681 matches
-
în ceea ce privește noțiunea de adevăr pentru că ea spune că autobiografia a încetat să facă o povestire a propriei existențe. Pare, deci, că doar identitatea autor-narator- personaj poate să fie garant al genului. Însă pentru ca identitatea între aceste trei instanțe să fie garantă a autobiografiei, trebuie să existe undeva în text sau în paratext, un pact care să fie autobiografic și să garanteze că autorul a vrut să facă povestirea propriei existențe și că subiectul povestirii sale este el însuși. Autoficțiunea ar fi
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mișcării legionare rămânând aproape numai pe hârtie. Dar Gh.I.Brătianu a avut o poziție aparte, surprinzătoare și În domeniul politicii externe. Ca și alți politicieni ai vremii, savantul român a analizat cu atenție și rigoare evoluția climatului internațional, concluzionând că garantele sistemului de pace de la Paris (Anglia și Franța), nu erau capabile să-și Îndeplinească obligațiile asumate (1919-1920). În viziunea sa, tot Estul Europei era În pericol să rămână la discreția Germaniei și Uniunii Sovietice, marile puteri totalitare aflate acum Într-
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
în ianuarie 1863 soției sale despre agitațiile din Camera Deputaților și despre un incident în care Cezar Boliac fusese bătut în fața Tribunalului de către procurorul Blarenberg și de ofiterul Blarenberg 152. Apelul pe care domnitorul intenționa să-l facă la Puterile Garante pentru a accepta o nouă lege electorală, dificultățile financiare 153, dar și încercarea de a-și forma un partid din oameni considerați lipsiți de credibilitate și autoritate morală în țară154 erau pe larg dezvoltate acum. Reacția domnitorului în fața manifestării de
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
susținători ai proiectului de aducere a unui prinț străin pe tronul Principatelor. Acesta era motivul pentru care un om politic cu o experiență importantă precum Anastasie Panu fusese trimis la Paris în vara anului 1864 să informeze pe miniștrii Puterilor Garante asupra conflictului intern ce putea duce România într-o profundă criză politică 186. Misiunea lui presupunea și încercarea de a afla posibila reacție a guvernului francez în cazul vacantării tronului și dacă exista speranța de a obține sprijinul pentru instalarea
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
se simțea nevoia unui sprijin întărit de legăturile de sânge ale domnitorului cu monarhii Europei. O caracteristică a acestei perioade o reprezenta disocierea revendicării principelui străin de cea a unirii statale, fapt explicabil prin temerea că respingerea primeia de către Puterile Garante, pe motiv că ar amenința suzeranitatea Porții asupra Principatelor, ar putea afecta-o și pe cea de-a doua. Dacă în perioada 1852-1855 apar numai 6 politograme în sensul amintit, cum ar fi cele ale lui Barbu Știrbei, N. Golescu
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
270. Alegerea lui Al.I. Cuza ca domn al Principatelor Unite, expresie a politicii faptului împlinit, nu era privită de contemporani doar ca o uniune personală. Conștient de misiunea sa, "domnul unirii" adresa, la 25 ianuarie 1859, o scrisoare Puterilor Garante în care-și afirma deschis decizia de a respecta toate hotărârile Adunării elective a Moldovei din 5 ianuarie 1859. Șeful staului român era unul din cei care luptaseră pentru impunerea prevederilor documentului amintit, el considerând și afirmând explicit faptul că
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
unica mea țintă", aceasta pentru că și în viziunea lui viitorul României depindea de punerea în aplicare a acestui deziderat 290. Se poate vorbi cel puțin pentru această perioadă de o preocupare reală în privința modului în care erau receptate, de către Puterile Garante, evenimentele de la București, fapt explicabil evident, în primul rând prin statutul juridic internațional al țării. Guvernul condus de Ion Ghica, dar și cele care vor urma încearcă să convingă diplomațiile europene de faptul că îndepărtarea domnitorului era urmată de o
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
faptul că, prin acțiuni de tipul celei din 11 februarie, românii fuseseră redescoperiți de către Europa, sintagmă des folosită în discursurile clasei politice românești. Evenimentele de la București și proclamarea ca domnitor a lui Filip de Flandra atrăgeau din nou atenția Puterilor Garante asupra românilor. O observație interesantă cu privire la atmosfera existentă, după 11 februarie la Constantinopol, o făcea reprezentantul diplomatic al Serbiei în capitala Imperiului Otoman. Acesta remarca suspiciunile ce apăruseră imediat între puteri, fiecare dintre ele bănuind că situația nouă din România
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
șir de acțiuni ce ar fi dus în final la o altă configurație politică a zonei. Din acest motiv se încerca de către state mai "raționale" precum Franța o calmare a spiritelor în Principate, dar și a orgoliului exagerat al Puterilor Garante. Cuvântul de ordine părea să fie precauția. Deși Anglia părea tentată să accepte alegerea lui Filip datorită legăturilor de rudenie pe care le avea cu Casa Regală a Belgiei, ea nu va interveni, preferând să aștepte o decizie colectivă 296
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
decizia finală trebuia luată printr-un consens al guvernelor reprezentate la Paris. Ideea aceasta fusese avansată de Londra care, dincolo de cunoașterea din timp a refuzului lui Filip, fusese de acord cu Drouyn de Louis în privința unei acțiuni comune a Puterilor Garante 299. Datorită refuzului deja cunoscut, se impunea cu rapiditate găsirea unui nou prinț care să fie acceptat de cancelariile occidentale și apoi supus aprobării Parlamentului de la București. Cei care primiseseră o misiune de acest tip, Scarlat Fălcoianu și I.C. Brătianu
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
parte dintre aceia care susțineau un prinț pământean, iar printre liderii politici pe care îi avea în vedere erau Ion Ghica, susținut și de Anglia, sau Grigore Basarab-Brâncoveanu308. Bine informat la rândul lui, reprezentantul Austriei Eder credea că, dacă Puterile Garante continuau să-și mențină opoziția față de aducerea unui domn străin, diferiți candidați ar încerca să provoace o răscoală a populației de la nordul Dunării. Din aceste motive, diplomatul austriac credea că în aceste condiții soluția cea mai bună rămânea instalarea de către
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
și Românul publicau pe larg extrase din presa europeană. O caracteristică a materialelor ce sunt republicate acum era evidențierea caracterului despotic, arbitrar, al vechiului regim și recâștigarea stimei întregii Europe de către români prin asumarea unui risc generat de punerea Puterilor Garante în fața faptului împlinit 320. Caracterul revoluționar al evenimentelor de la București, participarea armatei și hotărârea românilor de a-și apăra autonomia și câștiga independența erau intens subliniate 321. Izolarea fostului domn în rândul cancelariilor occidentale datorită modului în care condusese, dar
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
considerau "adevărate vlăstare ale Romei"323, nu exista nici o îndoială asupra sprijinului pe care Franța, Anglia și Italia urmau să-l acorde statului român 324 în perioada următoare. Întrebarea care apărea acum în rândul jurnaliștilor europeni privea posibilitatea ca Puterile Garante să lase românilor libertatea de a se organiza în limitele Convenției de la Paris, mai ales că această operațiune nu presupunea dificultăți de ordin european. Ziare precum La Patrie sau La France furnizau informații preluate de Românul la 24 februarie, în
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
externe francez spre agenții diplomatici din diferite capitale europene aveau ca notă caracteristică păstrarea unui ton neutru, repetarea recunoașterii calității de putere suzerană a Porții asupra statului nord dunărean și hotărârea viitorului acestuia doar printr-un acord al tuturor Puterilor Garante 354. Aceleași note diplomatice ne dezvăluiau faptul că Franța nu agrea tendința Rusiei de a-și reocupa poziția deținută înainte de 1856. Un câștig important obținut de emisarii români îl reprezenta și recomandarea personală a împăratului adresată câtorva ziare guvernamentale, cum
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
insistau pe motivele îndepărtării lui Cuza356, pe faptul că prin aducerea unui prinț străin se punea în aplicare nu o fantezie a românilor, ci un principiu recomandat de guvernul parizian în 1855357. În unele articole apărute în această perioadă, Puterile Garante erau avertizate asupra riscului ce și-l asumau prin continuarea tendinței de încălcare a autonomiei României, în condițiile respectării de către aceasta a suzeranității otomane. Mesajul transmis era unul foarte clar: prelungirea atitudinii reclamate putea deveni scânteia ce ar fi aprins
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
arăta că, deși nu credea în forța manifestațiilor separatiste, înțelegea cauzele ce le-au declanșat 366. Concluzia care se putea trage din dezbaterile desfășurate la Paris era că, din dorința de a-și prezerva cât mai bine propriile interese, Puterile Garante nu reușeau să ajungă la un punct comun asupra viitorului Principatelor decât cu două excepții: o nouă consultare în privința unirii și respingerea prințului străin 367. De această incapacitate decizională reușeau să profite guvernul român și Locotenența Domnească. Printre situațiile dificile
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
lămuriri referitoare la candidatura lui Carol. Tot acum îl informa și despre agentul român Brătianu, sosit la Dusseldorf, care îi propusese tronul României prințului de Hohenzollern 378. În timp ce I.C. Brătianu, I. Bălăceanu și alți emisari români încercau să convingă Puterile Garante să accepte preluarea conducerii României de către Carol I, în țară guvernul român se confrunta cu o serioasă mișcare separatistă ce izbucnea la Iași pe 3 aprilie. Ținând cont de entuziasmul existent după actul de la 24 ianuarie, era greu de crezut
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
va interveni cu armele împotriva românilor devenea o întrebare ce apărea în mod firesc după primirea unei telegrame precum cea menționată. Remarcabile în această perioadă deveneau eforturile pe care le depuneau în continuare diplomații francezi pentru a convinge guvernele Puterilor Garante să accepte alegerea de către români a unui prinț străin. Discuțiile pe care ambasadorul francez la Londra, prințul Tour d' Auvergne, le purta cu lordul Clarendon erau axate pe ideea consolidării Imperiului Otoman tocmai prin venirea unui prinț străin în fruntea
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
englezi în special despre contribuția pe care o putea aduce respectarea dorințelor populației românești la păstrarea ordinii în Principatele Române. Încercarea de convingere cuprindea și un recurs la istorie, invocându-se documentele prin care românii căpătaseră dreptul recunoscut de Puterile Garante de a se conduce singuri 395. Atitudinea binevoitoare a Franței se datora, printre altele, activității pe care I.C. Brătianu o desfășura printre cercurile politice franceze. Drouyn de Louis, Matilda Drouyn de Louis, Hortensia Cornu și baroana de Franque, prietena familiei
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
răspuns la mesajul Locotenenței Domnești, prin care afirmau tranșant hotărârea lor ca România să-l aibă ca suveran din acel moment pe Carol de Hohenzollern Sigmaringen 414. Aceeași declarație vorbea deloc întâmplător despre deferența pe care România o datora Puterilor Garante și Înaltei Porți. Dorind să satisfacă articolul 13 al Convenției, care cerea ca domnitorul să fie fiu de român, și spre a opri orice opoziție a Puterilor la recunoașterea faptului împlinit, Adunarea vota, la puțin timp după proclamarea lui Carol
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
astfel de materiale, presa românească încerca să inducă în opinia publică un sentiment de siguranță și să creeze impresia că "Europa" va susține mai departe cauza românească. Date fiind intervențiile unor lideri politici români, care se temeau de reacțiile Puterilor Garante după votul de la 10 mai, reluarea în ziarul Românul a unui articol precum România și Conferința de la Paris, apărut inițial în La Patrie la 2 mai, era binevenită. Aprecierea potrivit căreia alegerea unui prinț străin reprezenta o șansă de salvare
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
nu cereau privilegiul de a vota separat 420. Semnalele negative veneau cu adevarat în continuare dinspre exterior. În urma votării lui Carol de către noua Adunare și a sosirii acestuia în România, Poarta redacta un protest la care aderau și reprezentanții Puterilor Garante 421. Venirea lui Carol în țară nu a însemnat în mod automat o liniștire a spiritelor. Astfel, chiar pe 10 mai izbucnea la Calafat o răscoală a grănicerilor, la a căror "calmare" contribuise și un regiment din Craiova condus de
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
din 15 mai, pe care-l depunea prin reprezentantul său la Conferința de la Paris și insistența pentru a i se acorda dreptul de a interveni militar, invocând încălcarea drepturilor sale de țară suzerană. Chiar dacă guvernul otoman nu primise acordul Puterilor Garante pentru inițiativa amintită, factorii decizionali de la București hotărau concentrarea batalioanelor de grăniceri și dorobanți și acordarea unui credit de 8 milioane de lei ministerului de război. Nefiind suficientă această sumă, guvernul român se vedea nevoit să apeleze la emiterea bonurilor
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
într-o nouă eră istorică, a fost urmată de discursul de răspuns al domnitorului. În alocuțiunea sa, Carol I nu ezita să numească actul săvârșit în fața reprezentanților țării ca fiind cel mai important moment al vieții sale. Cunoscând suspiciunile Puterilor Garante, monarhul român menționa în mod public angajamentul său privind respectarea și menținerea legăturilor cu Imperiul Otoman 436. Cu toate aceste asigurări, puterile europene făceau diferite considerații asupra unora din actorii politici interni văzuți drept factori ai destabilizării interne și regionale
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
și 8 octombrie 1866, între acesta și marele vizir Mehmed Rușdi Pașa. Rezultat al unui compromis necesar, documentele amintite contribuiau la spargerea unui adevărat blocaj diplomatic la care fusese supus guvernul de la București. Prezența imediată a reprezentanților diplomatici ai Puterilor Garante, în audiență la Carol I, evidenția hotărârea acestora de a-și normaliza relațiile cu România. Excepția o reprezenta, și de această dată, Rusia, al cărei reprezentant, pretextând lipsa de instrucțiuni din partea propriului guvern, își rezerva libertatea de a-l recunoaște
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]