezintă cetatea dacică Bănița. Călărețul cu armură, drapel și scut semnifică elemente din fostul sigiliu al localității. Coroana murală cu
HOTĂRÂRE nr. 1.370 din 23 decembrie 2010 privind aprobarea stemelor comunelor Băniţa, Romos, Topliţa şi Turdaş, judeţul Hunedoara. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228918_a_230247]
-
tiptil, inima! cănd moșesc viața mea cînd scriu, altfel stă cu genunchii la gură în mine. și cînd îi promit tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte ea stă cu genunchii la gură în mine... și totuși sînt ca drumul galopînd printre dealuri cu vii spre școala unde spuneam iar și iar Ťsubiectul e partea de propoziție care arată cine face acțiuneať; cînd în tufișurile din fața blocului fetele lăutarului se descheie la bluze - ce frumoși le sînt sînii!, iar cerșetorul, scormonind
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-website/Imaginative/8374_a_9699]
-
cățelul-pământului se simte pe el însuși ca o apăsare și răzbit de propria sa greutate, începe să latre în hohotul unei inimi. Aici era zborul, aici fusese căderea, nemișcarea doarme la mijloc ca o fântână cu cumpănă. Aud un cal galopând rar, ca un orologiu din veac în veac, aud respirația unui nor de demult, aud foșnetul coasei unui demon în iarba stelelor. Departe, la margini de margini, unde nu mai este nimic, unde inima mea nu mai poate trimite sângele
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
1741. Deși Frederic a servit de fapt sub prințul Eugen de Savoia, aceasta a fost prima dată când Frederic a comandat o armată. Crezând că armata sa a fost învinsă de austrieci, Frederic a încercat să evite capturarea și a galopat departe lăsându-l pe feldmareșal Kurt Schwerin la comanda armatei. De fapt, prusacii au câștigat bătălia din momentul în care Frederic a fugit. Frederic ar fi declarat ulterior "Mollwitz a fost școala mea". În Războiul de șapte ani, trupele prusace
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]